Ședință comună a Camerelor

Ședință comună a Camerelor · Camera Deputaților · 1 aprilie 2014 · monitorul.ai

Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu

## **Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:**

Domnule președinte Traian Băsescu, Domnule președinte Ion Iliescu, Domnule președinte Emil Constantinescu, Alteța Voastră Regală, Domnule prim-ministru, Stimați membri ai Guvernului, Doamnelor și domnilor senatori și deputați, Reprezentanți ai corpului diplomatic,

Se împlinește în aceste zile un deceniu de la aderarea României la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord.

La 29 martie 2004, România devenea membru cu drepturi depline al NATO în cadrul celui mai amplu val de lărgire a organizației din întreaga istorie a acesteia.

Acest eveniment istoric a reprezentat o componentă esențială în desăvârșirea marelui proiect național de inserare a spațiului românesc în structurile și sistemul de valori democratice de libertate și civilizație pe care Europa Occidentală nu a încetat să-l reprezinte.

Inaugurat încă în epoca revoluțiilor de la 1848, acest mare proiect național de modernizare a României a fost susținut de principalele forțe politice ale timpului, dintre care Partidul Național Liberal s-a distins prin viziune strategică și consecvență.

Întrerupt brutal de Al Doilea Război Mondial și de Războiul Rece care i-a urmat, acest proiect major a fost reluat cu o intensitate sporită după prăbușirea dictaturii comuniste.

În contextul deciziei istorice a NATO de a admite democrațiile restaurate din centrul și estul Europei ca membri

cu drepturi depline ai organizației, voința politică de integrare europeană și euroatlantică a cetățenilor României s-a exprimat ferm și clar cu prilejul alegerilor din 1996.

Viziunea politică și curajul de a-și asuma decizii dificile pe care le-a manifestat guvernarea de coaliție dintre 1996 și 2000 au fost continuate ca angajament bipartizan în anii următori, continuitatea de acțiune sistematică a celor mai importante instituții ale statului român în favoarea integrării europene și euroatlantice a avut drept corolar faptul că la Summitul NATO de la Praga din 2002 România a fost invitată să adere la Organizația Atlanticului de Nord.

De atunci, România a participat direct la acțiunile și deciziile Alianței, aducând contribuții pe care, recent, generalul Philip Breedlove le-a calificat drept extraordinare.

Forțele militare române au participat la misiunea din Afganistan, atât la Operațiunea „Enduring Freedom”, cât și la tranziția către misiunea ISAF.

România este printre primele cinci națiuni din punctul de vedere al contribuției la această operațiune și s-a angajat să contribuie și la misiunea post-2014 „Resolute Support.”

Am contribuit la misiunile NATO în Balcani, la diverse misiuni de patrulare aeriană ale NATO, precum și la operațiuni maritime, am asigurat susținere în domeniul comunicațiilor prin misiunea „Patriot”, probând un nivel remarcabil de interoperabilitate și vădind același consens dintre factorii politici și cei militari, care au asigurat și parcursul de integrare al țării noastre.

România înțelege să răspundă în acest mod asigurării unui statut fără precedent în istoria națională, atât în ceea ce privește securitatea de care beneficiază, cât și în privința locului pe care-l ocupă azi în comunitatea internațională ca membru al NATO și al Uniunii Europene.

Evenimentele din ultimele săptămâni, în care Federația Rusă se manifestă cu atâta agresivitate în raport cu statele suverane din vecinătatea ei apropiată, ne îndeamnă să ne întrebăm ce s-ar fi întâmplat dacă România nu era un partener cu drepturi depline al acestor două organizații.

Pe acest fundal apare cu atât mai nociv faptul că unele partide și personalități politice din România încearcă să instrumentalizeze electoral temele legate de NATO și de Uniunea Europeană. Interesul național, definit prin consensul unei majorități mai mult decât semnificative a cetățenilor României și al întregii sale clase politice, se exprimă astăzi, ca și în ultimii 20 de ani, prin apartenența statului român la structurile europene și euroatlantice. Această opțiune fundamentală este esențială pentru prezentul și viitorul societății românești. A pune sub semnul întrebării seriozitatea acestui angajament politic și moral fundamental este un act antipatriotic și un atentat la interesul național.

Tocmai aceste împrejurări dificile ne obligă nu doar să consolidăm poziția obținută cu sacrificii și stăruință neînduplecată acum 10 ani, ci să formulăm mai clar și să susținem cu mai multă energie acele concluzii pe care evenimentele recente ni le evidențiază mai limpede ca oricând.

România trebuie să folosească întregul său potențial, posibilitățile pe care i le oferă Parteneriatul strategic cu SUA și statutul său de membru NATO pentru a asigura cu toate mijloacele securitatea teritoriului național și a graniței de est a NATO și a Uniunii Europene.

România ar trebui să devină un catalizator cu mult mai activ decât până acum în politicile de consolidare a granițelor NATO și Uniunii Europene, promovând energic asocierea Ucrainei și Republicii Moldova la Uniunea Europeană ca etapă în procesul de integrare europeană. România trebuie să-și asume rolul de catalizator și în relansarea politicilor de securitate comună și cooperare la Marea Neagră, utilizând toate instrumentele instituționale, parteneriatele sale tradiționale cu statele riverane membre NATO și/sau ale Uniunii Europene, precum și rolul său istoric de mediator în acest spațiu.

România trebuie să acționeze cât mai hotărât în cadrul NATO, dar și în cel al Uniunii Europene pentru o politică energetică inteligentă, care să asigure tuturor statelor europene căi alternative de aprovizionare, astfel încât să se elimine posibilitatea șantajului energetic din partea oricărui furnizor.

În fine, dar nu în ultimul rând, România trebuie să mobilizeze consensul statelor membre ale ambelor organizații împotriva permanentizării și chiar extinderii zonelor de conflict înghețat, a manifestărilor de iredentism și a încercărilor de secesiune în beneficiul unor state învecinate, astfel încât acte de agresiune de tipul celor la care am asistat în ultimele săptămâni să nu se mai întâmple.

În numele Senatului României, mulțumesc pentru eforturile încununate prin aderarea la NATO tuturor cetățenilor României care au acceptat sacrificii importante, uneori dureroase, în numele interesului național și pentru apropierea întregii societăți românești de standardele de democrație, legalitate și eficiență pe care le impune apartenența la NATO.

De asemenea, se cuvine să aduc omagiu Senatului României, Armatei Române, fără de ale cărei devotament și abnegație nu am fi putut să ne integrăm în cea mai puternică alianță defensivă din istorie.

Mulțumesc, de asemenea, întregului aparat al administrației de stat, în frunte cu diplomații și specialiști în relații internaționale, precum și serviciilor de informații ale statului român, care au susținut cu competență, profesionalism și seriozitate nedezmințită efortul comun de integrare.

În egală măsură, cred că trebuie să aduc mulțumirile mele tuturor parlamentarilor, membrilor guvernelor României și predecesorilor mei la conducerea celor două Camere ale Parlamentului, care au asigurat perspectiva politică și legislativă a integrării euroatlantice și, totodată, consensul politic indispensabil din anii care au pregătit admiterea noastră în NATO.

Se cuvine să exprim, în numele Senatului României, mulțumirile cele mai sincere foștilor șefi ai statului român, Maiestății Sale Regele Mihai care, din 1996, când și-a redobândit statutul și cetățenia, a depus eforturi remarcabile în întreaga lume liberă pentru susținerea aspirațiilor legitime de integrare ale poporului român, precum și președinților Ion Iliescu și Emil Constantinescu.

Președintele Constantinescu și-a asumat încă din primul moment al mandatului său misiunea de a-i convinge pe decidenții tuturor statelor membre în NATO și în Uniunea Europeană de faptul că integrarea României în structurile europene și euroatlantice reprezintă o decizie necesară și legitimă pentru ambele organizații.

Modul curajos și lipsit de echivoc în care a exprimat adeziunea statului și societății românești la valorile democrației și libertății, susținând – în ciuda tuturor obstacolelor – efortul comunității internaționale pentru soluționarea crizei Balcanilor de Vest, a deschis României porțile Alianței și ale Uniunii Europene.

Președintele Iliescu a continuat acest drum, având privilegiul istoric de a atinge țelul comun al integrării în cursul ultimului său mandat.

Într-un cuvânt, aderarea României la NATO ca membru cu drepturi depline a fost un mare proiect național, susținut de generații succesive. Încheierea lui a încununat un efort cu adevărat secular, asigurând României, pe termen lung, conectarea durabilă la lumea liberă, democratică și prosperă a Alianței Nord-Atlantice.

