Vasile Nedelcu

## **Domnul Vasile Nedelcu:**

Declarația politică este intitulată „Capitalismul de cumetrie n-a murit niciodată”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Vă voi vorbi astăzi despre un concept despre care cu siguranță vă amintiți, pentru că era la modă undeva imediat după anii ’90. Este vorba despre capitalismul de cumetrie, al cărui teoretician a fost însuși fostul președinte al țării Ion Iliescu. El a fost cel care a implementat acest concept în România, iar Adrian Năstase a fost cel care l-a ajutat să îl pună în practică.

Pe scurt, încă de la începuturile sale, capitalismul de cumetrie însemna că, dacă cineva voia să facă repede avere în România, trebuia neapărat să facă politică în tabăra învingătorilor. Și de-aici până la nepotism n-a mai fost decât un pas. Așa au început să se dezvolte caracatițele puterii, în general fiecare fiind construită în jurul unei familii în care unul dintre membri cotiza serios la partid, primind, în schimb, funcții alese pentru tot neamul. Și tot așa au fost posibile și marile tunuri specifice anilor ’90, respectiv privatizări făcute prost, licitații pe criteriu de prietenie și procent din șpagă, funcții luate datorită carnetului roșu de partid, și nicidecum datorită unui CV impresionant, lideri locali deveniți peste noapte baroni de marcă. Comuniștii de ieri au devenit, imediat după Revoluție, marii afaceriști, băieții deștepți care au pus mâna pe ciolan la timpul potrivit, când românii de rând încă nu se treziseră la realitatea democrației.

În timp, capitalismul de cumetrie a evoluat. Toate funcțiile din fruntea instituțiilor statului au fost politizate, agricultura românească a fost cu succes îngropată de străinii care ne-au învățat gustul fără gust al fructelor și legumelor crescute artificial, categoriile sociale altădată cele mai respectate – medici, profesori, funcționari publici – s-au ales cu eticheta de mari șpăgari, de oameni care nu mai muncesc decât în funcție de banul strecurat ușor, pe-ascuns, în buzunar.

Universitățile românești, altădată un adevărat câmp de luptă pentru tinerii care învățau pe brânci ca să obțină un loc de student, s-au transformat în fabrici de diplome bine plătite, conduse în regim de familie.

Spitalele au devenit locuri ale groazei, cu mâncare de trei ori mai proastă și mai puțină decât în pușcării, cu paturi ruginite, medicamente pe banii pacientului și aparatură scumpă, modernă, dar pentru care nu avem specialiști.

În Parlament au fost date legi pentru o singură zi, legi cu dedicație pentru grupuri de interese, legi cu ajutorul cărora România a fost furată în mod legal.

Toate acestea s-au întâmplat cu largul concurs al clasei politice provenite din fostul PCR, care a dat tonul acestor comportamente și practici nesănătoase, oameni sub ale căror priviri tolerante românii au înțeles prost capitalismul, democrația, economia de piață, guvernarea, politica, oameni care au permis Caritasului să se dezvolte, dar au luat cu două mâini bani proveniți din privatizarea firmelor de stat.