Vasile Horga

## **Domnul Vasile Horga:**

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor senatori,

Peste tot în lume, rolul pieþei de capital este recunoscut ºi apreciat ca fiind esenþial în asigurarea resurselor financiare necesare dezvoltãrii economiei unei þãri. Toate guvernele þãrilor dezvoltate acþioneazã în consecinþã ºi iau mãsuri legislative în vederea creºterii competitivitãþii pieþelor de capital, în vederea atragerii resurselor financiare interne ºi internaþionale atât de necesare finanþãrii creºterii companiilor.

ªi în acest caz România a ales o metodã originalã. Timp de aproape opt ani, dezvoltarea pieþei de capital româneºti a fost doar un slogan electoral. Timp de opt ani, interesele investitorilor din piaþa de capital au fost neglijate, din legislaþia românã lipsind exact acele prevederi ce ar fi fãcut din piaþa de capital o alternativã investiþionalã atractivã. Rezultatul este cã toate societãþile

comerciale româneºti suferã de o lipsã cronicã a resurselor necesare dezvoltãrii, segmentul bancar neputându-ºi asuma riscurile finanþãrii acestora.

În România existã multe milioane de acþionari minoritari, ca urmare a iniþierii, de cãtre actualul partid de guvernãmânt, cu ani în urmã, a procesului de privatizare în masã a societãþilor comerciale româneºti.

Este larg rãspânditã în mediile economice ideea cã dobândirea, în mod gratuit, a acþiunilor de cãtre cetãþeni justificã tratamentul discriminatoriu la care aceºtia sunt supuºi. Nimic mai greºit.

Acþiunile primite în procesul de privatizare în masã nu sunt o pomanã. Ele sunt o recompensã minimã ºi binemeritatã pentru zeci de ani de muncã în perioada comunistã. Societãþile comerciale care astãzi sunt proprietatea diverºilor investitori strategici strãini sunt clãdite prin munca ºi suferinþa acestor oameni. Este cu atât mai nedrept ca, prin mãsuri legislative incoerente, sã le distrugem ºi puþinul pe care am considerat de cuviinþã sã li-l oferim. Nu cred cã afirm un lucru nou când spun cã România a devenit cunoscutã drept þara unde excepþiile de la lege au devenit lege, unde pachetele de control în societãþile comerciale se pot achiziþiona fãrã a mai îndeplini cerinþele legale internaþionale ale unei oferte publice, unde majorãrile de capital se pot face în dispreþul total al valorii reale a unei societãþi, locul unde abuzurile de poziþie majoritarã sunt permise ºi încurajate. Aceastã concepþie a devenit molipsitoare. Companii strãine care în þãrile lor de origine se mândresc cu poziþia lor de societãþi deþinute public ºi se strãduiesc sã se prezinte cât mai corect în faþa investitorilor în România au devenit adversarii cei mai îndârjiþi ai respectãrii drepturilor acþionarilor minoritari, precum ºi ai creºterii transparenþei activitãþii, în general. Robi ai mentalitãþii superioritãþii investitorului strategic, am uitat de cei care fac cu adevãrat o piaþã de capital funcþionalã Ñ investitorii minoritari. Consecinþa acestei atitudini, piaþa de capital româneascã a devenit un exemplu negativ, internaþional, iar România a pierdut ºansa de a folosi banii fondurilor de investiþii strãine, care, în schimb, au devenit suportul esenþial al dezvoltãrii altor pieþe care sunt acum mândria Europei Centrale ºi de Est Ñ Polonia, Ungaria, Cehia.