Varujan Pambuccian

## **Domnul Varujan Pambuccian:**

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Astãzi, 24 aprilie, este o zi cu conotaþii tragice pentru armenii de pretutindeni, pentru cã pe 24 aprilie 1915, în regiunile estice ale Imperiului Otoman ºi la Istanbul s-a declanºat un pogrom fãrã precedent, cãruia i-au cãzut victime un numãr foarte mare de armeni. Numãrul victimelor, estimat din mai multe surse, a depãºit 1.300.000 de armeni, cetãþeni loiali ai Statului Otoman. Subliniez asupra acestui cuvânt: cetãþeni loiali ai Statului Otoman, pentru cã armenii au acceptat atunci sã meargã pânã la un rãzboi fratricid între armenii din armata imperialã otomanã ºi armenii din armata imperialã þaristã, fiecare dintre ei fiind loiali statului în care au trãit.

Acest prim genocid al secolului XX a fost posibil datoritã faptului cã vremurile erau tulburi, un imperiu se destrãma, pentru a face loc unui stat modern, care este Turcia de astãzi.

În asemenea vremuri au existat câþiva responsabili, pentru cã nu popoarele sunt responsabile pentru asemenea evenimente tragice, ci personalitãþile politice care le iniþiazã ºi care le conduc.

Cred cã este potrivit sã numim aici aceºti responsabili, începând cu penultimul sultan otoman, Abdul Hamid, care s-a împotrivit din rãsputeri reformãrii ºi modernizãrii imperiului ºi cãruia i-au cãzut victime, începând cu sfârºitul secolului XIX, primii armeni, doritori de asemenea reforme, ºi continuând cu patru personalitãþi politice, condamnate de însãºi Curtea Marþialã Turcã la 5 iulie 1919; este vorba de Talat, de Enver, de Gemal ºi de doctor Nazâm, personalitãþi care au girat moral ºi au ordonat acest masacru.

Sigur, în istoria oricãrui popor pot exista momente de rãtãcire ca acesta. Sigur, unor personalitãþi de acest tip li se alãturã imediat oportuniºti, oameni care considerã cã poate fi justificatã ºi poate reprezenta o soluþie crima. De altfel, Talat a ºi experimentat aceastã crimã împotriva armenilor, ucigând toþi câinii din Istanbul, cu puþin timp înainte.

Niciodatã nu voi considera poporul turc vinovat. Armenii din Imperiul Otoman, la fel ca celelalte minoritãþi din Imperiul Otoman s-au bucurat întotdeauna de drepturi largi ºi am sã citez din ce spunea Mustafa Kemal, întemeietorul Turciei moderne, în timpul procesului care a avut loc în 1919: ”Compatrioþii noºtri au comis crime nemaipomenite, au recurs la toate formele de despotism care pot fi concepute, au organizat deportarea ºi masacrul, au ars de vii nou-nãscuþi, stropiþi cu petrol, au violat femei ºi tinere fete, i-au pus pe armeni în condiþii insuportabile pe care nici un popor nu le-a cunoscut în întreaga istorieÒ. Am încheiat citatul din Mustafa Kemal, întemeietorul Turciei moderne.

Vã veþi întreba de ce am luat cuvântul astãzi, când nu se împlineºte o cifrã rotundã, la aceastã tribunã.

M-am hotãrât sã vorbesc în anul acesta despre genocid, pentru cã anul acesta este un an cu mare însemnãtate pentru poporul armean. În acest an poporul armean împlineºte 1300 de ani de creºtinism de stat ºi în acest an, o coincidenþã fericitã, se împlinesc 600 de ani de când armenii din România, prin bunãvoinþa lui Alexandru cel Bun, au înfiinþat un episcopat.