Vasile Blaga

## **Domnul Vasile Blaga:**

Vă mulțumesc.

Sunt puncte de vedere din partea colegilor senatori? Nu sunt.

Vot, la ora 10.30.

Punctul 7 din ordinea de zi – Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor și a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Declar deschise dezbaterile generale.

Dau cuvântul inițiatorului.

Domnule ministru Predoiu, vă rog, microfonul central.

## **Domnul Cătălin Marian Predoiu** _– ministrul justiției_ **:**

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Vă mărturisesc că am reflectat îndelung asupra modului în care trebuie să mă prezint în fața dumneavoastră, asupra modului în care trebuie să susțin acest proiect de lege, pentru că este de o importanță capitală nu numai pentru buna funcționare a justiției, ci și pentru buna funcționare a statului român. Nu cred că exagerez dacă spun că acest

proiect de lege este la fel de important precum a fost Codul civil, pe care dumneavoastră l-ați votat.

M-am gândit cu ce să încep mai întâi și voi începe cu o prezentare tehnică pe care dumneavoastră o cunoașteți, pentru că aveți proiectul de lege în față, cu trecerea în revistă a obiectivelor noastre, pe termen mediu și lung, în ceea ce privește statutul României în Europa, și m-am hotărât să încep cu ceea ce este mai important, și anume viața de zi cu zi a cetățenilor noștri.

M-am gândit la Octavian Dumitrescu, un bătrân care a fost trimis să doarmă în pădure săptămâni de zile, pentru că, în mod abuziv, a fost deposedat de casa în care locuia și asupra căreia avea dreptul, dovedindu-se ulterior că este o eroare judiciară.

Nimeni nu a răspuns.

Mi-a venit în minte cazul Thiessen Group, un dosar care stă în instanțele noastre de 30 de ani și pune probleme inclusiv sub aspectul credibilității noastre, ca stat, în raport cu partenerii externi publici și privați.

Nimeni nu a răspuns până acum.

M-am gândit la zecile, chiar sutele de memorii pe care le primim anual la Ministerul Justiției și față de care suntem puși în situația să spunem: „Ne pare rău, nu putem declanșa niciun mecanism care să verifice dacă în aceste cazuri există sau nu o eroare judiciară.”

M-am gândit la funcționarea statului român, care este compus din trei puteri, nu doar din două.

M-am gândit, de asemenea, la un candidat aflat ieri în plenul Consiliului Superior al Magistraturii, un judecător care a fost întrebat ce părere are despre acest proiect de lege, dacă încalcă sau nu independența magistratului, și omul a răspuns: „Nu.”

Și s-a insistat: „Dar ce părere aveți, ministrul justiției poate declanșa o cercetare disciplinară judecată, de altfel, mai departe de inspecție și de plen, de secțiile consiliului? Încalcă sau nu independența?” Și omul a spus: „Nu, nu am nicio problemă, pentru că-mi fac treaba bine.” Vă las pe dumneavoastră să ghiciți dacă a mai trecut sau nu concursul pentru promovare.