Domnule președinte, Doamnelor și domnilor deputați, Domnule ministru,
Vă mărturisesc că aș fi vrut ca adresarea respectivă să o fac și celor care ne-au onorat cu prezența până acum câteva clipe la balcoanele de sus ale sălii, dar poate că prezentarea raportului făcută de domnul ministru Adomniței aici să fi lămurit că situația este extraordinar de fericită și că tot ceea ce se întâmplă în această sală sunt niște discuții pe o problemă care de fapt nu există în învățământ.
De la începutul acestei legislaturi, pe agenda fiecărei sesiuni parlamentare, printre marile probleme dezbătute a fost și cea a educației și a învățământului. Este normal să fie așa, având în vedere faptul că învățământul românesc, componentă majoră a sistemului național de educație, este sau ar trebui să fie obiectiv prioritar pentru cei care iau decizia politică, oricare ar fi ei.
Dezbatem astăzi o moțiune simplă cu privire la educație, iar mâine vom dezbate o alta, pe aceeași temă. Este un semn care arată nu numai preocuparea pentru domeniu, dar și diversitatea de opinii ale partidelor parlamentare asupra situației din sistemul educațional și din învățământul din România.
În calitate de vechi parlamentar, cunosc destul de bine problema. În dubla calitate, de cadru didactic cu peste 35 de ani de activitate în învățământul superior, dar și de deputat PD-L, îmi permit să exprim, în numele grupului parlamentar, părerea de rău că astăzi nu discutăm o moțiune de cenzură cu tema „Guvernul Tăriceanu, repetent, iar învățământul din România, aproape de dezastru”.
Cei care semnează moțiunea simplă ar fi putut să o facă și mă întreb de ce n-au făcut-o, dacă există o așa de mare preocupare? Mă întreb, însă, în același timp, de ce această dublă ipostază a colegilor noștri, aceea de susținători ai Guvernului prin votul pe care l-au dat în aprilie 2007 și, în același timp, de critici vehemenți ai acestui Guvern.
Este însă adevărat că în paralel cu susținerea Guvernului Tăriceanu 2, disperat să rămână la guvernare, colegii de la PSD au practicat, cu un oarecare succes, șantajul politic, reușind, prin aceasta, să dea câteva lovituri de imagine politică.
Dacă PSD-ul ar fi acceptat o moțiune de cenzură împotriva unui guvern răzgândit, așa cum este cel al domnului Tăriceanu, având ca obiect învățământul, astăzi și mâine nu cred că am mai fi discutat și n-am fi pierdut timpul în acest Parlament.
Din păcate însă au existat două motive pentru a nu o face. Primul: i-a fost frică de o acțiune politică majoră care să ducă la rezolvarea unor probleme grave cu care se confruntă societatea românească și, sigur, ajungerea la alegeri anticipate, un nou program de guvernare și, probabil, o nouă abordare a problemelor de învățământ. Și a doua: a fost mai ușor să culegi roade electorale prin mișcări și atitudini, aș spune, perfide și lașe, favorizate de o așezare într-o falsă opoziție parlamentară față de actualul Guvern, în care se găsește și ministrul care este criticat prin moțiune.
Dacă ar fi corecți, autorii moțiunii simple dezbătute azi în Camera Deputaților ar aprecia și propria lor culpă. De un an și mai mult de jumătate, semnatarii actualei moțiuni simple sunt susținătorii unui Guvern cu mari carențe manageriale în domeniile începând cu educația și terminând cu alte sectoare economico-sociale la fel de importante. Mă întreb: dacă ar fi rezistat la conducerea Ministerului Educației și Cercetării un ministru cu grave carențe de cunoaștere a sistemului de învățământ fără o susținere a colegilor parlamentari PSD, cine a susținut și susține un ministru al educației din Guvernul României care inventează un nou steag al Uniunii Europene? Cine susține un ministru care a gestionat cel mai dezastruos bacalaureat în istoria învățământului românesc?
