Domnule președinte al Camerei Deputaților, Domnule președinte al Senatului României, Domnule președinte Ion Iliescu, Domnule președinte Emil Constantinescu, Alteță Regală, Domnule prim-ministru, Doamnelor și domnilor parlamentari, Doamnelor și domnilor miniștri,
Sunt onorat să mă adresez dumneavoastră în acest moment cu semnificații deosebite, atât pentru țara noastră, cât și pentru NATO. În 2014, românii sărbătoresc 10 ani de când țara lor a devenit membră NATO, cea mai puternică alianță din lume. În 29 martie 2004, România depunea instrumentele de ratificare a aderării la Tratatul Atlanticului de Nord, iar pe data de 2 aprilie, la Cartierul General al NATO, drapelul tricolor era ridicat la catarg.
România revenea astfel și _de jure_ în marea familie a statelor occidentale, a democrațiilor euroatlantice, de unde, fără a fi fost dorința ei, fusese ruptă după cel de Al Doilea Război Mondial. Prin latinitatea noastră și prin evoluția
istorică, prin formarea noastră ca stat, întotdeauna ne-am considerat a fi occidentali.
Doamnelor și domnilor,
Suntem aici, împreună, reprezentanți ai Parlamentului, ai Președinției și ai Guvernului, pentru a spune poporului român, dar și lumii, că aderarea la NATO, ca și ulterioara aderare la Uniunea Europeană au reprezentat decizii istorice ale statului român, expresia voinței liber exprimate a cetățenilor români. Am obținut astfel cei mai buni aliați și cele mai bune condiții de dezvoltare a țării.
Aderarea noastră la Alianța Nord-Atlantică are o valoare istorică. Pentru prima dată în istoria sa modernă, România este aliată cu toate puterile occidentale în același timp. Ulterioara dezvoltare în cadrul NATO a relației speciale cu Statele Unite ale Americii, obiectiv major al programului meu de politică externă, a îmbunătățit și mai mult situația internațională a României, putând spune, fără reținere, că în acest moment România se bucură de cele mai bune garanții de securitate din istoria modernă a statului român, prin umplerea de conținut în relația bilaterală România – Statele Unite a calității noastre de membru NATO.
Relația cu Statele Unite a făcut posibil scutul antirachetă de la Deveselu, relația cu Statele Unite a făcut posibilă amplasarea de baze militare americane pe teritoriul României, relația cu Statele Unite a făcut posibilă organizarea summitului NATO la București, relația cu Statele Unite a făcut posibilă o angrenare fără precedent a structurilor militare și de securitate ale României în angrenajul NATO.
Suntem aici și pentru a omagia adevărații eroi ai României, militarii români căzuți sub drapel în timpul misiunilor executate de Armata Română în Bosnia-Herțegovina, Kosovo, Afganistan sau, în parteneriat cu Statele Unite, în Irak. Ei și-au servit țara cu onoare, devotament și curaj. Niciodată nu vor fi suficiente cuvintele pentru a scoate în evidență sacrificiul acestor oameni sau pentru a omagia familiile lor. Nu cred că există o mai clară demonstrație de loialitate decât propriul sacrificiu.
Le mulțumim și cetățenilor români care, într-o manieră admirabilă, au sprijinit reformele necesare aderării. Fără ei, acest obiectiv atât de important pentru România nu ar fi fost atins.
Trebuie să le spunem cetățenilor români că aderarea la NATO, ca țară, ne-a adus și multiple beneficii economice. Începând din anul 2002, anul invitării în NATO, am asistat la accelerarea dezvoltării economice a țării, inclusiv la creșterea semnificativă a numărului de investiții străine directe. Plasarea României sub umbrela protectoare a Alianței Nord-Atlantice a favorizat intensificarea dezvoltării României.
