Vasile Dobrescu

## **Domnul Vasile Dobrescu:**

## Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Astãzi sãrbãtorim unul din evenimentele cruciale din istoria românilor. Au fost multe înainte de 1 Decembrie 1918 care ne-au statuat puterea, calitatea, inteligenþa, capacitatea de a dezvolta o civilizaþie în acest spaþiu european, dar 1 Decembrie 1918 este momentul de referinþã la care ne vom raporta ºi de acum încolo, vom face trimiterile necesare numai pentru a cinsti memoria înaintaºilor, a eroilor care s-au jertfit ºi pentru a ne ridica la calitatea politicã, la calitatea forþei, curajului ºi sacrificiului acelora care înfãptuit un proces de unificare îndeplinit ºi finalizat la 1 Decembrie, la Alba Iulia, 1918.

Adunãrile plebiscitare ºi organismele politico-statale liber alese la Chiºinãu, la Cernãuþi ºi apoi în Transilvania, inclusiv la Alba Iulia, au reprezentat forþa dinamicã a naþiunii noastre ºi au încheiat procesul de unificare punând la bazã principiile autodeterminãrii, punând la bazã Ñ am spune noi Ñ principiile dreptului internaþional ºi principiile universale ale democraþiei.

România ºi-a lãrgit spectrul activitãþilor politice ºi al reformelor de mare amploare. Reformele agrare, reformele instituþionale de unificare, Constituþia din 1923 au înscris România ca un stat democratic ºi ca o forþã politicã ºi, în acelaºi timp, economicã, aº spune, chiar strategicã în raporturile cu Uniunea Sovieticã ºi în zonele în care se aflã ea.

Domnilor, momentele dramatice pe care le-au trãit românii în timpul Rãzboiului mondial au fost deosebite. Ele nu pot fi comparate cu minorele, am spune noi, accente de crizã economicã ºi politicã de astãzi. E adevãrat cã trãim într-un marasm al vieþii politice, cã eºecurile economice s-au dovedit ºi cã ele sunt percepute de milioane de oameni, dar gândiþi-vã cã în 1918, românii ajunseserã, am spune, la fundul suferinþelor ºi expresiei de rezistenþã, dar au avut capacitatea de a se uni.

Cvasitotalitatea oamenilor politici au fost prezenþi pe baricade, dezertãrile au fost minore, minore ca reprezentare politicã, minore ca accent. Românii n-au fost scoºi cu furca afarã. Dimpotrivã, ei s-au implicat în acest proces în mod conºtient. Marii oameni politici ºi-au sacrificat averile, au fost pe punctul de a fi lichidaþi chiar fizic de cãtre duºmanii þãrii, atunci, ºi au riscat acest lucru. Acest lucru l-a fãcut ºeful statului, regele Ferdinand, acest lucru l-a fãcut Ionel C. Brãtianu, acest lucru l-au fãcut cei de la Chiºinãu, Pantelimon Halipa, la Inculeþ, Ion Nistor în Bucovina, Iancu Flondor, Iuliu Maniu, Alexandru Vaida Voievod, ªtefan Cicero Pop, ceilalþi mari corifei care s-au pus în primele rânduri pentru a rezolva o problemã de expresie naþionalã pentru toþi cetãþenii þãrii.

Punctele programatice pe care le-au subliniat organismele liber alese în progres plebiscitar au fost cele mai expresive din aceastã parte a Europei. Românii au fost deschiºi procesului democratic ºi nu întâmplãtor, marea majoritate a minoritãþilor au aderat, dacã nu în acel moment, ulterior, în consilii naþionale.