Varujan Pambuccian

## **Domnul Varujan Pambuccian:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Eu aș vrea să vorbesc despre un cuvânt care a plecat din chimie și care a ajuns și în lumea oamenilor. Cuvântul acesta se numește „afinitate” și, dacă în cazul lumii lui Mendeleev el se referă la capacitatea substanțelor de a se combina, în cazul lumii oamenilor cuvântul ăsta, care a apărut sub forma de „afinități elective” prima oară, în al treilea roman al lui Goethe, se referă la capacitatea oamenilor de a fi împreună, de a conlucra, bazată pe valori spirituale comune.

Eu cred că parteneriatul strategic, dincolo de conjuncturi, de tot ce ține – sigur, și e foarte important – de chestiuni de politică internațională, de politică economică, se bazează pe momentele care au întemeiat cele două națiuni și, dacă vrem să-l înțelegem, la acele momente trebuie să privim.

Națiunea americană, prima națiune constituțională și singura națiune constituțională, adică națiune neetnică, adică națiune în care membrii ei au aderat la un set de valori, este rezultatul Declarației de independență din 1776, al unei construcții extraordinare făcute de trei oameni – de Madison, de Hamilton și de Jay –, într-un număr impresionant de eseuri care în comun, împreună, se numesc astăzi „The Federalist Papers” și care au produs apariția Constituției americane, care a pus în operă principiile plecate din Declarația de independență și din toată această construcție teoretică a ceea ce urma să fie statul american, făcută de către cei trei părinți fondatori.

O să ziceți: ce are asta în comun cu România?* Și am să vă amintesc, pentru că, din păcate, lucrul ăsta este trecut din ce în ce mai mult cu vederea, că statul român modern, căruia i-am spus atunci România Mare, că națiunea română modernă au plecat din mintea câtorva ardeleni, Vasile Goldiș fiind exponentul cel mai important al lor, și s-au găsit în cel mai avansat document politic de la încheierea Primului Război Mondial, în Proclamația de la Alba Iulia.