Cine susține pe un ministru care în aproape doi ani de activitate nu a venit în Parlament cu nicio inițiativă legislativă majoră, deși s-a angajat s-o facă la începutul mandatului său?!
Cine îl susține pe un ministru care a gestionat cel mai prost resursele bugetare alocate învățământului? Amintesc aici: bugetul Ministerului Educației și Cercetării a fost, în ultimii doi ani, respectiv 2007 și 2008, de peste 6% din PIB.
De ce sunt acum mari probleme cu spațiile de învățământ și cu dotarea învățământului?
Cine susține un ministru al educației pentru care educația și învățământul se limitează la Colegiul electoral de la Iași? Răspunsul îl dau semnatarii moțiunii.
Se știe că sistemul investițional din învățământ, lansat cu forță prin bugetele din anii 2006 și 2007, este aproape blocat la ora actuală, în anul 2007, actuala conducere a Ministerului Educației și Cercetării realizând doar 40% din ceea ce și-a propus în sectorul de investiții, iar în acest an, cifrele date de doamna Andronescu aici, repetă, la un nivel mai scăzut, același lucru.
Este pentru prima dată după 1990 când Ministerul Educației și Cercetării retrimite la buget bani. Probabil că și cei care vor rămâne necheltuiți în acest an se vor duce, dar se vor duce în zona pomenilor electorale. A cui este vina — și-i întreb pe onorabilii mei colegi parlamentari, semnatari ai acestei moțiuni simple — că incompetența este rege, prin domnul Cristian Adomniței și cei de lângă el, la Ministerul Educației și Cercetării? Este un răspuns pe care dumneavoastră puteți să-l dați.
O analiză atentă evidențiază însă două ținte ale acestei moțiuni.
Unu, guvernarea de dreapta, sintagmă predilectă folosită de PSD pentru atacuri politice, și doi, promovarea Legii de majorare a salarizării personalului didactic, prin care se propune o creștere a salariilor acestui personal cu 50%. Circulă o știre prin târg că și asupra acestui proiect de lege ar fi o înțelegere, ca el să se împiedice în procedurile parlamentare.
Vă spunem, stimați colegi inițiatori ai acestui proiect de lege, că parlamentarii Partidului Democrat Liberal vor susține ca acest proiect să treacă procedurile parlamentare și să fie finalizat. Este nevoie de un astfel de proiect, dar el nu va rezolva problema din învățământ.
Și vă reamintesc, așezarea socială a corpului didactic și a școlii în România este departe de ceea ce este în țările europene: circa 0,94% din PIB-ul pe cap de locuitor la noi în țară și circa 1,47% este cel așezat la nivelul Uniunii Europene.
În primul caz, referitor la ceea ce înseamnă guvernarea de dreapta, sub obligat să atenționez pe semnatarii moțiunii că, dacă ar fi corecți cu ei înșiși, ar trebui să facă precizarea despre care guvernare de dreapta este vorba: despre cea care a funcționat între decembrie 2004 și aprilie 2007, perioadă în care învățământul românesc a fost gestionat prin Programul de guvernare al Alianței DA și reprezentat de doi miniștri, respectiv Mircea Miclea și Mihail Hărdău, din partea Partidului Democrat Liberal, miniștri care au făcut câteva lucruri esențiale pentru repornirea și ridicarea activității calitative din învățământul românesc.
Vă amintesc doar trei:
Au achitat marile restanțe către cadrele didactice, lăsate de o guvernare pe care o cunoașteți.
Au dispus ca, prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării, să aloce surse financiare record pentru investiții și dotări materiale pentru tot sistemul de învățământ.
Și repet cifrele: 1,12 miliarde euro din buget în anul 2006 și aproape 1,4 miliarde în anul 2007. Anul 2006 este singurul an în care s-au atins, cât de cât, parametrii investiționali. Puține surse au fost necheltuite la sfârșitul anului și știți ce destinație le-am dat aici, spre salarizare.
