Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·16 martie 2000
Informare · retras
Vasile Vetiºanu
Discurs
## **Domnul Vasile Vetiºanu:**
## Domnule preºedinte,
## Domnilor deputaþi,
În declaraþia mea politicã de astãzi, 7 martie 2000, încerc sã scot în evidenþã douã momente fatale pentru viaþa ºi istoria politicã a României, pentru destinele ei pânã în zilele noastre.
Cel dintâi moment se leagã de formarea primului Guvern comunist din România, la 6 martie 1945, acum 55 de ani, sub conducerea fostului proprietar de moºii ºi proprietar de bancã, duplicitarul Petru Groza.
Guvernul condus de acesta din urmã se proclama de ”largã concentrare democraticãÒ. În realitate, încã de la formarea sa, Guvernul Groza a suprimat treptat tradiþia democraþiei româneºti, deschizând calea spre dictatura comunistã, rãsturnatã în decembrie 1989.
Scenariul instaurãrii unui guvern comunist începe încã din noiembrie 1944, când comisarul sovietic Vâºinski, numit ”ºarpele cu ochelariÒ, soseºte la Bucureºti, unde schiþeazã planul de transformare a României într-o gubernie ruseascã. Dacã pânã la 12 septembrie 1944, comuniºtii aveau un singur ministru în Guvern, în persoana intelectualului comunist Lucreþiu Pãtrãºcanu, la Justiþie, ucis mai târziu de colegii lui comuniºti, acum intrã al doilea ministru în Guvern, în persoana lui Taºcovici, devenit Teohari Georgescu. La 28 februarie 1945, Vâºinski revine în România, de data aceasta cu ordinul expres de a instala un nou Guvern, în numai 8
sau 4 zile. El cere o audienþã la Majestatea sa Regele Mihai I, care se opune cererii sale. În faþa acestei situaþii, încep ameninþãrile. Vâºinski, dupã vechiul obicei al ”caseiÒ, bate cu pumnul în masã ºi strigã ameninþãtor cãtre rege: ”Ori dizolvi imediat Guvernul, ori România va înceta sã mai existe ca þarã!Ò
Acesta a fost dialogul, de fapt ultimatumul rostit de Vâºinski la 5 martie 1945, din care a rezultat primul Guvern comunist din România, cum aratã cu multã profunzime ºi acribie Aurel Sergiu Marinescu, în dramatica sa carte Ð ”Prizonier în propria þarãÒ, care ar trebui declaratã ”carte-testamentÒ pentru generaþii.
Mãsurile represive ale Guvernului Groza au început cu incitarea maselor, chemarea lor în stradã, incitare la violenþã, avansând ”mineriadeleÒ, cu rãfuieli de moment, prin pedepsirea ”duºmanilor poporuluiÒ. În Guvernul Groza intrã Ghiþã Dej, la Comunicaþii, avându-l ca subsecretar de stat pe Ion Gheorghe Maurer, slujitor fidel al acestuia ºi lui Ceauºescu, apoi R. Zãroni, fost administrator la moºiile lui Groza, Constantinescu-Iaºi, Lothar Rãdãceanu ºi alþii.
Presa a declanºat o campanie furibundã, de intimidare ºi acuzaþii la adresa oamenilor de valoare, sub conducderea maleficã ºi durã a falºilor intelectuali Miron Constantinescu, Leonte Rãutu ºi Silviu Brucan, cei care au introdus în ideologia zilei lupta cu ”trãdãtorii de þarãÒ, cu ”uneltele anglo-americanilorÒ, cu ”vânzãtorii de patrieÒ, cu ”duºmanii poporuluiÒ, într-un cuvânt. În acele momente s-au nãscut ”Tribunalele PoporuluiÒ, cu acuzatori publici, declanºând teroarea împotriva tuturor duºmanilor de clasã.