Varujan Pambuccian

## **Domnul Varujan Pambuccian:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule Președinte al României, Domnule președinte Emil Constantinescu, Majestatea Voastră, Custode al Coroanei României, Domnule prim-ministru, Preafericirea Voastră, Înalt Preasfinția Voastră, Excelențele Voastre, Dragi colegi, Doamnelor și domnilor,

1 decembrie 1918 nu a fost o întâmplare, a fost rezultatul a mulți ani în care râuri ale timpului s-au adunat într-un mare fluviu care a adus la lumină voința, inteligența și credința românilor și a popoarelor trăitoare pe pământ românesc*.

1 decembrie 1918 a fost momentul în care voința și capacitatea organizatorică a Coroanei României, în Vechiul Regat, au făurit și au oțelit o armată căreia Unirea îi datorează foarte mult. A fost momentul în care intelectualii transilvăneni, printr-o încăpățânare și o inteligență absolut ieșite din comun, au militat zeci de ani pentru această unire. A fost momentul care s-a concretizat într-unul dintre cele mai moderne documente ale secolului XX – și acum putem spune „ale secolului XX”, pentru că acest secol s-a încheiat –, un document în care se face vorbire de lucruri neauzite în acel moment pe alte meleaguri – și acesta este un lucru cu care e bine să ne mândrim și de care să fim conștienți.

Acolo s-a făcut vorbire, printre altele, pentru prima dată, de formarea unei națiuni moderne, ca rezultat al voinței și diversității popoarelor trăitoare pe pământ românesc.

Acolo s-a făcut vorbire, pentru prima dată, de mecanisme democratice extrem de avansate, pe care statul român avea să le implementeze mai târziu.

Acolo s-a făcut vorbire, pentru prima dată, de dreptul la vot universal, direct și secret, prin „universal” înțelegând drept de vot acordat și femeilor.

Este un document care a fost gândit de un grup de intelectuali români și citit de cel care la vremea aceea era episcopul Iuliu Hossu, devenit mai târziu cardinal, poate pentru a ilustra versurile din imnul național care spun „Preoți cu crucea-n frunte! Căci nația e creștină”... „Căci oastea e creștină!” Eu am spus „Căci nația e creștină” pentru că mă gândeam că este documentul care a construit națiunea română modernă.