Nu în ultimul rând, suntem aici, împreună, pentru a spune aliaților noștri că pot conta pe noi. România și-a demonstrat nu numai loialitatea, dar și capacitatea de luptă. În calitate de președinte și de comandant al forțelor armate, am spus întotdeauna că, în orice misiune, am fost, suntem și rămânem alături de aliații noștri până la capăt, până când misiunea va fi îndeplinită. Așa am făcut și în Bosnia, și în Kosovo, și în Irak și așa vom face și în Afganistan. De altfel, extinderea NATO către est, ca și a Uniunii Europene, a demonstrat valoarea unei teze precum cea care spune că Europa de Vest nu se poate simți în siguranță dacă nu este garantată și securitatea Europei Centrale și a Europei de Est.
Aderarea la NATO și Uniunea Europeană reprezintă cele mai mari realizări ale noastre, fundamente ale dezvoltării noastre viitoare. De aici decurg și obligațiile noastre pentru viitor. Dacă împreună, clasa politică, am acționat coordonat
pentru aderarea la cele două organizații, tot împreună va trebui să veghem la apărarea acestor împliniri.
România trebuie să-și continue drumul pe calea europeană. Poporului român trebuie să-i spunem că drumul este bun, decizia de aderare la NATO a fost una înțeleaptă, iar dacă la 10 ani de la aderare nu toți românii trăiesc mai bine, asta este din cauza noastră, și nu a soluției pe care am ales-o. Va trebui să finalizăm reformele democratice și economice pe care ni le-am asumat încă din faza de preaderare. Este și o chestiune de onoare, dar este, mai înainte de orice, șansa noastră de modernizare.
Doamnelor și domnilor,
Acum aproape un deceniu am adus în discuție evoluțiile din spațiul Mării Negre și avertizam, la fel cum am făcut-o și în multe alte ocazii, asupra problemelor cu care se confruntă statele riverane Mării Negre: conflicte înghețate, încălcări ale suveranității și integrității teritoriale a statelor, prezența trupelor străine fără acordul țării-gazdă, traficul de armament, droguri și persoane, presiuni economice unilaterale. Din 2008, această listă a fost completată cu utilizarea drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale drept lance și scut pentru anexări teritoriale. A fost laitmotivul anexării de către Federația Rusă a Abhaziei și a Osetiei de Sud. Din punctul nostru de vedere, conflictele înghețate din Transnistria, Abhazia, Nagorno-Karabah sau Osetia de Sud și, de curând, Crimeea, reprezintă un test pentru capacitatea NATO de a aduce stabilitate și securitate în regiune, inclusiv din perspectiva asigurării securității energetice a Europei.
Nu este o întâmplare că prin Strategia Națională de Apărare a României din 2010, transmisă Parlamentului, avertizam asupra fluidității și impredictibilității, care deja marcau evoluțiile din sistemul internațional, și evidențiam degradarea mediului de securitate în regiunea Mării Negre și reapariția conflictelor militare convenționale între state membre ale spațiului european.
Contextul strategic actual marcat de amenințările asimetrice transfrontaliere, instabilitatea regională, o relație complexă cu Rusia, încălcări ale dreptului internațional, care se suprapun peste provocările din Afganistan și din regiunea respectivă, confirmă analizele noastre. În această situație nu există alt răspuns decât adaptarea capacităților naționale și ale Alianței pentru a face față amenințărilor, indiferent de originea lor, în vecinătatea imediată sau la distanțe strategice. Pentru a avea stabilitate în Europa trebuie să evităm „zonele gri” și ambiguitățile în abordare.
Ce soliditate avem în abordarea problemei transnistrene? De 21 de ani, un format 5+2 n-a dus la soluționarea problemei. Mai mult decât atât, un format internațional, pe care ori de câte ori vrem să scăpăm de problemă îl evocăm, nu a făcut decât să creeze timp pentru consolidarea statalității unei așa-numite țări independente care poartă numele de Transnistria. Ineficiența diplomatică, menținerea „regiunilor gri” nu reprezintă decât un risc consistent la adresa securității regionale.
Pentru a avea stabilitate în Europa trebuie să evităm „zonele gri” și ambiguitățile în abordare. Trebuie asimilat adevărul că membrii NATO și-au consolidat propria securitate în ultimul sfert de secol, oferind garanții și altor state, dornice și capabile să-și asume atât drepturile, cât și obligațiile asociate statutului de membru al Alianței.