Vă mulțumesc.

Petru Gabriel Vlase

#14043

## **Domnul Petru Gabriel Vlase:**

Declarația Parlamentului României cu ocazia marcării a 10 ani de la aderarea României la Alianța Nord-Atlantică și a 65 de ani de existență a NATO

În urmă cu 10 ani, la 2 aprilie 2004, România a devenit stat membru cu drepturi depline al Alianței Nord-Atlantice, cea mai importantă organizație de securitate colectivă din toate timpurile și cea mai relevantă în complicatul context de securitate al zilelor noastre.

În acest fel, România și-a realizat un obiectiv strategic de politică externă, aderarea la organizația care garantează pacea și securitatea în spațiul euroatlantic de mai bine de o jumătate de secol.

Totodată, acest act, care a întrunit consensul întregii clase politice, a marcat împlinirea unei aspirații – revenirea României în marea familie a democrațiilor occidentale, de care a fost despărțită, împotriva propriei voințe, pentru aproape o jumătate de secol.

Aderarea la NATO a restabilit locul și rolul României în arhitectura internațională de securitate, definind poziția țării noastre pe scena politică a lumii contemporane, răspunderile care-i revin față de poporul român, dar și față de ceilalți membri ai Alianței.

România și toți cetățenii săi beneficiază direct de protecția de securitate a Alianței, de natură să garanteze pe termen lung dezvoltarea democratică și prosperitatea societății românești, care a susținut și susține într-o proporție covârșitoare rolul NATO în mediul contemporan de securitate.

Semnificația și importanța acestui moment ne apar cu atât mai evidente astăzi, când constatăm că amenințări de securitate pe care le consideram demult depășite în spațiul european, cum ar fi anexarea Crimeii de către Rusia, prin încălcarea dreptului internațional, revin în prim-planul actualității. Aceste evoluții îngrijorătoare, pe care România le condamnă cu fermitate, vin să reconfirme validitatea premiselor care au stat la baza aderării țării noastre la NATO.

Cu acest prilej aniversar, afirmăm că România și-a îndeplinit obligațiile de contribuitor de securitate în cadrul NATO. Se cuvine, în primul rând, să aducem omagiul nostru memoriei militarilor români, să ne exprimăm adânca recunoștință față de acești eroi care și-au dat viața în numele democrației, libertății și drepturilor omului, în misiuni desfășurate sub drapelul NATO. În același timp, gândurile noastre se îndreaptă spre familiile acestor eroi, care au pierdut un fiu, un soț sau un tată și cărora le datorăm în egală măsură toată gratitudinea noastră.

Reiterăm totodată profundul nostru respect față de munca și devotamentul exemplar al tuturor celor care au participat la misiunile asumate de România în NATO, dovedindu-se la înălțimea încrederii cu care i-a învestit societatea românească în ansamblul ei.

Aniversarea unui deceniu de la aderarea României la NATO coincide cu a 65-a aniversare a înființării Alianței Nord-Atlantice. În ultimii 10 ani, România a crescut împreună cu Alianța, participând în mod activ și direct la transformarea acesteia într-o organizație capabilă să facă față cu succes provocărilor de securitate ale începutului de mileniu.

Summitul NATO care a avut loc la București în aprilie 2008 a reprezentat o recunoaștere a relevanței strategice a României, a rolului și contribuțiilor sale la obiectivele NATO, precum și a importanței acordate vecinătății NATO.

România a participat, alături de aliați, la adoptarea în 2010 a noului Concept strategic al NATO, document de viziune care stabilește principalele repere ale acțiunii NATO pe termen mediu și oferă opiniei publice și statelor aliate imaginea de ansamblu a priorităților NATO.

Am dorit ca noul concept strategic să constituie răspunsul statelor democratice la spectrul larg de amenințări și sfidări asimetrice cu care sunt confruntate, punând în evidență în același timp și mizele demersului – afirmarea consolidată a identității NATO prin obținerea sprijinului populației din statele membre, creșterea solidarității transatlantice, promovarea flexibilității Alianței și, implicit, a eficacității misiunilor în derulare, redefinirea conceptului de „descurajare” și a sistemului actual de parteneriate ale Alianței.

În procesul complex de transformare a NATO, România și-a demonstrat cu consecvență atașamentul față de principiile, valorile și țelurile Alianței, s-a dovedit a fi un aliat responsabil, generator de valoare adăugată, care și-a subsumat propriile eforturi demersurilor colective de adaptare a capacităților și structurilor NATO la noul concept strategic.

Pe acest fond, România a participat în ultimii ani la dezvoltarea componentei europene a sistemului american de apărare antirachetă, care va reprezenta o contribuție importantă la Programul NATO de apărare împotriva rachetelor balistice. Prin finalizarea cu succes a acordurilor bilaterale cu Statele Unite și operaționalizarea la orizontul anului 2015 a facilității antirachetă din cadrul bazei militare de la Deveselu se va extinde protecția asupra teritoriului aliat din Europa împotriva amenințărilor cu rachete balistice cu rază scurtă și medie de acțiune, consolidându-se poziția țării noastre de aliat de încredere în cadrul NATO.

Am pledat și pledăm în modul cel mai consecvent pentru „politica ușilor deschise” a NATO, pentru intensificarea și diversificarea relațiilor parteneriale, apreciind că, în noul context geopolitic, aceste teme rămân de o stringentă actualitate.

Considerăm deosebit de importantă continuarea extinderii Alianței în zona Balcanilor de Vest și în regiunea extinsă a Mării Negre. În contextul conflictelor prelungite, aceasta se dovedește a fi singura opțiune viabilă pentru asigurarea pe termen lung a apărării colective și a stabilității acestor zone, care continuă să fie surse de instabilitate și conflict.

Suntem în continuare preocupați de contextul geopolitic actual, marcat de riscuri emergente, care au un impact negativ asupra situației globale de securitate. România a promovat și va continua să promoveze în cadrul NATO, în

strânsă legătură cu statele aliate și cu cele partenere, în special din vecinătatea imediată, atât propriile interese în materie de securitate energetică, cât și interesele Europei.

Având în vedere situația actuală creată în această zonă a Europei, unde țara noastră este granița de est a Uniunii Europene și a NATO, Parlamentul României își exprimă speranța că NATO va analiza în perioada următoare, până la summitul din septembrie din Țara Galilor, posibilitatea susținerii creșterii credibilității strategice a Alianței.

Suntem preocupați, de asemenea, de amenințările cibernetice, aflate într-o permanentă diversificare și susținem adoptarea unor măsuri concrete la nivelul NATO, pentru contracararea respectivelor amenințări.

Procesul de reformă a Cartelului General al NATO, care a cuprins toate sectoarele de activitate ale Alianței, a avut drept rezultat o organizație suplă, flexibilă, eficientă și puternic ancorată, din punct de vedere conceptual, în mediul internațional de securitate. NATO este astăzi pregătită să contribuie la stabilitatea, predictibilitatea și solidaritatea transatlantică, în același timp îndeplinindu-și rolul de garant al mediului de securitate regional și global.

Parlamentul României a acordat sprijinul său constant Adunării Parlamentare a NATO, contribuind, prin reprezentanții săi, la definirea și punerea în practică a obiectivelor sale, animat de convingerea că acest for joacă un rol decisiv, prin impulsionarea și dezvoltarea dialogului interparlamentar, inclusiv cu partenerii Alianței.

Într-adevăr, diplomației parlamentare îi revine o misiune esențială, ea permițând diseminarea directă a mesajelor Alianței și corecta informare a cetățenilor asupra priorităților și misiunii acesteia. Găzduirea de către Parlamentul României, la București, a două sesiuni anuale ale Adunării Parlamentare NATO, în 1997 și 2011, a marcat momente importante, atât pentru România, în calitate de țară gazdă, cât și pentru Alianță.

La acest moment aniversar pentru România și pentru NATO, ne exprimăm convingerea fermă că astăzi organizația este mai solidă ca oricând, la aceasta contribuind coeziunea statelor membre și angajamentul acestora pentru promovarea valorilor libertății și democrației.

Vom acționa în continuare pentru recunoașterea NATO ca actor de securitate global, cu un profil în creștere, cât mai atractiv pentru partenerii interesați.

