Varujan Pambuccian

## **Domnul Varujan Pambuccian:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Și îmi cer scuze pentru vocea pe care o am acum, se mai întâmplă.

Domnule președinte al Comisiei,

Domnilor președinți ai Camerei Deputaților și Senatului, Stimați colegi,

Uniunea Europeană este o construcție politică naturală, pentru că este o construcție politică realizată în jurul unui ADN cultural comun. Și lucrul acesta este un lucru important, de neînlăturat și de netransformat prin mutații.

Este o construcție naturală, realizată după un moment foarte urât, un război care a divizat Europa în două: într-o Europă beneficiară a Planului Marshall și o Europă beneficiară a Planului Stalin, care aparent a încercat să inducă mutații în acest ADN comun, dar n-a reușit.

Ar fi foarte greșit ca aceste mutații să le realizăm acum noi, crezând că vitezele pot fi diferite, că există diferențe foarte mari între locuri, pentru că nu este așa.

Din păcate, am ratat un moment important – cel al Constituției europene. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să mai încercăm încă o dată. Asta nu înseamnă că o construcție asemănătoare cu a unui stat federal nu trebuie încercată și ea, la rândul ei. Pentru că, în asemenea construcții, felul în care se dezvoltă fiecare parte este mult mai firesc, mult mai legat de diversitatea pe care o aduce în construcția generală și mult mai benefic.

Vine o perioadă în care întreaga lume va trece prin transformări majore. Ele se întâmplă oricum. Vin din felul în care a progresat tehnologia, vin din felul în care se schimbă societatea. Vine o perioadă în care mutații mari se petrec la nivelul modului în care se produc bunurile și al modului în care sunt livrate serviciile și asta poate să însemne foarte mult șomaj sau poate să însemne o oportunitate extraordinară.

Cred că ne concentrăm foarte mult pe lucruri care țin mai degrabă de trecut, decât pe cele care ar trebui să țină de viitor, de cât de integrați ar trebui să fim, de cum ar trebui să regândim învățământul, cercetarea, în așa fel încât să contăm în lumea aceasta în care intrăm acum, de felul în care ar trebui să gândim zonele în care ne putem specializa, dominând domeniile respective, în lumea în care intrăm acum.

Spun lucrul acesta amintindu-mi de un lucru care a fost trecut cu vederea anul trecut, când o zonă tehnologică

majoră, care domina Europa, a fost vândută către o altă zonă mare, importantă a lumii, care de acum se va dezvolta mai repede în direcția aceea, iar noi mai puțin.

Cred că acestea sunt lucrurile la care trebuie să ne gândim cu seriozitate – cum să facem o construcție politică în care să ne putem dezvolta rapid, în care să putem conta ca zone în anumite domenii, ca zone de dezvoltare globală, rapidă.

Este, într-adevăr, un lucru greu de făcut, în condițiile în care vedem în foarte multe țări tentația anilor 1930; vedem în foarte multe țări idei populiste, pe care le credeam dispărute în totalitate, apărând cu putere și înregistrând procente serioase. Dar asta nu înseamnă că simpla constatare a lor poate să le rezolve. Rezolvarea lor înseamnă dezvoltare. Și dezvoltarea în afara unei construcții unitare, raționale, cu un proiect limpede, care să transforme Europa într-una dintre zonele dominante economic și tehnologic ale lumii în care trăim, este, de fapt, răspunsul cel mai firesc pe care îl putem da acestor tendințe care o pot trage din nou înapoi, în perioada acelor ani care au sfârșit prin a o despărți într-o Europă beneficiară a două planuri.