Vasile Moiº

## **Domnul Vasile Moiº:**

Este adevãrat. Acceptãm cã România trebuie sã se orienteze astãzi dupã ceasul P.S.D.-ului, nu contestãm asta.

Asta sper cã nu mi-o decontaþi, totuºi, partea asta de timp.

Domnule preºedinte, Domnilor miniºtri,

Stimaþi colegi,

Doresc sã mã refer strict la câteva chestiuni de ordin juridic. Prima dintre ele: s-a acreditat ideea cã România trebuie sã plãteascã despãgubiri de rãzboi Rusiei, incluzând acest tezaur.

Doresc sã fac, din aceastã perspectivã, douã precizãri: în Convenþia-armistiþiu semnatã la 12 septembrie 1944 de cãtre Lucreþiu Pãtrãºcanu, Dãmãºcanu, ªtirbei ºi Pop cu mareºalul Marinovski, la punctul 11 se prevede _expressis verbis:_ ”Pãrþile sunt de acord ca compensaþiileÒ Ñ cacofonia nu ne aparþine Ñ ”pentru pierderile menþionate sã nu fie plãtite în întregime de România, ci numai în parte, ºi

anume în sumã de 300 de milioane de dolari ai S.U.A., plãtibili în curs de 6 ani în mãrfuri (produse petroliere, cereale, materiale lemnoase, vase maritime ºi fluviale, diverse maºini).Ò

Aceastã prevedere din Convenþia de armistiþiu semnatã la 12 septembrie este preluatã în Tratatul de pace încheiat între România ºi puterile aliate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, care, în partea a V-a, la punctul 1, prevede: ”România va despãgubi Uniunea Sovieticã pentru pierderile cauzate ei prin operaþiuni militare ºi prin ocuparea de cãtre România a teritoriului sovietic, însã, þinând seama de faptul cã România nu numai cã s-a retras din rãzboiul împotriva Naþiunilor Unite, dar a declarat rãzboi Germaniei ºi a dus efectiv rãzboi contra acesteia, s-a convenit cã reparaþiunile pentru pierderile de mai sus nu vor fi efectuate de cãtre România în întregime, ci numai în parte, anume pentru o valoare de 300 de milioane de dolari S.U.A., plãtibili în decurs de 8 ani, de la 12 septembrie 1944, în bunuri (produse petroliere, cereale, lemn, vase maritime, fluviale, utilaj, diverse mãrfuri).Ò

Prin urmare, aceastã discuþie, din punctul nostru de vedere, este inutilã ºi neavenitã; în actele internaþionale semnate de cãtre România cu Guvernul U.R.S.S.-ului, nu se pune problema compensãrii datoriilor de rãzboi cu Tezaurul.

A doua chestiune, legatã de Pactul MolotovRibbentrop. Dupã pãrerea noastrã, problemele teritoriale care decurg din Pactul Ribbentrop-Molotov între România ºi U.R.S.S., respectiv între România, Rusia ºi moºtenitorii U.R.S.S.-ului, n-au fost abordate pragmatic.

Vã rog sã vã aduceþi aminte cã în nota ultimativã sovieticã din 26 iunie 1940 existã doar douã puncte: sã se înapoieze Uniunii Sovietice Basarabia ºi sã se transmitã Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei cu frontierele. Se face trimitere la o hartã care n-a fost remisã o datã cu nota ultimativã, ci ulterior. Guvernul României rãspunde în 27 iunie prin refuz. Vine nota ultimativã din 27Ð28 iunie, noaptea, 1940, când aceastã notã se referã la 5 puncte, fãrã sã facã nici o trimitere la frontiere. Aceastã notã este acceptatã de cãtre Guvernul României în 28 iunie 1940, când se spune _expressis verbis:_ ”Se vede silit sã primeascã condiþiile de evacuare specificate rãspunsului sovietic, fãrã sã facã nici o referire la frontiere.Ò Aºadar, convenþia de armistiþiu de la 12 septembrie 1944, care prevede la punctul 4: ”Se restabileºte frontiera de stat între U.R.S.S. ºi România stabilitã prin Acordul sovieto-român din 28 iunie 1940Ò, nu are nici o justificare, fãcând trimitere la aceastã înþelegere din 28 iunie la care nu s-au discutat probleme de frontierã. Tratatul de pace de la Paris face referire în art. 1 exact la aceastã situaþie. ”Frontierele României indicate pe harta anexatã tratatului de faþã vor fi cele care erau în fiinþã la 1 ianuarie 1941, cu excepþia frontierei româno-ungare care este definitã la art. 2 al tratatului de faþã.Ò De ce am fãcut toate aceste trimiteri? Pentru un motiv foarte simplu. Din punctul nostru de vedere, discuþia pe marginea Tratatului Molotov-Ribbentrop trebuia începutã cu Rusia, respectiv Federaþia Rusã, denunþa Pactul Ribbentrop-Molotov, (el este inexact numit MolotovRibbentrop, de fapt este Pactul Hitler-Stalin) ºi dupã aceea, sigur, cu celelalte succesoare ale fostului U.R.S.S. Facem aici o precizare: exista posibilitatea sã se discute cu Ucraina în 1997 pentru un motiv foarte simplu. Tratatul de Pace de la Paris din 10 februarie 1947 a fost semnat printre altele ºi cu Ucraina. Aºadar, exista posibilitate directã sã se discute problemele litigioase de teritoriu cu Ucraina.