Totodată, România va susține în mod activ promovarea rolului NATO de furnizor de stabilitate, promotor al reformelor și cooperării regionale în vecinătatea imediată a României, în sinergie cu Uniunea Europeană și alte organizații globale și europene.

Adoptată astăzi, 1 aprilie, de cele două Camere ale Parlamentului României, reunite în ședință comună, cu prilejul Sesiunii solemne consacrate marcării a 10 ani de la aderarea României la Alianța Nord-Atlantică și a 65 de ani de existență a NATO.

Vă mulțumesc.

Gabriel Oprea

#23243

## **Domnul Gabriel Oprea:**

Domnule Președinte al României Traian Băsescu, Domnule președinte Ion Iliescu, Domnule președinte Emil Constantinescu, Domnule președinte al Senatului, Domnule președinte al Camerei Deputaților, Domnule prim-ministru Victor Ponta, Stimați invitați, Dragi colegi,

Pacea nu este ireversibilă, iar premisele prosperității unui stat nu pot fi garantate fără efort, fără costuri și fără sacrificiu. De-a lungul istoriei, noi, românii, am plătit cu sânge prețul independenței, unității, libertății și democrației de care ne bucurăm astăzi. Din acest motiv, românii știu, poate mai mult decât alții, cât de important este să privești spre viitor cu mai multă liniște în suflet și să clădești convins fiind că pacea de care ne bucurăm are o temelie solidă. Această temelie este, fără nicio îndoială, statutul pe care România îl are ca membru NATO, cu tot ceea ce înseamnă acest lucru. Mă refer, evident, la parteneriatul și angajamentele comune care-i unesc pe membrii acestei alianțe.

În egală măsură, mă refer la contribuțiile efective pe care România, prin instituțiile și prin militarii săi, le are ca furnizor de securitate în cadrul NATO. Sigur, nu avem capacitățile și resursele altor state, dar avem cu certitudine mentalitatea și atitudinea care animă această alianță. Știți bine că integritatea euroatlantică a reprezentat un obiectiv constant al politicii externe românești. A fost unul dintre puținele momente naționale veritabile, caracterizate de consens absolut la nivelul clasei politice responsabile din România.

Astăzi vedem roadele acestui consens și înțelegem mai bine cât de important a fost momentul istoric al intrării României în NATO. Încă de la aderare, România și-a asumat un rol activ în cadrul NATO, aceasta fiind o condiție esențială a promovării intereselor naționale la nivel interaliat și a integrării preocupărilor de securitate ale României în procesul decizional al acestei structuri.

Aderarea la Alianța Nord-Atlantică a presupus, printre altele, contribuția națională cu personal în structurile Alianței. Până în prezent, România a participat la misiuni de menținere a păcii cu aproape 40 de mii de militari, situându-se pe primele locuri între statele membre contribuitoare la operații.

În plus, Armata României a avut o contribuție însemnată în ceea ce privește schimbul de date și informații în cadrul Alianței, prin participarea cu personal și capabilități de informații militare la operațiile NATO, contribuții la elaborarea documentelor NATO agreate și în sprijinul deciziilor Consiliului Nord-Atlantic și Comitetului Militar al NATO, contribuții pentru centrul NATO, pentru fuziunea informațiilor și pentru comandamentele NATO.

Este de subliniat faptul că Armata României s-a situat între primii cinci contribuitori ai Diviziei Informații a Statului Major Militar Interaliat al NATO, în perioada 2008–2012, și s-a situat pe primul loc la contribuții în sprijinul Diviziei Informații în anul 2013.

Competența și profesionalismul României în acest domeniu au condus la înființarea Centrului de Excelență NATO HUMINT de la Oradea. În privința teatrelor de operații, știți bine că Afganistan a reprezentat principala zonă de interes și de efort tactic.

În prezent, acolo sunt dislocați aproximativ 1.200 de militari, 30 de batalioane și aproximativ 25 de mii de militari au participat la misiuni în Afganistan, în rotație de câte șase luni.

Ca dovadă a aprecierii profesionalismului în teatrul de operații al militarilor români, România a fost prima țară din cadrul ISAF care a avut în subordine o subunitate a Statelor Unite ale Americii, o mare onoare. România va continua să contribuie cu instructori și personal specializat, potrivit cerințelor Alianței și deciziilor politice naționale. Din păcate, România și celelalte țări membre al NATO nu au fost scutite de prețul de sânge plătit pentru securitate și pentru libertate.

România a pierdut în operațiile militare desfășurate în cadrul NATO 26 de militari. Sunt oameni care au murit slujind drapelul României și având convingerea că misiunea lor purtată departe de țară este o garanție a libertății și a securității celor de acasă. Rezumând toate aceste repere referitoare la parcursul României în NATO, putem spune cu certitudine că, la 10 ani de la aderare, profilul țării noastre în Alianța Nord-Atlantică este definit prin continuitate și coerență. Au fost 10 ani în care am câștigat respectul partenerilor noștri. Au fost 10 ani în care am contribuit cu determinare la succesul misiunilor NATO, dar, cel mai important, au fost 10 ani în care România și-a reconfirmat periodic, fără echivoc, opțiunea făcută acum 10 ani.

Suntem parte a structurilor euroatlantice nu din întâmplare, ci prin voința românilor și pentru aceasta este destinul nostru ca stat.

Suntem într-o zonă de importanță strategică majoră, între Balcanii de Vest și vecinătatea estică, regiunea Mării Negre și Caucazul de Sud. Iar din acest punct de vedere cred că România are, în continuare, șansa de a demonstra că este nu numai un furnizor constant de securitate, ci și un pol de stabilitate în regiune.

## Stimați invitați,

Dragi colegi,

Doamnelor și domnilor,

Pentru România au trecut 10 ani de NATO, dar ne așteaptă mulți ani înainte. Ne dorim să fie ani de securitate și prosperitate și ne dorim ca Parteneriatul Nord-Atlantic să fie, la fel ca și până acum, o temelie solidă a fiecărui pas pe care România îl va face pe calea afirmării destinului ei istoric.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

George Crin Laurențiu Antonescu

#28973

## **Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:**

Alteța Voastră Regală, Domnule Președinte al României, Domnule președinte Ion Iliescu, Domnule președinte Emil Constantinescu, Domnule prim-ministru Ponta, Domnilor prim-miniștri, Domnilor președinți ai Camerelor, Doamnelor și domnilor colegi,

Sărbătorim astăzi 10 ani de la intrarea României în NATO. Spun bine sărbătorim, pentru că apartenența țării noastre la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord este, probabil, cea mai mare reușită diplomatică și istorică a României, este o șansă uriașă și este o premisă pentru viitorul optimist al acestei țări.

Niciodată România n-a avut în istoria sa atâtea și asemenea garanții de securitate. Niciodată România n-a făcut parte, în toată istoria sa, dintr-un asemenea club, care reunește cele mai importante valori la care astăzi umanitatea civilizată, deci democratică, a ajuns. Niciodată în istoria sa România nu a avut mai multă importanță, mai multă greutate și mai multe resurse geostrategice decât astăzi, prin apartenența sa la NATO.

Vreau, la acest moment de sărbătoare, în numele Partidului Național Liberal, să mulțumesc întâi de toate Armatei Române și structurilor operative de _intelligence_ care au dovedit și dovedesc profesionalism, loialitate, devotament, spirit de sacrificiu. Au dovedit-o în procesul complicat de reformare internă. Au dovedit-o cu prețul sângelui de atâtea ori, în Balcani, în Irak, în Afganistan.

Astăzi, din nou, Armata Română este un segment de elită al societății românești și este, poate, instituția din România cea mai respectată și cea mai apreciată de toți partenerii noștri externi.

Aș vrea, în al doilea rând, să mulțumesc tuturor cetățenilor României, solidarității și hotărârii pe care ei au arătat-o în jurul acestui proiect. Sunt convins că acest consens copleșitor al cetățenilor români a generat și întreține și consensul, probabil, singurul consens fertil din clasa politică românească, pe care îl dovedim în această privință toți.

Într-o Europă în care unii s-au plictisit de libertate pentru că n-au cunoscut, din fericire pentru ei, ce înseamnă lipsa libertății decenii în șir pentru o națiune, România este o țară în care există consens, în care există încredere, în care există optimism în interiorul și în sprijinul acestor instituții și acestei direcții și acesta este un atu, unul din marile atuuri, poate încă insuficient exploatat al României.

