Varujan Pambuccian

## **Domnul Varujan Pambuccian:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

De fapt, cerusem cuvântul în plenul Camerei Deputaților, dar este mai bine așa.

Ieri a fost Ziua minorităților naționale din România.

Neavând plen, n-am reușit să spun nimic atunci. Aș fi vrut să spun câteva cuvinte, în numele meu și al colegilor mei din Grupului parlamentar al minorităților naționale, amintindu-ne atât de izvorul acestui mod de a se raporta majoritatea la minoritate, cât și de lucrurile pe care le-am făcut în ultimii 24 de ani împreună.

Vreau să vă spun că, din punctul nostru de vedere, România este un loc în care nu numai că suntem acasă, dar suntem acasă într-un mod cât se poate de onorabil.

Suntem acasă într-un mod în care putem să ne dezvoltăm atât identitatea noastră etnică, cât și personalitatea umană a fiecăruia dintre noi.

În România, modul de a se raporta al majorității la minoritate nu este unul conjunctural, nu ține de trenduri de un fel sau altul, nu ține de directive și alte tipuri de prevederi. Este unul al locului, care s-a manifestat de câteva ori în istorie și, prin declarații, cu mult înaintea vremurilor lor.

Și este suficient să amintesc aici Proclamația de la Alba Iulia, citită de Iuliu Hossu, la sfârșitul Primului Război Mondial.

Atunci când lumea începuse să se dividă în conceptele foarte contraproductive de „noi” și „ei”, în locul ăsta se venea cu un lucru extrem de avansat, de unificator în diversitate, și care a rodit în timp, a rodit spre folosul nostru, al tuturor. Nu vreau să enumăr un lanț lung de oameni asumați din rândul minorităților, care au făcut foarte mult pentru România, și este suficient să-l amintesc, doar în trecere, aici, pe Trancu-Iași, epitrop al Bisericii Armene, care a dat prima Lege a muncii și care s-a ocupat de legislația muncii, în calitatea lui de ministru.

În toată perioada interbelică, lucrurile spuse la Alba Iulia s-au dezvoltat și au rodit atât de bine, încât și-n perioada comunistă a fost foarte greu să nu se țină cont de ele, atât cât se putea ține cont de ele în acea perioadă.

După Revoluție... Și am plăcerea să văd în sală colegi cu care, în acele momente, am contribuit la mecanismul actual, foarte avansat, foarte modern în continuare, pe care-l are România pentru dezvoltarea etnicității minorităților naționale...

Spuneam că nu este un lucru conjunctural și lucrul acesta, iarăși, poate fi dovedit de atitudinea pe care a avut-o poporul român chiar la ultimele alegeri, când a votat un minoritar asumat atât etnic, cât și religios.

Din punctul acesta de vedere, realmente, pot să spun că este una dintre puținele țări în care diversitatea se manifestă natural și dă roade. În ultimii 24 de ani, am colaborat cu foarte mulți dintre dumneavoastră și am colaborat foarte bine.

Cred că în momente de genul acesta se cuvine să vă mulțumim pentru felul în care am lucrat împreună, tuturor celor care sunteți astăzi în Parlamentul României și celor care au fost în parlamentele anterioare.