Varujan Pambuccian

## **Domnul Varujan Pambuccian:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

I-am promis colegului meu că nu o să încep cu anul 1884, când Caragiale publica „Scrisoarea pierdută”, dar uite că încep cu 1884, când Caragiale publica „Scrisoarea pierdută”. Și mă gândesc ce minune dumnezeiască s-a întâmplat de la acel moment până în momentul care a culminat la Alba Iulia și despre care ar fi trebuit să vorbim astăzi foarte mult, pentru că despre asta e vorba în Ziua Națională a României: despre Marea Adunare a Națiunii Române de la Alba Iulia și despre felul în care a consfințit tot ceea ce armata română făcuse până atunci, luptând cu o îndârjire pe care nimeni nu și-ar fi imaginat-o, luptând cu o îndârjire pe care nimeni nu și-ar fi imaginat-o în momentul în care jumătate din România era deja ocupată, apărându-și regele și patria cu o onoare care a reușit să ducă la izbândă. Probabil că despre asta ar fi trebuit să vorbim astăzi.*

Probabil că ar fi trebuit să vorbim astăzi despre un document extraordinar pe care noi l-am făcut auzit în sala aceasta an după an, prin vocea lui Iuliu Hossu, document citit de el în anii ’70, când avea domiciliu forțat, și care era Proclamația de la Alba Iulia, probabil unul din cele mai avansate documente politice care au fost scrise vreodată. Și cred că la anul e bine să ne reluăm bunul obicei și să oferim timpul nostru episcopului Hossu*