Vă mulțumesc foarte mult. Doamnelor și domnilor deputați,
Vă mărturisesc, ca unul care am fost martorul multor moțiuni simple și moțiuni de cenzură din Parlamentul României, că, la fel ca și cele de atunci, moțiunea are părțile ei bine definite.
Prima – elementul politic, și este dreptul opoziției de a veni cu ea, și partea a doua, cum a fost și cea de astăzi, cu mici excepții, cu discuții pe probleme de fond. În discuțiile de pe problemele de fond, cred că le-am remarcat cu toții că sunt legate strict și de ceea ce înseamnă o documentare reală, dar și de ceea ce înseamnă un complex de abordări ale evoluției agriculturii după 1990, dar și cea începând din 2000 încoace și poate cel mai important lucru, perioada 1997-2010.
Pentru că problema numărul unu pe care cred că nu am înțeles-o suficient, și nici din textul moțiunii, și o spun cu toată sinceritatea, așa cum știu că nu se supără nici autorii, dar trebuie să o gândim bine, este legată strict de statutul țării.
Doi: este legată strict de ceea ce înseamnă că s-a negociat cu Uniunea Europeană. N-am fost nici eu, nici alții la negocieri. Poate că și atunci am gândit negocierea cu niște obiective politice, așa cum uneori vorbim acum, fără să gândim, de altfel, complexitatea sistemului agricol românesc.
Poate că și în 1997, când am întors puncte de vedere câștigate la Uniunea Europeană, ca țară asociată și la instituțiile internaționale, nu ne-am gândit foarte mult care sunt consecințele lor și mă gândesc aici la ceea ce discutăm despre importuri. Vă rog să vă uitați la acea barieră convenită cu Uniunea Europeană care a fost suspendată în 1997.
Dar vă rog să vă gândiți la un concept inclusiv al înaintașilor mei. N-am să mă refer la niciunul dintre miniștrii care au fost înaintea mea, ci la mine. Îmi știți punctul de vedere față de ceea ce înseamnă responsabilitatea de ministru, dar problema de fond este ca niciodată să nu ajungem să credem că luând totul de la început am rezolvat problemele sau le vom rezolva. Eu, de pildă, nu am de gând să iau de la început nimic, pentru că nici nu pot. Voi încerca să fac o selecție a ceea ce este bun și a ceea ce consider că poate fi perfecționat într-un timp mai scurt sau mai lung. Și, în același timp, să cred că viziunile noastre, ale tuturor, dincolo de ce înseamnă disputele politice, sunt cele care să ne poată ajuta spre ceea ce înseamnă demersurile către Uniunea Europeană, ca să putem să câștigăm ceea ce am pierdut sau ceea ce nu putem rezolva la această dată.
Nu am să-i reproșez celui care a făcut restructurarea fără să gândească foarte mult în Ministerul Agriculturii: a dispărut banca de gene, a dispărut agenția montană, au dispărut... și așa mai departe.
Poate că într-o structură absolut necesară la această dată, prin încărcătura ei pe buget, tocmai pentru a obține surse, să ne ducem spre sistemele acestea de progres și spre ramuri importante, cum este agricultura, să poată fi
benefice în timp, pentru că nu putem nega niciunii că nu am avut o încărcătură de un anumit tip în sistem.
Iarăși nu pot garanta că, după această restructurare, au rămas cei mai buni oameni pe sectorul agriculturii, este greu să cred, pentru că nu i-am examinat, și nu numai eu. Chiar dacă ar fi făcut-o mai mulți, tot n-ar fi putut garanta acest lucru.