Și, sigur, trei — au propus principiile de bază pentru continuarea reformei și pentru o nouă strategie în educație și învățământ, care să aducă sistemul de învățământ românesc la un nivel competitiv cu cel european.
Oricum, în afară de titlul moțiunii, vă reamintesc faptul că, pentru toate domeniile angajate la începutul guvernării Alianței DA, programele acestea se opresc la data de 6 aprilie 2007. De atunci și până azi, deciziile guvernamentale, în totalitatea lor, inclusiv cele din domeniul educației și învățământului, bune sau rele, trebuie să vi le
asumați și dumneavoastră în totalitatea lor, toți cei care ați semnat această moțiune.
Trebuie însă precizat că ea face parte, așa cum spuneam și mai înainte, dintr-un joc politic, un joc politic favorabil pentru partid, dezastruos însă pentru ansamblul societății românești, și acest lucru îl știm foarte bine.
Trebuie să fac, de asemenea, precizarea că multe dintre cele semnalate în moțiunea simplă sunt probleme reale și grave, în același timp. Vă reamintesc doar câteva: decredibilizarea sistemului de învățământ prin decizii haotice, demotivarea continuă a cadrelor didactice în activitatea lor; demotivarea elevilor și creșterea neîncrederii acestora în valorile învățământului românesc — a se vedea câți dintre elevi și mai ales cei cu posibilități părăsesc învățământul românesc — și, de asemenea, lipsa unei viziuni strategice a ceea ce înseamnă învățământul românesc acum, la început de secol al XXI-lea.
Reamintesc un domeniu care a fost mai puțin vizat: dezvoltarea violenței în sistemul de învățământ, fără a se lua aproape nicio măsură eficientă de protecție a elevilor, studenților și a cadrelor didactice.
De ce se acceptă, domnule ministru, cu atâta ușurință cumulul de norme din învățământ? De ce nu se rezolvă lipsa unor stimulente pentru cadrele didactice care desfășoară cu elevii și studenții activități complementare procesului de învățământ? De ce nu se vede și nu se revede sistemul de norme, atât în învățământul preuniversitar, cât și în cel universitar? La această dată, de cele mai multe ori, este dictat de cel sau de cei care dețin puterea în unitatea de învățământ.
Trebuie să recunoaștem cu toții, și asta o putem face fără prea mare efort, că probleme ridicate de moțiunea colegilor de la PSD sunt grave și ele aparțin în cea mai mare parte unei persoane, actualul ministru al învățământului, care, pentru neștiință, aroganță, incompetență, trebuie nu numai lăsat corigent, dar și exmatriculat din conducerea Ministerului Educației și Cercetării.
Acest lucru îl pot face semnatarii moțiunii discutate astăzi, prin elaborarea — și acest lucru este posibil —, în perioada imediat următoare, a unei moțiuni de cenzură pe care am menționat-o la începutul expunerii mele și la care, vă asigurăm, stimați colegi, pentru a rezolva toate problemele pe care le-ați menționat aici, că vă vom susține.
Noi, cei din Grupul Partidului Democrat Liberal, vă ajutăm să faceți acest lucru și cred sincer că exmatricularea ministrului Adomniței din Ministerul Educației și Cercetării este cea mai bună soluție pentru a salva învățământul românesc de la dezastru.
În încheiere, stimați colegi parlamentari, vă atrag atenția și vă spun că pentru actuala administrație locală, la alegerile din iunie 2008, sute de mii de români, dacă nu este vorba despre peste 1 milion de români, au semnat, la exercitarea dreptului de vot, cu degetul.
Pentru dumneavoastră și pentru noi, ceilalți, care vom candida și poate vom fi aleși în Parlamentul României după alegerile din 30 noiembrie 2008, câți analfabeți, domnule ministru, din această țară, vor semna cu degetul? Este o întrebare și este un loc de concluzie.
Vă asigurăm, stimați colegi de la PSD, că Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal va susține această moțiune prin vot.
Mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.