Vreau, în al treilea rând, în numele Partidului Național Liberal, să mulțumesc tuturor acelor personalități publice, oameni politici, lideri politici, membri ai guvernelor, parlamentari, diplomați care au lucrat pentru ca această șansă istorică extraordinară să fie realitate. Nu-i putem, probabil, și dacă vrem, numi pe toți, dar voi numi azi doi oameni, pentru că mi se pare că încă și în această privință trebuie să le fie făcută dreptate.

Mulțumesc, în numele Partidului Național Liberal, Majestății Sale Regele Mihai I.

George Crin Laurențiu Antonescu

#32029

Nu sunt singurii care au lucrat și care și-au asumat decizii curajoase, în cazul președintelui Constantinescu, dar sunt, poate, oamenii ale căror merite au fost, până acum cel puțin, cel mai adesea trecute în umbră. Aceasta este o șansă istorică pentru România, dar, în același timp, pentru noi apartenența la NATO e prețioasă ca premisă, pentru că apartenența noastră la NATO este șansa și este premisa pentru viitor, pentru construcție, pentru construcție de instituții, pentru construcție de proiecte, pentru construcție de mentalități, pentru construcție de decizii. Există două iluzii periculoase pe care, probabil, le-am trăit mulți dintre noi și, în orice caz, au fost trăite din plin în Europa.

Prima a fost iluzia a ceea ce Fukuyama numea „sfârșitul istoriei” bucuria anilor ’90 și sentimentul că Războiul Rece, în esența lui, e de domeniul istoriei și al ireversibilului.

Realitățile de azi, și nu numai ele, dar cu precădere cele din săptămânile și lunile din urmă, ne arată că nimic nu este ireversibil în istorie și că cine trăiește iluzia că libertatea e câștigată o dată pentru totdeauna, că pentru ea nu trebuie să continui să te lupți, că pentru ea nu trebuie să continui să investești se înșală.

A doua iluzie europeană majoră a fost, să spunem direct, aceea că securitatea Europei, că obligația și cheltuielile apărării libertății Europei democratice revin din oficiu superputerii militare și economice a Statelor Unite.

E adevărat, Statele Unite de la sfârșitul anilor ’40, prin Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, au salvat Europa.

S-o spunem limpede. Dar noi, ca europeni, și toți ceilalți europeni trebuie să înțelegem că nu putem să nu contribuim, să nu ne preocupăm și să nu lucrăm pentru libertatea comună și pentru valorile comune ale noastre, ca și ale celor de peste Atlantic.

De aceea, de pildă, angajamentul, pe care noi în România l-am făcut, de a aloca minimum doi la sută din produsul intern brut cheltuielilor de apărare, angajament pe care nu l-am putut îndeplini și pe care nu l-a putut îndeplini, cred, nimeni, atât cât s-a angajat în Europa, și în contextul crizei economice, trebuie astăzi luat în serios, pentru că, dacă NATO este spațiu și garanție de libertate, securitate și stabilitate, apărarea acestora, prezervarea acestora, folosirea spre binele comun al acestora e datoria noastră a tuturor și în fiecare zi.

La mulți ani, România în NATO, la mulți ani, Armată Română!

Vasile Blaga

#34687

## **Domnul Vasile Blaga:**

Domnule Președinte al României, Domnilor foști președinți ai României, Alteța Dumneavoastră Regală, Domnilor președinți ai Camerei și Senatului, Domnule prim-ministru, Domnilor foști prim-miniștri, Stimați invitați, Doamnelor și domnilor parlamentari,

Aniversăm astăzi în Parlamentul României un moment istoric, 10 ani de la aderarea României la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord.

A fost un moment de grație, un moment solar pentru destinul greu încercat al României.

Admiterea României în Alianța NATO a închis un ciclu istoric reparator. România a revenit astfel în sânul opțiunilor occidentale și s-a despărțit simbolic și instituțional de un sistem impus împotriva intereselor ei naturale de dictatura comunistă.

La 29 martie 2004, prin aderarea oficială la NATO, România s-a întors acasă, alături de marile democrații occidentale. Părăseam astfel zona gri, plină de incertitudini, dintre vest și est.

Locul României, proiectat de superba generație a pașoptiștilor, construit și consolidat apoi de generațiile care au modernizat țara, este unul singur: în vest, acolo unde există democrație, libertate, respectul drepturilor omului și șansa prosperității. De acolo România a fost ruptă brutal de dictatura comunistă. Într-acolo, spre Occidentul democratic, aveam să facem următorul mare pas, prin aderarea României la 1 ianuarie 2007 la Uniunea Europeană. Însă fără intrarea în NATO aderarea la Uniunea Europeană nu ar fi fost posibilă. Niciodată nu este prea mult să repetăm aceste adevăruri. Ele trebuie spuse iar și iar pentru tânăra generație, pentru cei născuți după 1989, dar și pentru generațiile noastre. Din păcate, o facem prea puțin, chiar și aici, în Parlamentul României. Din nefericire, o facem prea puțin în școli, prea puțin în media, prea mult au luat amploare confuzia valorilor și degradarea lor în spațiul public. Prea puțin ne aducem aminte de răul de care am scăpat, comunismul, și încă nu conștientizăm cum ar trebui să valorizăm șansele uriașe pe care le-am avut, că am prins cele două trenuri ale istoriei de după 1989: NATO și Uniunea Europeană. Responsabilitatea ne aparține în primul rând nouă, clasei politice, dar și elitelor intelectuale și din media.

Aderarea României la NATO și apoi la Uniunea Europeană ne-a oferit două mari oportunități. Să recuperăm rapid decalajele de dezvoltare și de nivel de trai față de țările puternice ale Occidentului și să jucăm un rol activ în cadrul parteneriatelor din care facem parte.

Membră a Alianței NATO, România este astăzi un garant al democrației și stabilității la frontiera de est a Uniunii Europene. România este un reper pentru toate statele partenere ale Uniunii Europene, pe flancul de est al Uniunii Europene: Ucraina, Moldova, Georgia.

În contextul ultimelor evenimente de la granița de est a Uniunii Europene din Ucraina, importanța geostrategică a României a crescut, iar poziția noastră de țară NATO și membră UE trebuie să fie mai ferm și mai clar auzită.

Am rămas însă datori cu toții, partidele aflate astăzi în Parlamentul României, la primul obiectiv generat de aderarea la marile instituții ale vestului, NATO și Uniunea Europeană. Este vorba despre recuperarea diferențelor de dezvoltare și de nivel de viață care există între România și țările dezvoltate ale Occidentului.

Așa cum merg lucrurile astăzi, România riscă să rămână o țară marginală în Uniunea Europeană. Sunt vremuri tulburi la est de țara noastră și cu atât mai mult trebuie să accelerăm dezvoltarea economiei, să ne grăbim, dar să ne grăbim cu cap, cu un proiect temeinic, cu un nou proiect pentru România.

Noul nostru proiect de țară trebuie să fie România dezvoltată la nivelul de dezvoltare al partenerilor noștri occidentali, România integrată sută la sută în Uniunea Europeană. Cu toate turbulențele anilor ’90, cu toți pașii făcuți înapoi uneori și cu toate ezitările, până la urmă, întreaga clasă politică a avut ca obiectiv mersul spre vest al României. Doar așa am reușit să intrăm în NATO și în Uniunea Europeană.

Vom avea consens de substanță pentru următorul mare pas, pentru următorul mare obiectiv de țară? Eu sper că da. Și mai sper că o primă bază a acestui consens major pentru viitorul României este pusă chiar astăzi, aici, la această ședință aniversară. Să nu uităm nici de sacrificiile și eforturile făcute de români pentru ca visul occidental să se îndeplinească.

Să nu-i uităm pe militarii care și-au dat viața în misiunile în teatrele de operații din Afganistan, Irak și altele. Lor și celor 22 de milioane de români le suntem datori cu realizarea acestui mare obiectiv național – România țară dezvoltată și respectată în NATO și în Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc.

Mario Ernest Caloianu

#39573

## **Domnul Mario Ernest Caloianu:**

Domnule Președinte al României, Domnule președinte Ion Iliescu, Domnule președinte Emil Constantinescu, Domnule prim-ministru, Domnilor președinți ai Camerelor, Doamnelor și domnilor parlamentari, Onorat auditoriu,

Împlinirea a 10 ani de la aderarea României la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord invită la un

moment de reflecție asupra acestui eveniment și a ceea ce înseamnă pentru statul nostru calitatea de membru al NATO.

