Varujan Pambuccian

## **Domnul Varujan Pambuccian:**

Poate colegii de la UDMR o să-mi mai cedeze niște timp. Pentru că vreau să vă supun atenției o chestiune despre care nu discutăm și ne încăpățânăm să nu discutăm de foarte multă vreme. Și este vorba de rădăcina lucrurilor care au adus totul aici. Și rădăcina acelor lucruri este una economică și ne încăpățânăm să nu discutăm despre ea.

Acum doi ani, când era evident că lumea intră în depresie economică, noi spuneam lucrul ăsta și ni se spunea că ea va ocoli România, ni se spunea că noi suntem nebuni, că de fapt nu o să se întâmple nimic.

După aceea, când semnele erau mai limpezi că se va întâmpla totuși ceva aici, s-a ales, dintre o abordare economică și una monetaristă, abordarea monetaristă, și am spus că e rău, și am spus că vom intra într-un tunel din care vom ieși foarte greu. Dar vocea noastră nu se putea auzi atunci, pentru că noi, ăștia, câțiva, domnule Corlățean, care reprezentăm interese personale – nu-i așa? – aveam în fața noastră o majoritate de 75% care făcea imposibilă auzirea vocii noastre.

Am spus că România va intra în depresie economică în aprilie, în aprilie a intrat. Toată lumea spunea că suntem nebuni. Am spus după aceea că nu e bine să urmăm calea pe care ne-o indică Fondul Monetar Internațional. A fost urmată calea.

Aseară am avut o întâlnire cu reprezentanții Fondului, de la care am plecat îngrozit de sentimentul că discut cu un zid, cu un zid format din funcționari de multinațională care vorbesc strict limbajul funcționarului de multinațională, inflexibil, care gândește la fel oriunde pe planeta Pământ.

În primăvara anului acesta, când s-a trecut la o soluție extremă, pentru că nu mai erau bani, pentru că eram deja în tunel, din ce rămăsese din acei 75%, care făcuseră acordul cu doi ani în urmă, am spus că nu putem să mergem numai pe o soluție de reducere a cheltuielilor, că trebuie neapărat să punem lângă ea o soluție de relansare economică. Și toată vara asta s-a discutat și nu s-a întâmplat nimic.

Acum suntem într-un moment în care constatăm lucrurile acestea. Și este un moment foarte dificil. Este un moment foarte dificil pentru că în momentul de față pericolul care urmează este mult mai complex decât cel de până acum.

Avem de reproșat, în mod cert, puterii câteva lucruri. Și vreau să le fac acest reproș astăzi, de la tribuna Parlamentului: incoerența, incapacitatea de a controla detaliile – când iei o măsură, trebuie să știi până la capăt, în cel mai mic detaliu, cum o aplici – și marea incapacitate de a comunica într-un mod coerent. Sunt trei lucruri grave de reproșat, la care aș adăuga faptul că a lipsit complet soluția care să rezolve resursa de venituri, adică soluția economică.

Noi nu vom vota moțiunea, dar s-ar putea, dacă lucrurile acestea nu se rezolvă, să fie ultima moțiune pe care nu o votăm.

În același timp, vă spuneam că momentul în care suntem este unul deosebit de complex, pentru că în partea astalaltă se află un capital imens de speranță. Și vă întreb, pentru că știu perfect cum arată în momentul de față situația bugetului și situația economică a țării, dacă epuizăm și acest capital de speranță, ce urmează după aceea? Lucrul acesta nu se va întâmpla numai în România, dar eu sper să nu se întâmple niciodată în România. Sper ca niciodată în România să nu se epuizeze capitalul de speranță în absolut toate formațiunile politice democratice, pentru că acest capital de speranță, dacă nu este întreținut măcar de una dintre formațiuni, se va îndrepta în zone care pot duce România în direcții extrem de periculoase, s-a mai întâmplat în anii ’30 și se va mai întâmpla în Europa în curând, și iarăși nu mă credeți, și când se va întâmpla poate că o să-și amintească cineva că a fost unul care a spus și lucrul acesta.