Aș vrea însă să vă spun un lucru pe care, practic, l-am pierdut în discuția de astăzi, dar nici nu vreau să-l dezvolt acum. Să știți că problemele numărul unu sunt cele pe care cu colegii mei din toate grupurile parlamentare le-am discutat, inclusiv cu comisii de agricultură similare, și anume ceea ce trebuie să facă România dincolo de ce trebuie să facă în 2010, 2011, 2012, din 2014 încolo. Pilonul 1 și pilonul 2 – și mă adresez și nu nominalizez aici – sunt extrem de importante în modul cum vor fi abordate ele, pentru că se știe conceptul la această dată și, dacă vă duceți puțin în urmă la ceea ce spunea Tony Blair la Lisabona cu ocazia acestui buget în execuție la Uniunea Europeană, atunci o să vedeți că concepțiile sunt cu totul și cu totul altele și s-ar putea ca să fie multe dezbateri la ceea ce înseamnă necesitatea pilonului 1, absolut necesar pentru ceea ce înseamnă modernizarea fermelor, exploatațiilor și tot ce depinde de progresul agricol și legătura cu ceea ce înseamnă pilonul 2, cu dezvoltarea rurală, infrastructura. Pentru că degeaba fac o fermă în vârful dealului și nu am cu ce să duc laptele, decât cu catârul sau cu calul. Este o mare problemă, o combinație, iar din acest punct de vedere România trebuie să se atașeze de cei care pot să sprijine acest echilibru între cele două elemente esențiale de abordare politică viitoare.
Nu aș vrea să vă spun, stimați colegi, constatările dumneavoastră, pentru că sunteți parlamentari în colegii, nu mai sunt o chestiune numai a partidului. Dumneavoastră veniți în contact cu cei care au format și au formulat programul. Vă rog, poate că aici este una dintre problemele de fond și sincer voi cere, cu toată răspunderea, transparență în ceea ce înseamnă elaborarea și până la finalizarea proiectelor.
Pentru că vă mai spun încă un lucru – dacă vreți și vă rog să vă uitați cu foarte mare atenție, vă vom furniza aceste date prin Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice, vă asigur de acest dialog –: ce înseamnă să contractezi și ce înseamnă să finalizezi, pentru că, până la urmă, dacă vă uitați cu atenție, în această situație, sub aspectul contractării, nu se stă rău. Problema este finalitatea, acolo unde este relația cu banca, acolo unde este relația cu instituția financiară care să vină și să asigure o mai ușoară abordare a sistemului. Nu vreau să imput nimănui modul cum s-au abordat anumite proiecte, cu maximalizări de fonduri pentru punctaj, nu vreau să spun cum s-au schimbat peste noapte și știm foarte bine niște priorități care au debusolat inclusiv modul de aplicare a acestor proiecte. Trebuie să le spunem public și să știm de ele, pentru că sunt niște chestiuni.
De la această tribună avertizam în urmă cu o lună sau două luni de zile, în iunie, dacă nu mă înșel eu, că nu putem discuta chiar așa, să aruncăm politic niște lucruri. Să știți că problema lui 322 nu este una oarecare și va trebui să o gândim și să rezolvăm foarte bine. Dincolo, opoziție sau putere, aceste chestiuni... ceea ce îl interesează pe cel care
ne furnizează banii din Uniunea contribuabilului european, îl interesează unde se duc banii. Or, de multe ori, chestiuni pe care le aruncăm în piață ne pot face extrem de mult rău.
Vreau să vă asigur, stimați colegi, că în ceea ce privește politicile agricole, nu sunt numai ale PDL-ului și ale actualei structuri de putere. Agricultura nu este numai a noastră. O gestionăm într-un anumit fel acum, într-o criză și într-un moment greu. Dincolo de el, ceea ce se lucrează și probabil trebuia terminat demult la palatul prezidențial este o strategie care trebuie să meargă până în 2050, ca obiective. Noi avem o singură strategie – PNDR-ul, la această dată. Și a fost conceptul „Lasă, domnule, că avem o strategie”.
Nu este suficientă. Ea face parte dintr-un plan de 7 ani, acel buget de 7 ani, care se suprapune și peste ce înseamnă bugetele sau politicile agricole ale Statelor Unite ale Americii. Știți legea că se schimbă la fiecare 7 ani.