Alături de integrarea europeană, aderarea la NATO constituie una dintre cele două componente ale singurului proiect de țară din ultimii 25 de ani.

În continuarea programului Revoluției Române, o idee fundamentală a politicii externe a României a fost aceea de a scoate țara din izolare și de a nu rămâne în zona gri de tampon dintre Occident și fosta Uniune Sovietică.

Totodată, aderarea la NATO reprezintă expresia clară a dorinței românilor de a trăi în libertate, pace și prosperitate, alături de democrațiile occidentale.

Conform unui sondaj recent, circa trei sferturi din români consideră că apartenența la NATO reprezintă un lucru bun pentru România. Opțiunea spre Occident apare drept un fapt firesc, deoarece avem un trecut împreună.

Franța și Marea Britanie au făcut posibilă Unirea din 1859. Statele Unite au introdus principiul autodeterminării popoarelor, care a deschis calea pentru Unirea din 1918.

Pentru România, pentru români, legătura cu Occidentul este o parte integrantă din istoria statului național unitar. Recentele evenimente din regiune au arătat că NATO a fost și rămâne opțiunea corectă pentru asigurarea securității României.

## Doamnelor și domnilor,

Calitatea de membru NATO nu înseamnă numai drepturi, ci și responsabilități. Altfel spus, nu numai discursuri, ci și fapte. În opinia mea, aceasta înseamnă cel puțin trei lucruri fundamentale. În primul rând, să ne respectăm angajamentele externe. Prin aceasta arătăm că nu suntem un membru care doar beneficiază de ce oferă NATO, ci că aducem plusvaloare Alianței prin participarea la acțiuni militare comune și valorificarea poziției noastre geostrategice.

În al doilea rând, să respectăm Armata Română. Să nu uităm niciodată că armata este o instituție fundamentală a statului român, care se bucură de cea mai mare încredere din partea românilor.

Din acest motiv, considerăm că ar fi înțelept să reținem mesajul lui Robert Gates din ultimul său discurs din Europa în calitate oficială. Fostul secretar american al apărării afirmă că: „Viitorul NATO depinde de respectarea angajamentelor privind bugetul de apărare din partea partenerilor europeni.” Armata Română a plătit cu sânge în Al Doilea Război Mondial tăierile pe care politicienii le-au adus din bugetul apărării în anii ’30 ai secolului trecut.

Să ne reamintim de acest lucru atunci când votăm bugetul de stat. Altfel, riscăm să repetăm greșelile trecutului.

În al treilea rând, să încercăm să combatem toate fenomenele care pot amenința sub orice formă statul român din interior, cum sunt: disoluția autorității statului, captura statului de către grupuri de interese și corupția la nivel înalt.

Închei prin a mulțumi tuturor acelora care prin efortul lor au avut o contribuție la aderarea României la NATO și în numele Partidului Poporului – Dan Diaconescu vă mulțumesc pentru atenție.

Borbély László

#43092

## **Domnul Borbély László:**

Stimate domnule președinte, Stimate domnule prim-ministru, Stimați miniștri, Stimați foști președinți ai României, Stimați foști prim-miniștri ai României,

Alteța Voastră Regală, Stimați invitați,

Stimați președinți ai celor două Camere ale Parlamentului,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Acum 10 ani a avut loc la sediul NATO ceremonia de arborare a steagurilor celor șapte noi aliați: Estonia, Lituania, Letonia, Bulgaria, Slovenia, Slovacia și România. A fost o zi de bucurie și un moment de răscruce în istoria României, consolidând direcția evoluției democratice a societății românești. A fost și este o realizare imensă a diplomației, a tuturor forțelor politice și a întregii societăți din România, care a făcut eforturi considerabile pentru a se afla astăzi în interiorul Alianței. Vedem acum cât de greu le este celor rămași în afară, cât de anevoios este, de exemplu, drumul integrării pe care-l parcurge Ucraina sau Georgia, umplându-ne cu optimism progresul făcut de Republica Moldova.

Chiar săptămâna trecută am avut posibilitatea, cu câțiva colegi din Parlament, să particip la o vizită de informare la sediul NATO din Bruxelles și am fost plăcut surprins de aprecierea pe care am primit-o din partea oficialilor NATO la adresa României. Am trecut cu brio de prima decadă de colaborare intensă, iar acum urmează probabil o perioadă și mai serioasă, cu reale provocări pentru securitatea spațiului european.

Așa cum a subliniat și Președintele Statelor Unite, săptămâna trecută, în cadrul summitului SUA–UE, în contextul crizei actuale și al evoluțiilor geopolitice pe plan global, libertatea nu vine de la sine și nici nu este pe gratis. Statele membre ale NATO și UE trebuie să investească atât în capabilități, cât și în echipamente moderne pentru apărare și securitate, fără să uite nici de îmbunătățirea securității energetice prin diversificare de resurse, dar nici de securitatea cibernetică.

Asistăm deci la o situație geopolitică în plină mișcare. Vechea ordine internațională pare să se transforme din nou într-una multipolară, iar Uniunea Europeană și NATO trebuie să-și redefinească conceptele strategice de securitate și militare în această nouă situație. Alianța Nord-Atlantică cred că a înțeles, după cele întâmplate în Crimeea, că trebuie să acorde o atenție sporită acestei zone din Europa. Unde se situează România pe această hartă geopolitică cu dinamică accelerată? Cu bucurie pot să spun că, deși ne aflăm la granița de est a spațiului NATO, investiția țării noastre în parteneriatul euroatlantic, investiție care a început nu acum 10, ci acum 20 de ani, odată cu sprijinirea activă și implicarea în Parteneriatul pentru pace, și-a adus roadele și astăzi putem spune că România are o poziție importantă în cadrul NATO, o poziție care ne obligă. Dar cred că am reușit să demonstrăm seriozitatea implicării noastre, care va constitui baza pentru o colaborare și mai intensă în viitorul apropiat.

Uniunea Democrată Maghiară din România a sprijinit în mod activ aderarea țării noastre la NATO. Comunitatea maghiară a avut un rol important în ceea ce privește sprijinul aderării României la NATO și Uniunea Europeană și vă asigur că vom susține în continuare eforturile noastre de a crea un spațiu de securitate în partea aceasta a Europei.

Îmi exprim și în numele comunității maghiare din România respectul și recunoștința pentru militarii țării noastre care au

participat și participă în operațiuni NATO. Libertatea are un preț, iar țara noastră nu se poate eschiva, dacă dorim ca familiile noastre să trăiască în pace și siguranță.

Aducem și pe această cale un omagiu celor care și-au jertfit viața sau au fost răniți în diferitele teatre de operațiuni.

Așadar, România a contribuit substanțial la activitățile NATO, cu o implicare, cred eu, mai mult decât exemplară, perfect conștientă fiind de importanța sa geostrategică. Cred sincer că nu i-am dezamăgit pe aliații noștri euroatlantici, care acum 10 ani ne-au acordat creditul integrării, și sunt ferm convins că vom rămâne și în viitor același partener puternic și de încredere ca și până acum.

Sunt de părere că, în viitorul apropiat, NATO își va reconsidera unele priorități, și asta chiar înainte de summitul din toamnă, din Țara Galilor. În acest spirit, cred că România va trebui să fie privită de către NATO ca o țară mult mai expusă decât alte țări, din cauza poziției sale geopolitice de graniță de est a UE și NATO. Și în acest sens va trebui, probabil, ca NATO să analizeze recalibrarea pozițiilor sale în ceea ce privește această regiune a Europei.

Peste 40 de mii de militari din România au servit în diferite teatre de operațiuni în ultimii 10 ani, militari care sunt foarte bine instruiți, deci avem posibilitatea valorificării acestui potențial uman. Chiar dacă momentan, conform evaluărilor actuale, securitatea României nu este într-un pericol direct sau indirect, va trebui să fim și mai activi, atât în cadrul NATO, cât și în cadrul Uniunii Europene, pentru că am reușit să demonstrăm în acești 10 ani, ca țară membră NATO, că putem aduce o reală valoare adăugată activităților Alianței, iar acest lucru trebuie luat în considerare și în viitor.

Vă mulțumesc.

Niculae Mircovici

#48557

## **Domnul Niculae Mircovici:**

Domnilor președinți ai României, Alteța Voastră Regală, Domnilor prim-miniștri, Distins prezidiu, Doamnelor și domnilor,

Am onoarea să fiu printre puținii parlamentari din această sală care erau comandanți de mare unitate la momentul aderării la NATO, mai mult, comandant al Garnizoanei Timișoara, oraș-martir al Revoluției Române, de la care împlinim anul acesta 25 de ani și care a reprezentat începutul.

