Márton Árpád Francisc

Domnule președinte,

Este adevărat că această informare se face de către judecător, dar se face către un minor și vă aduc în atenție tot cuprinsul art. 11, că această informare se poate face și prin ajutorul unui translator, inclusiv mimical.

Deci judecătorul este în fața unui minor care ori este surdomut – dispoziția alin. (1) din art. 11 –, ori, cum am mai spus când am dezbătut Legea serviciului de probațiune, provine dintr-un segment familial unde se vorbește o limbă a unei minorități naționale și nu prea umblă pe la școală, de aceea a devenit delincvent, și judecătorul trebuie să-i spună ce să facă, cum să facă.

Mi se pare just ca acestui minor, care eventual nu înțelege o altă limbă sau este surdomut, deci are nevoie de comunicare gestuală, să i se aplice întocmai art. 11, așa cum prevăd toate variantele articolului, în mod corespunzător.

Deci asta susține legea, tocmai pentru a înțelege minorul ce înseamnă pedeapsa pe care o primește și cum trebuie să se comporte.

Încă o dată vă spun, este vorba despre un minor, cu o capacitate mai restrânsă de înțelegere a elementelor decât un major.

Vă mulțumesc.