Varujan Vosganian

## **Domnul Varujan Vosganian:**

M-am hotărât greu să iau cuvântul, dar m-am decis în clipa în care un coleg, pe nume Ion Stelian, a întrebat cine din sală a fost cercetat? Și am venit să vă spun că eu am fost cercetat, domnule Stelian!

Și vreau să vă povestesc cum a fost, ca să înțelegeți dumneavoastră și doamna care cu înflăcărare spunea că trebuie să ascundem probele și care probabil că nu a văzut filmele americane, în care toate probele sunt așezate în timpul procesului, ba chiar cu numere de ordine, ca fiecare să facă apel la ele, dacă dorește, sau să le arate juriului.

Am să vă povestesc cum a fost.

În anul 2011, mascații au luat de la Mediaș 40 de salariați de la Romgaz și i-au dus la București, deschizându-se un dosar care s-a numit „Dosarul Romgaz”.

În 2013, Parchetul a cerut cercetarea mea penală.

Senatul a respins această solicitare pe motiv că dosarul nu este temeinic. Potrivit Codului de procedură penală, într-un termen rezonabil, care este de 30 de zile, dosarul trebuia clasat. Dosarul nu a fost clasat, pentru că nimănui nu-i păsa, de la Parchet, să respecte legea.

În 2015, fără să apară niciun element nou, făcând _copy/paste_ , Parchetul a mai venit o dată. Senatul a mai respins o dată. Nu s-a întâmplat nimic!

În 2018, camera preliminară a respins dosarul, trimițându-l înapoi la Parchet, pe motiv că nu este întemeiat.

Vă întreb pe dumneavoastră: vi se pare normal? Vi se pare normal ca un dosar din 2011 să dureze 7 ani? Toți oamenii aceștia să aibă casele sechestrate, conturile blocate, o viață socială izolată, câțiva dintre ei au și murit, între timp, de inimă rea, și după 7 ani un judecător să decidă că probele multe sunt luate ilegal, că dosarul nu are nicio temeinicie și să-l trimită înapoi la Parchet? Iar eu timp de cinci ani să fiu subiect al unor astfel de interpelări din sală, cum s-au făcut aici, și n-ați dori să fiți în locul meu, să vedeți toate, toate imprecațiile și toate rumorile care s-au creat în jurul meu. Sigur că procurorii au fost schimbați pe rând, dar nimeni n-a pățit nimic!

Dumneavoastră credeți că o astfel de situație este normală în democrație, ca timp de 7 ani 40 de oameni, de la casieră și până la director, să fie hăituiți, ca după 7 ani să se afle că dosarul are probe ilegale și că se retrimite la procuratură, fără să ajungă în instanță?

Ce ușor vorbiți, dragii mei!

Stimată doamnă,

Stimate domn,

N-am aflat de la dumneavoastră nici cea mai mică emoție în legătură cu toate abuzurile care s-au întâmplat!

Zeci de oameni din Portul Constanța, care au făcut câte șase luni de pușcărie, dacă adaug toată pușcăria pe care au făcut-o pe degeaba este mai mult decât a făcut căpitanul Dreyfus pe Insula Dracului!

Atâția alți oameni care au făcut închisoare, femei însărcinate care au fost ținute în picioare, oameni bolnavi de diabet cărora li s-a refuzat insulina, numai ca să facă anumite declarații!