Sunt mândru să vorbesc în numele Grupului parlamentar al minorităților naționale, creație politică de excepție a perioadei postdecembriste, model pentru Europa în rezolvarea problemelor minorităților și factor decisiv la aderarea României la NATO și Uniunea Europeană, grup care în mod evident este de acord cu declarația prezentată și toate succesele evidențiate de antevorbitori.

Aderarea la NATO acum 10 ani a reprezentat și o încununare a eforturilor și sacrificiilor Armatei Române, care a acceptat fără crâcnire restructurarea până la decimare, pentru a crea cadrul organizatoric necesar profesionalizării și trecerii la noua structură compatibilă cu Organizația Atlanticului de Nord. Participarea a zeci de mii de militari români în toate teatrele de operații alături de aliați, chiar înainte de a avea această calitate, tributul de sânge plătit de zeci de tineri români, peste 25 dintre ei plătind cu viața jurământul depus, au reprezentat un gest patriotic pe care societatea nu trebuie să-l uite niciodată.

Alături de faptele pozitive exprimate astăzi și care nu pot fi tăgăduite, îmi permit să evidențiez, mai puțin ca politician și mai mult ca general în rezervă al Armatei Române, și câteva nerealizări care au influențat evoluția capacității de apărare.

Faptul că niciuna dintre țările membre ale NATO nu a respectat prevederile Acordului de la Washington de acordare a 2,38% pentru Apărare constituie un factor influent al evoluției politico-militare actuale în lume și în zona de proximitate.

Nerespectarea angajamentelor politice făcute prin Ordonanța nr. 7 față de corpul militarilor români și nefolosirea lor la capacitatea organizatorică și profesională, și trecerea în rezervă sau în pensie anticipată a unor cadre valoroase și utile în administrația publică, în zona învățământului, în zona cercetării, și menținerea interdicției cumulului pensiei cu salariul reprezintă factori dezonoranți pentru clasa politică, față de o structură socială obișnuită cu respectarea cuvântului dat.

Desființarea marilor unități de geniu, care puteau fi azi pe plan intern un pilon pentru soluționarea problemelor la deszăpeziri, la inundații, la irigații, la lucrări de infrastructură, într-un mod organizat și eficient, precum și locuri de muncă și suport pentru industria națională de apărare, iar pe plan extern mijloace utile României pentru reconstrucția zonelor distruse în conflictele militare.

Desființarea marilor unități de geodezie și fotogrammetrie în condițiile în care cartografierea teritoriului național, ca bază pentru intabularea terenurilor, constituie o prioritate strategică.

Neînțelegerea prevederilor legale recente de păstrare în activitate până la cinci ani a celor care pot fi utili organismului militar și care, prin plecarea prematură, să nu exercite presiune nejustificată asupra sistemului de pensii.

Multe altele, pe care nu e timpul și nici momentul să le evidențiem acum, dar pot fi direcții de acțiune pozitivă pentru viitor.

Doamnelor și domnilor,

Puterea Organizației Atlanticului de Nord ca alianță politico-militară înseamnă îmbinarea și armonizarea a tot ceea ce este mai valoros în cele două domenii strategice de importanță primordială pentru destinele omenirii.

Demersul politic și rigoarea militară reprezintă puterea. Fiului meu, care este la a treia misiune NATO în prezent, îi cer să nu uite că atunci când subalternii nu vor mai accepta scuze decidenții vor fi obligați să găsească soluții.

Minoritățile naționale consideră ca obiectiv prioritar apărarea României.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Ioan Moldovan

#52828

## **Domnul Ioan Moldovan:**

Domnule președinte al României, Domnilor președinți Iliescu și Constantinescu, Excelența Voastră, Domnilor miniștri, Domnule prim-ministru, Dragi colegi parlamentari,

La constituirea Alianței Nord-Atlantice la Washington, pe 4 aprilie 1949, ideea de bază a alianței menținută timp de mai

multe decenii era aceea a realizării unei apărări comune, credibilă și eficientă, lucru care, după 65 de ani de existență a NATO, se întâmplă și astăzi, prin cele 28 de state din Europa și America de Nord.

Unul dintre cele mai mari succese ale politicii românești postdecembriste a avut loc fără îndoială la 29 martie 2004, când România a devenit stat membru cu drepturi depline al Alianței Nord-Atlantice. Aderarea României la NATO reprezintă o pagină de istorie a relațiilor strategice dintre statul nostru și cea mai puternică organizație militară la nivel internațional. Pentru România, statutul de membru NATO este echivalentul unei cărți de siguranță, într-o lume din ce în ce mai nesigură, care se confruntă cu provocări dintre cele mai diverse, de la terorism, export de violență transfrontalieră sau atacuri cibernetice.

Totodată, pe această cale, Partidul Conservator reafirmă importanța fundamentală a rolului NATO, pe care l-a avut și continuă să-l aibă, pentru securitatea statului român și a cetățenilor săi.

29 martie 2004 rămâne o dată memorabilă, când România a aderat la NATO prin depunerea instrumentelor de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianței Nord-Atlantice.

Partidul Conservator ține să salute împlinirea a 10 ani de la invitarea României pentru a adera la NATO.

Țin să precizez că România a fost solidară cu misiunile NATO de menținere a păcii. Până în prezent, statul nostru a participat la misiuni de menținere a păcii cu aproape 40 de mii de militari, dintre care, cu părere de rău, 24 de militari au căzut la datorie în teatrele de operațiuni. 131 de militari au fost răniți. Astfel, România s-a situat pe primele locuri între statele membre contribuitoare la operații de menținere a păcii.

România a dovedit că este un aliat loial, capabil să pună bazele unor parteneriate strategice durabile cu toate statele NATO. În toți acești 10 ani de la aderarea statului nostru la NATO, structurile Ministerului Apărării Naționale au purtat tricolorul cu mândrie în toate misiunile, fiind des decorate pentru meritele de care au dat dovadă pe teatrele de luptă.

În încheiere, țin să mulțumesc tuturor celor care prin munca lor au făcut posibilă aderarea României la structurile euroatlantice.

Vă mulțumesc.

Victor Viorel Ponta

#55610

prim-ministrul Guvernului României

## **Domnul Victor Viorel Ponta** – _prim-ministrul Guvernului României_ **:**

Domnule președinte al Senatului,

Domnule președinte al Camerei Deputaților, Doamnelor și domnilor senatori și deputați, Domnilor președinți, prim-miniștri, Alteța Voastră Regală, Doamnelor și domnilor ambasadori, Stimați invitați,

Vreau să felicit Parlamentul României pentru inițiativa de a organiza astăzi această reuniune excepțională, extraordinară. Cred că aici, sub cupola Parlamentului, este locul cel mai potrivit în care să discutăm și să reliefăm faptul că aderarea României la structurile nord-atlantice, alături de aderarea României la Uniunea Europeană, reprezintă cele două obiective fundamentale cele mai importante atinse de România în ultimii 25 de ani. De asemenea, este locul în care putem să-i elogiem pe cei care au pus umărul, au făcut posibile aceste două obiective și să exprimăm angajamentul generațiilor actuale de oameni politici care ocupă funcții în statul român față de valorile care au stat la baza integrării României în NATO și în Uniunea Europeană.

Este evident că în baza acestor realizări, care, iată, împlinesc 10 ani pentru NATO și șapte pentru Uniunea Europeană, România se află, după 1989, într-o situație privilegiată, de siguranță, de răspuns eficient, coerent și credibil la orice fel de amenințare la adresa securității sale naționale. Este evident acest lucru și trebuie nu doar să-l reliefăm, ci să facem tot ceea ce ține de noi pentru a continua acest proiect fundamental pentru România.

Vreau să mulțumesc, în numele Guvernului, tuturor partenerilor noștri transatlantici și europeni care în urmă cu 10 ani au avut încredere că România va fi capabilă să fie un partener puternic, un partener demn și un partener serios. Sunt absolut convins că în acești 10 ani am dovedit acest lucru și o vom face și în viitor.