Deși nu era un membru al Alianței, Ucraina a pierdut un teritoriu pe care îl știți foarte bine, se numește Crimeea. În ce condiții? În condițiile în care la Budapesta, în 1994, la schimb pentru dezarmarea nucleară, Ucraina și-a predat tot arsenalul nuclear, trei mari puteri ale lumii s-au angajat să-i respecte suveranitatea, independența și integritatea
teritorială: Statele Unite, Marea Britanie și Federația Rusă. Rezultatul? Unul din cei trei garanți i-a luat o bucată din teritoriu. Iată un tip de risc pe care îl avem în regiunea noastră. De aceea, trebuie să continuăm să dialogăm cu Ucraina și să o încurajăm să acționeze ca un partener de încredere și previzibil, contribuitor la securitatea regională și internațională. Trebuie să sprijinim forțele reformiste de la Kiev și să oferim asistență.
România susține fără rezerve independența, integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei și recunoaște noile autorități ucrainene drept reprezentanți legitimi ai țării. Orice prezență a trupelor Federației Ruse pe teritoriul Ucrainei fără acordul acesteia și în afara acordurilor bilaterale este o agresiune la adresa Ucrainei. Condamn gestul neprovocat al autorităților ruse și nu recunoaștem anexarea ilegală a Crimeii.
Suntem preocupați de posibile reverberații ale acestei crize asupra Republicii Moldova. Compoziția etnică a Transnistriei, cu semnificative comunități ucrainene și ruse, reprezintă un alt element care ne determină să privim cu atenție și la evoluția situației de dincolo de Nistru.
Doamnelor și domnilor,
Odată cu evenimentele din Ucraina, dar și ca urmare a creșterii riscurilor de securitate pentru Republica Moldova, responsabilitatea noastră de oameni politici devine mai mare. De-acum încolo va trebui să facem ce trebuie, și nu numai ceea ce putem.
Dacă până acum costul guvernării prin deficite îl reprezenta diluarea modernizării și scăderea nivelului de trai, odată cu evenimentele din Ucraina proasta guvernare poate pune în pericol stabilitatea țării. Prin corupție, prin incompetență, prin minciună, prin politizare sau prin deprofesionalizare putem pune în pericol România mai mult decât orice altă amenințare.
Amestecul de lăcomie și incompetență de care România suferă, pe fondul unei situații internaționale caracterizate de agresivitate, dar și de revizionism, poate pune în pericol țara. De aceea, este obligația noastră comună să conlucrăm la binele națiunii, inclusiv la consolidarea capacității ei de apărare.
Fac un apel la Guvernul României și la Parlament ca împreună să identifice cele mai bune căi de înzestrare a Armatei Române, de creștere a capacităților ei operaționale. Nu în ultimul rând, trebuie să colaborăm îndeaproape pentru
o mai strânsă relație transatlantică și pentru un NATO mai puternic și mult mai angajat în regiunea Mării Negre.
Vă cer ca împreună să facem toți pașii necesari pentru ca România să devină mai puternică, iar Alianța Nord-Atlantică mai eficientă în asigurarea apărării colective a statelor membre și în proiectarea securității dincolo de zona euroatlantică. Dacă vom fi responsabili, competenți și consecvenți, vom reuși să-i asigurăm României ani de pace și prosperitate. Aceasta spre beneficiul cetățenilor noștri și în sprijinul aliaților.
Înainte să închei, aș vrea să spun alte trei propoziții sau fraze.
Prima este aceea că nu le putem cere altora să ne respecte țara mai mult decât o respectăm noi. A doua este că nu le putem cere altora să ne apere țara mai mult decât ne-o apărăm noi. Și cel de-al treilea lucru pe care aș vrea să-l spun în fața Parlamentului este că nu putem cere altora să ne iubească țara mai mult decât ne-o iubim noi.
Vă mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.