Problema noastră însă este dublă, este ceea ce înseamnă obiective naționale fixate pe agricultură și dezvoltare rurală și economia agrară și ceea ce înseamnă, de altfel, mai departe, relația mea cu Uniunea Europeană și cu finanțatorii.
Și încă un lucru care nu s-a spus aici. Discutăm foarte mult de subvenții. Păi, stimați colegi, știm foarte bine că problema subvențiilor este una de discuție la nivel european, că se încearcă această reducere a subvențiilor în plan național, că există o altă distribuție a lor și că pachetele de măsuri pe care le-am avut sau trebuia să le avem pe 2010 n-au fost depuse la timp. E o altă problemă. N-am vrut să facem caz de o astfel de chestiune. Avem inclusiv declarația și colegii mei din comisie au participat la astfel de discuții de nenumărate ori anul trecut, când, de fapt, noi presam pe minister să ni se vină cu astfel de chestiuni. Vă asigur că este una dintre marile probleme ale ministerului să ne putem contura o poziție clară. Și, legat de aceasta, vă asigur că, din toate cuvântările de aici, pe stenogramă, am s-o luăm și să facem selectarea tuturor lucrurilor bune spuse aici referitoare la agricultură.
Aș vrea să revin, mai ales că este o chestiune de actualitate. Cu tot respectul pentru dumneavoastră, doamna Varga, primul lucru pe care să-l facem, să vedem legea dacă e la Ministerul Agriculturii. Ministrul n-o să împiedice niciodată un punct de vedere, indiferent care va fi punctul lui.
Eu am un singur punct de vedere, însă, din păcate sau din fericire, sunt ministru acum, dar și ca ministru îmi asum opiniile mele care vin dintr-o viață de 40 de ani de activitate în sistemul de cercetare și din învățământ pe probleme, îmi asum această responsabilitate pentru că știu că în lume, la această dată, sunt 150 de milioane de hectare și că, dincolo de ce a însemnat revoluția verde, poluantă, neprietenoasă cu mediul – a se vedea problemele din India și de aiurea – există elemente noi, esențiale, de evoluție care bat ținte nu ca la noi, ci până în 2050, și vă rog să vedeți marea provocare, programul Academiei Regale Britanice, cu două miliarde de euro pentru 10 ani.
Problema noastră nu este una a tradiției, ci a curățeniei, a performanței, a randamentelor și a eficienței economice.
Am întrebat fermierii germani, sunt într-o relație excepțională cu președinta Comisiei de agricultură din Bundestagul german care a fost ministrul mediului, există elemente de căutare, dar vă rog să vă uitați în
departamentele de cercetare din Austria și din Germania – sunt pe primul loc aceste departamente pregătite pentru momentul în care nu politicul va dicta, ci științificul – și repet încă o dată: dincolo de o decizie formală de moment, durabilitatea în timp este cea a științei, și nu a celui care se joacă politic într-un fel sau altul sau în favoarea cuiva.
Și vreau să precizez un lucru pentru toată lumea: eu sunt profesor și cercetător. Un profesor cercetător nu-și alege componentele, ci merge mai departe, pentru că are de lucrat mult cu studenți, cu fermieri și cu toată lumea. Îmi asum răspunderea corectitudinii, aprecierii științifice și nimic altceva. De altfel, niciodată nu a fost o finanțare pentru persoana mea și pentru instituțiile în care am lucrat – cercetare și mediu.
Ca urmare, stimați colegi, m-a deranjat teribil această chestiune. Îi mulțumesc colegului Pavel Horj pentru ce a însemnat acest sistem de a sfida. Să știți că nu mi-am ales locul de ministru că vreau să fiu mai sus sau mai jos. Din fișa mea, din CV, nu lipsește această calitate. Nu e un lucru simplu să o luăm acum să rezolvăm niște probleme extraordinar...