Vreau să mulțumesc militarilor români, atât celor aparținând Ministerului Apărării Naționale, cât și celor care servesc în alte instituții fundamentale, pentru faptul că în acești 10 ani au dat dovadă de devotament, au dat dovadă de o bună pregătire profesională, de curaj, unii dintre ei au plătit cu viața participarea la misiunile încredințate, mulți alții au avut de suferit sau au în continuare și cred că merită mulțumirile noastre nu doar în momente aniversare, ci prin toate măsurile pe care Parlamentul, Guvernul le iau pentru recunoașterea acestor merite față de ei, față de toți cei care au o contribuție la păstrarea rolului important al României în NATO.

Evident, vreau să mulțumesc și tuturor celorlalte structuri, în afara Ministerului Apărării Naționale, servicii de informații, servicii de toate tipurile care s-au ridicat și se ridică la standardele NATO și sunt capabile să colaboreze și să prezinte rolul important al României.

Sunt mândru de faptul că România a avut generații de oameni politici care au văzut înaintea multor altora care este drumul corect, și, dacă drumul către NATO a început în 1994, prin semnarea Parteneriatului pentru pace în perioada Guvernului Văcăroiu, s-a încheiat în 2004, în mandatul Guvernului Adrian Năstase, pentru că oameni politici, oameni care, repet, au avut viziune, și mă refer la cei doi președinți, președintele Ion Iliescu și președintele Emil Constantinescu, la premierii Victor Ciorbea, Mugur Isărescu, Adrian Năstase, la toți miniștrii de externe, miniștrii apărării, diplomați, oameni care au avut o contribuție mai cunoscută sau mai puțin cunoscută, pentru ca astăzi să putem sărbători 10 ani de la aderarea la NATO.

Mă alătur felicitărilor și mulțumirilor adresate Casei Regale pentru dedicația cu care a sprijinit efortul României pentru a se integra în NATO și în Uniunea Europeană și cred că toate aceste merite trebuie recunoscute și elogiate cu această ocazie.

Vreau însă să spun, în numele Guvernului, că este un moment nu doar de sărbătoare, este și un moment de asumare a responsabilităților care ne revin. Forțele armate române și toți reprezentanții României au contribuit la definirea unui profil strategic consolidat al României în NATO, prin asumarea de responsabilități și racordarea rapidă la transformările la care a fost supusă Alianța Nord-Atlantică.

Eforturile militarilor noștri participanți la misiuni externe au fost unanim apreciate și am spus de fiecare dată, fie în teatre de operațiuni, fie în întâlnirile oficiale, faptul că nimic nu te face mai mândru decât să primești din partea partenerilor

noștri americani, a partenerilor europeni felicitările pentru modul în care militarii noștri își îndeplinesc misiunile.

Dacă vorbim însă de asumarea responsabilității, evident că vorbim și despre necesitățile structurilor militare românești și vreau să spun că în ultimii trei ani am încercat să răspundem, atât cât a fost posibil, acestei necesități. În anul 2012, Ministerul Apărării avea alocat 1,12% din produsul intern brut, în 2013, 1,38%, în 2014, 1,42%. Vreau doar să fac un apel, cu această ocazie, către membrii Parlamentului, sigur, nu în acest an, an electoral, în care important este să scădem toate taxele și să dăm mai mulți bani... Un miracol pe care nu cred că l-a descoperit cineva. Dar fac un apel către membrii Parlamentului ca pentru anii 2015, 2016 și 2017 să susținem împreună, fără niciun fel de acces de populism sau demagogie, măsura prin care, prin bugetul alocat Ministerului Apărării Naționale, creșterea cu 0,2% din PIB anual să ne aducă la acel nivel de 2% pe care cu siguranță ni-l dorim.

Vreau să spun că îmi doresc foarte mult ca România, în perioada care urmează, în cadrul summitului NATO care va avea loc în Țara Galilor, în septembrie, să fie un actor implicat, să fie un partener strategic important și să militeze pentru adaptarea și modernizarea strategiei NATO la noua situație din regiune. Este evident că evenimentele recente din Crimeea, din Ucraina ne arată că securitatea trebuie întotdeauna privită și reevaluată, trebuie totdeauna întărită și cred că România are o datorie fundamentală față de regiune, în primul rând pentru a asigura integritatea și siguranța Republicii Moldova, a Georgiei, a Ucrainei și pentru a arăta tuturor aliaților din zonă că modelul urmat de România este modelul corect și modelul eficient pentru a asigura o dezvoltare și o securitate de care țările din regiune au nevoie.

Vreau să mulțumesc încă o dată tuturor celor care și-au adus o contribuție pentru ca România să poată sărbători 10 ani de siguranță în cadrul NATO și să asum faptul că în anii care urmează vom îndeplini ceea ce românii și România așteaptă de la noi, și anume un rol strategic și un rol important în cadrul NATO.

Vă mulțumesc.

Traian Băsescu

#62429

Președintele României

## **Domnul Traian Băsescu** – _Președintele României_ **:**

Domnule președinte al Camerei Deputaților, Domnule președinte al Senatului României, Domnule președinte Ion Iliescu, Domnule președinte Emil Constantinescu, Alteță Regală, Domnule prim-ministru, Doamnelor și domnilor parlamentari, Doamnelor și domnilor miniștri,

Sunt onorat să mă adresez dumneavoastră în acest moment cu semnificații deosebite, atât pentru țara noastră, cât și pentru NATO. În 2014, românii sărbătoresc 10 ani de când țara lor a devenit membră NATO, cea mai puternică alianță din lume. În 29 martie 2004, România depunea instrumentele de ratificare a aderării la Tratatul Atlanticului de Nord, iar pe data de 2 aprilie, la Cartierul General al NATO, drapelul tricolor era ridicat la catarg.

România revenea astfel și _de jure_ în marea familie a statelor occidentale, a democrațiilor euroatlantice, de unde, fără a fi fost dorința ei, fusese ruptă după cel de Al Doilea Război Mondial. Prin latinitatea noastră și prin evoluția istorică, prin formarea noastră ca stat, întotdeauna ne-am considerat a fi occidentali.

Doamnelor și domnilor,

Suntem aici, împreună, reprezentanți ai Parlamentului, ai Președinției și ai Guvernului, pentru a spune poporului român, dar și lumii, că aderarea la NATO, ca și ulterioara aderare la Uniunea Europeană au reprezentat decizii istorice ale statului român, expresia voinței liber exprimate a cetățenilor români. Am obținut astfel cei mai buni aliați și cele mai bune condiții de dezvoltare a țării.

Aderarea noastră la Alianța Nord-Atlantică are o valoare istorică. Pentru prima dată în istoria sa modernă, România este aliată cu toate puterile occidentale în același timp. Ulterioara dezvoltare în cadrul NATO a relației speciale cu Statele Unite ale Americii, obiectiv major al programului meu de politică externă, a îmbunătățit și mai mult situația internațională a României, putând spune, fără reținere, că în acest moment România se bucură de cele mai bune garanții de securitate din istoria modernă a statului român, prin umplerea de conținut în relația bilaterală România – Statele Unite a calității noastre de membru NATO.

Relația cu Statele Unite a făcut posibil scutul antirachetă de la Deveselu, relația cu Statele Unite a făcut posibilă amplasarea de baze militare americane pe teritoriul României, relația cu Statele Unite a făcut posibilă organizarea summitului NATO la București, relația cu Statele Unite a făcut posibilă o angrenare fără precedent a structurilor militare și de securitate ale României în angrenajul NATO.

Suntem aici și pentru a omagia adevărații eroi ai României, militarii români căzuți sub drapel în timpul misiunilor executate de Armata Română în Bosnia-Herțegovina, Kosovo, Afganistan sau, în parteneriat cu Statele Unite, în Irak. Ei și-au servit țara cu onoare, devotament și curaj. Niciodată nu vor fi suficiente cuvintele pentru a scoate în evidență sacrificiul acestor oameni sau pentru a omagia familiile lor. Nu cred că există o mai clară demonstrație de loialitate decât propriul sacrificiu.

Le mulțumim și cetățenilor români care, într-o manieră admirabilă, au sprijinit reformele necesare aderării. Fără ei, acest obiectiv atât de important pentru România nu ar fi fost atins.

Trebuie să le spunem cetățenilor români că aderarea la NATO, ca țară, ne-a adus și multiple beneficii economice. Începând din anul 2002, anul invitării în NATO, am asistat la accelerarea dezvoltării economice a țării, inclusiv la creșterea semnificativă a numărului de investiții străine directe. Plasarea României sub umbrela protectoare a Alianței Nord-Atlantice a favorizat intensificarea dezvoltării României.

