Varujan Pambuccian

## **Domnul Varujan Pambuccian:**

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Grupul parlamentar al minorităților naționale a votat pentru această lege, eu am votat împotrivă și am să vă explic de ce.

Suntem în a treia revoluție industrială, urmează a patra, predictibil, și continuăm să gândim așa cum Frederic cel Mare, care a pus bazele învățământului public, gândea, la 1763, în General Schuller Regulament.

Dacă vom continua să credem că statul, printr-o comandă unică și piramidală, poate crea diversitatea de care avem nevoie în zona educației, nu facem nimic altceva decât să ne adăugăm celei mai mari crize globale de astăzi, adică crizei sistemului educațional. Adăugăm epicicluri la un sistem care nu are cum să mai producă altceva decât ceea ce Yuval Harari spunea, într-un mod înspăimântător de plastic, prin sintagma „clasa oamenilor inutili”.

Sper să nu facem lucrul acesta foarte mult timp de acum înainte, sper să înțelegem că diversitatea curriculară, că școala înseamnă, de fapt, un grup de profesori care propun o curriculă și o metodologie. Nu înseamnă o armată care face aproape același lucru, gândit de un număr foarte mic de oameni, că libertatea de opțiune în ceea ce privește viitorul fiecărui om este un drept fundamental și că în momentul în care cineva optează pentru acest viitor poate fi genial și să

aibă o opțiune corectă, dar, dacă greșește, opțiunea lui poate angrena o întreagă societate pe termen lung. Păstrarea acestei uniformități, insistența pe care o avem pentru concursurile școlare – care au distrus complet creativitatea și capacitatea de înțelegere a copiilor și i-au transformat în hard disk-uri de înmagazinat algoritm de cum se face, în loc să înțeleagă despre ce e vorba și la ce folosește un lucru – nu au cum să mă facă să fiu optimist în ceea ce privește viitorul.

Vă propun să regândim din temelii acest sistem, cât mai avem timp – și timp foarte mult nu mai avem. Deja semnele apariției acestei clase în țări care au mizat foarte mult pe industrializare se văd astăzi. Deja semnele apariției acestei clase de care vorbea Yuval Harari în țările care au mizat foarte mult pe procese care seamănă al naibii de bine cu fabrica se văd astăzi.

Eu nu vreau să le văd și în România și, mai ales, nu vreau să ajung să văd această clasă devenind un vector social major, pentru că noi am mai avut o asemenea clasă care a dispărut din istorie, care a apărut cu prima revoluție industrială și care a creat cele două mari nenorociri ale secolului al XX-lea – comunismul și fascismul.

Sper să facem pasul ăsta către normalitate înaintea altora, repede, și să lăsăm diversitatea să fie cea care să ne ghideze.

- Vă mulțumesc.