Și închei: domnul ministru Dumitru, probabil, nu a avut stilul de comunicare prea mare, nici o anumită experiență, însă să știți că la această dată avem rezolvate problemele de decontare pe Legea nr. 150 pentru tot ceea ce s-a depus până acum și că avem depuse și așteptăm aprobarea... – din păcate, când a plecat, domnul Vlădescu nu semnase demersul nostru pentru deconturi pe motorină, am semnat acest decont și pentru prima tranșă de deconturi, dăm drumul și la motorină. Vom găsi însă, trebuie să găsim, și alte căi de sprijin, asta este o altă problemă. Și vă asigurăm că vom alege și împreună cu dumneavoastră vom găsi multe dintre variantele bune cu care să ne prezentăm în fața Comisiei Europene astfel încât pe problemele de agricultură să găsim soluții de lungă durată, nu de un an sau doi, pentru că sistemele respective, să sperăm că criza și sursele financiare vor fi mai disponibile și, atenție, și că băncile vor fi, sistemul bancar, mai prietenoase cu noi pentru a putea să fie și agricultura un partener serios în sistemul de finanțare bancar. Nu cred că ne putem baza, o spun cu toată răspunderea, numai pe subvenții.
## Stimați colegi,
Unde am ajuns cu roșiile și cu tot, finanțând cu sutele de miliarde? Nu suntem importatori de ani de zile? Vă rog să-mi spuneți, avem o prelucrare, am dat-o la comisie, a unei societăți – 250 de milioane de euro evaziune pe legume și fructe, pe cartofi și pe altele. Avem de lucru aici pe sisteme de depozitare, nu la marginea drumului. O să încercăm să găsim aceste căi, nu însă de astăzi pe mâine.
Acesta este motivul pentru care, nenegând problemele care sunt și care au fost dezbătute în moțiune – sincer, este partea de care am spus, politică, pe care întotdeauna o face când este în opoziție și câștigi – însă, dincolo de acest lucru, există o mare responsabilitate față de omul pe care îl invocăm sau cetățeanul român pe care-l invocăm de fiecare dată de la această tribună când dorim să dea bine. Este țăranul român, da?, producătorul de pâine. Cred că aici trebuie să reflectăm puțin asupra modului de abordare, dacă abordăm problema numai pentru moment sau trebuie să o abordăm totdeauna, cu bătaie. Anul agricol nu se termină în
două zile sau în trei zile. Se termină în 365 de zile, iar grâul, ca să fie bun, îți mai trebuie vreo 30–60 de zile să se maturizeze și să pot să-l fac pâine.
Asta e marea problemă: de ce nu facem pâine bună din soiuri bune. Pentru că nu avem păstrarea, recoltarea și păstrarea. Da? De ce nu o avem? Pentru că trebuie să ne tot codim la niște lucruri care mi se pare că trebuie făcute altfel. De ce ne codim să creionăm poate în timp, împreună, cum au fost multe legi excepționale parlamentare pe Legea agriculturii, cum a fost Legea nr. 83/1993: sistemul american sau sistemul european. Noi trebuie să vedem pe 7 ani minimum ceea ce facem. Dar e probabil o discuție, o idee lansată pe care o abordăm, pentru că suntem de foarte mult timp pe astfel de chestiuni.
## Stimați colegi,
Vă mulțumesc și pentru cele spuse. Sunt convins că nu toate lucrurile pe care dorim să le facem le vom rezolva, dar eu am speranță în echipa cu care lucrez că vor gândi și vom gândi la fel toți ca să putem să punem măcar câteva lucruri la punct și vă asigur că există un efort extraordinar. Eu am discutat deja, am avut o întâlnire cu producătorii agricoli, am căzut de acord, a fost la cererea mea. Sunt multe lucruri cu care au venit ei, dar, în același timp, am avut o discuție și cu domnul prim-ministru pentru câteva priorități, deciziile însă le luăm după o analiză foarte precisă a fiecărui sector în parte, pentru că sunt multe lucruri de perfecționat, în special de a elimina speculațiile.
Vă mulțumesc foarte mult.
Încă o dată, îmi mențin punctul de vedere că putem aborda aceste chestiuni, însă cred că moțiunea trebuie să ajungă în votul așa cum este, până la urmă, politic. Vă mulțumesc mult.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.