Nu în ultimul rând, suntem aici, împreună, pentru a spune aliaților noștri că pot conta pe noi. România și-a demonstrat nu numai loialitatea, dar și capacitatea de luptă. În calitate de președinte și de comandant al forțelor armate, am spus întotdeauna că, în orice misiune, am fost, suntem și rămânem alături de aliații noștri până la capăt, până când misiunea va fi îndeplinită. Așa am făcut și în Bosnia, și în Kosovo, și în Irak și așa vom face și în Afganistan. De altfel, extinderea NATO către est, ca și a Uniunii Europene, a demonstrat valoarea unei teze precum cea care spune că Europa de Vest nu se poate simți în siguranță dacă nu este garantată și securitatea Europei Centrale și a Europei de Est.

Aderarea la NATO și Uniunea Europeană reprezintă cele mai mari realizări ale noastre, fundamente ale dezvoltării noastre viitoare. De aici decurg și obligațiile noastre pentru viitor. Dacă împreună, clasa politică, am acționat coordonat

pentru aderarea la cele două organizații, tot împreună va trebui să veghem la apărarea acestor împliniri.

România trebuie să-și continue drumul pe calea europeană. Poporului român trebuie să-i spunem că drumul este bun, decizia de aderare la NATO a fost una înțeleaptă, iar dacă la 10 ani de la aderare nu toți românii trăiesc mai bine, asta este din cauza noastră, și nu a soluției pe care am ales-o. Va trebui să finalizăm reformele democratice și economice pe care ni le-am asumat încă din faza de preaderare. Este și o chestiune de onoare, dar este, mai înainte de orice, șansa noastră de modernizare.

Doamnelor și domnilor,

Acum aproape un deceniu am adus în discuție evoluțiile din spațiul Mării Negre și avertizam, la fel cum am făcut-o și în multe alte ocazii, asupra problemelor cu care se confruntă statele riverane Mării Negre: conflicte înghețate, încălcări ale suveranității și integrității teritoriale a statelor, prezența trupelor străine fără acordul țării-gazdă, traficul de armament, droguri și persoane, presiuni economice unilaterale. Din 2008, această listă a fost completată cu utilizarea drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale drept lance și scut pentru anexări teritoriale. A fost laitmotivul anexării de către Federația Rusă a Abhaziei și a Osetiei de Sud. Din punctul nostru de vedere, conflictele înghețate din Transnistria, Abhazia, Nagorno-Karabah sau Osetia de Sud și, de curând, Crimeea, reprezintă un test pentru capacitatea NATO de a aduce stabilitate și securitate în regiune, inclusiv din perspectiva asigurării securității energetice a Europei.

Nu este o întâmplare că prin Strategia Națională de Apărare a României din 2010, transmisă Parlamentului, avertizam asupra fluidității și impredictibilității, care deja marcau evoluțiile din sistemul internațional, și evidențiam degradarea mediului de securitate în regiunea Mării Negre și reapariția conflictelor militare convenționale între state membre ale spațiului european.

Contextul strategic actual marcat de amenințările asimetrice transfrontaliere, instabilitatea regională, o relație complexă cu Rusia, încălcări ale dreptului internațional, care se suprapun peste provocările din Afganistan și din regiunea respectivă, confirmă analizele noastre. În această situație nu există alt răspuns decât adaptarea capacităților naționale și ale Alianței pentru a face față amenințărilor, indiferent de originea lor, în vecinătatea imediată sau la distanțe strategice. Pentru a avea stabilitate în Europa trebuie să evităm „zonele gri” și ambiguitățile în abordare.

Ce soliditate avem în abordarea problemei transnistrene? De 21 de ani, un format 5+2 n-a dus la soluționarea problemei. Mai mult decât atât, un format internațional, pe care ori de câte ori vrem să scăpăm de problemă îl evocăm, nu a făcut decât să creeze timp pentru consolidarea statalității unei așa-numite țări independente care poartă numele de Transnistria. Ineficiența diplomatică, menținerea „regiunilor gri” nu reprezintă decât un risc consistent la adresa securității regionale.

Pentru a avea stabilitate în Europa trebuie să evităm „zonele gri” și ambiguitățile în abordare. Trebuie asimilat adevărul că membrii NATO și-au consolidat propria securitate în ultimul sfert de secol, oferind garanții și altor state, dornice și capabile să-și asume atât drepturile, cât și obligațiile asociate statutului de membru al Alianței.

Deși nu era un membru al Alianței, Ucraina a pierdut un teritoriu pe care îl știți foarte bine, se numește Crimeea. În ce condiții? În condițiile în care la Budapesta, în 1994, la schimb pentru dezarmarea nucleară, Ucraina și-a predat tot arsenalul nuclear, trei mari puteri ale lumii s-au angajat să-i respecte suveranitatea, independența și integritatea teritorială: Statele Unite, Marea Britanie și Federația Rusă. Rezultatul? Unul din cei trei garanți i-a luat o bucată din teritoriu. Iată un tip de risc pe care îl avem în regiunea noastră. De aceea, trebuie să continuăm să dialogăm cu Ucraina și să o încurajăm să acționeze ca un partener de încredere și previzibil, contribuitor la securitatea regională și internațională. Trebuie să sprijinim forțele reformiste de la Kiev și să oferim asistență.

România susține fără rezerve independența, integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei și recunoaște noile autorități ucrainene drept reprezentanți legitimi ai țării. Orice prezență a trupelor Federației Ruse pe teritoriul Ucrainei fără acordul acesteia și în afara acordurilor bilaterale este o agresiune la adresa Ucrainei. Condamn gestul neprovocat al autorităților ruse și nu recunoaștem anexarea ilegală a Crimeii.

Suntem preocupați de posibile reverberații ale acestei crize asupra Republicii Moldova. Compoziția etnică a Transnistriei, cu semnificative comunități ucrainene și ruse, reprezintă un alt element care ne determină să privim cu atenție și la evoluția situației de dincolo de Nistru.

Doamnelor și domnilor,

Odată cu evenimentele din Ucraina, dar și ca urmare a creșterii riscurilor de securitate pentru Republica Moldova, responsabilitatea noastră de oameni politici devine mai mare. De-acum încolo va trebui să facem ce trebuie, și nu numai ceea ce putem.

Dacă până acum costul guvernării prin deficite îl reprezenta diluarea modernizării și scăderea nivelului de trai, odată cu evenimentele din Ucraina proasta guvernare poate pune în pericol stabilitatea țării. Prin corupție, prin incompetență, prin minciună, prin politizare sau prin deprofesionalizare putem pune în pericol România mai mult decât orice altă amenințare.

Amestecul de lăcomie și incompetență de care România suferă, pe fondul unei situații internaționale caracterizate de agresivitate, dar și de revizionism, poate pune în pericol țara. De aceea, este obligația noastră comună să conlucrăm la binele națiunii, inclusiv la consolidarea capacității ei de apărare.

Fac un apel la Guvernul României și la Parlament ca împreună să identifice cele mai bune căi de înzestrare a Armatei Române, de creștere a capacităților ei operaționale. Nu în ultimul rând, trebuie să colaborăm îndeaproape pentru

o mai strânsă relație transatlantică și pentru un NATO mai puternic și mult mai angajat în regiunea Mării Negre.

Vă cer ca împreună să facem toți pașii necesari pentru ca România să devină mai puternică, iar Alianța Nord-Atlantică mai eficientă în asigurarea apărării colective a statelor membre și în proiectarea securității dincolo de zona euroatlantică. Dacă vom fi responsabili, competenți și consecvenți, vom reuși să-i asigurăm României ani de pace și prosperitate. Aceasta spre beneficiul cetățenilor noștri și în sprijinul aliaților.

Înainte să închei, aș vrea să spun alte trei propoziții sau fraze.

Prima este aceea că nu le putem cere altora să ne respecte țara mai mult decât o respectăm noi. A doua este că nu le putem cere altora să ne apere țara mai mult decât ne-o apărăm noi. Și cel de-al treilea lucru pe care aș vrea să-l spun în fața Parlamentului este că nu putem cere altora să ne iubească țara mai mult decât ne-o iubim noi.

Vă mulțumesc.

Cuprins

Stenograma

Alocuțiuni consacrate marcării a 10 ani de la aderarea României la Alianța Nord-Atlantică și a 65 de ani de existență a NATO

Adoptarea Declarației Parlamentului României cu ocazia marcării a 10 ani de la aderarea României la Alianța Nord-Atlantică și a 65 de ani de existență a NATO