Varujan Pambuccian

## **Domnul Varujan Pambuccian:**

Mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Trăim un moment pe care nu l-am mai trăit niciodată și sper să nu-l mai trăim prea curând.

Ceea ce numim criză, nu este o criză. Nu este nici măcar o depresie economică, este sfârșitul unui sistem și al unui model de stat, care se termină urât.

Nu se întâmplă numai la noi, se întâmplă în tot spațiul european. Într-un fel, se întâmplă în întregul spațiu euroatlantic și-și are rădăcinile în renunțarea, acum 70 de ani, la capitalism.

Lumea euroatlantică, lumea întreagă a trăit de atunci două forme de marxism: una extremă – cea prin care am trecut noi – și cea de acum. Acum a venit și a doua formă, la sfârșitul vieții ei.

În momente de genul acesta, soluții de tipul ajustării unui sistem nu mai funcționează. Este nevoie de soluții radicale, care să țină cont de naturalitatea mecanismelor economice și nu de felul ciudat în care evoluează ideologiile prin capetele noastre.

Tot ceea ce am auzit ca soluții – aproape tot ceea ce am auzit ca soluții – sunt chestiuni care țin, mai degrabă, de aducerea cheltuielilor la nivelul veniturilor sub o formă sau alta, mânați de o ideologie sau alta, dar nu metode prin care economia poate fi ținută acasă, și insist asupra acestui lucru, și ajutată să se dezvolte, după ce un stat din ce în ce mai hipertrofiat și din ce în ce mai hulpav, într-o continuă alergare după mituirea unui electorat din ce în ce mai asistat, a ajuns la sfârșitul său, după 70 de ani, repet.

În acest moment, cred că barierele ideologice nu mai contează, iar soluțiile în care cred trebuie să fie soluții care să facă să funcționeze mediul economic așa cum își dorește el, nu așa cum ne imaginăm noi că ar trebui să fie bine. Pentru că vreau să vă spun că eu cred, și e credința mea profundă, că, exceptând Statele Unite și poate Germania, restul economiilor mari nu mai au nicio șansă. Un stat mic, cu o economie periferică, cum este România, are o șansă și are chiar șansa să profite de pe urma acestei căderi finale a unui sistem. Și cred că merită să facem lucrul acesta pentru că până una alta, aici trăim și pe cei de aici îi reprezentăm.

Ceea ce cred eu că trebuie făcut în România, pe lângă renunțarea urgentă la orice hipertrofiere a statului și orice

continuare a modelului de stat care asistă european, sunt câteva măsuri absolut pragmatice pe care ar trebui să le luăm.

Sper ca Guvernul să le ia și sper ca, în aceste măsuri, să-l sprijinim cu toții, pentru că ele ne vor ajuta să ieșim din situația în care suntem.

Prima măsură. Abrogarea imediată a impozitului forfetar. Singurul rezultat al impozitului forfetar a fost mutarea rezidenței fiscale a firmelor care n-au murit și care acum plătesc taxe și impozite altor state. Trebuie să fii complet nebun să vrei să faci lucrul acesta.

Doi. Plata TVA-ului în momentul încasării banilor, și nu în momentul facturării. Asta face diferența între companii sufocate de un stat care vrea din ce în ce mai repede, din ce în ce mai mulți bani, de unde ei nu mai sunt, de unde am luat cât am putut ca să redistribuim și să mituim electoratul – cu toții, absolut cu toții. Cred că trebuie neapărat să facem și acest al doilea lucru.