Victor Clonaru

## **Domnul Victor Clonaru:**

## Domnule preºedinte,

## Onoraþi colegi,

Vã vorbeºte un om care este, în acelaºi timp, decanul de vârstã al Senatului ºi un om care, datoritã anilor, a trãit evenimentele cumplite pe care le menþioneazã unii dintre colegii noºtri pe perioada pânã la 5 martie 1946 ºi care, desigur, reprezintã un moment extraordinar de dureros din viaþa statului român.

Domnilor, ce legãturã este între noi Ñ ostaºii români care am luptat pânã la Stalingrad, ca dupã aceea sã înfundãm puºcãriile, sã fim trimiºi în Siberia, la Cercul Polar ºi în regiuni din acestea unde viaþa abia de era posibilã Ñ ºi lumea aceasta care a suferit într-o anumitã perioadã a istoriei politice a statului român fie din anumite motive politice, fie din anumite alte considerente?

Ce legãturã este între suferinþa reprezentanþilor statului român ºi în acelaºi timp întregul popor român care a avut de suferit ºi care, prin urmare, are o amprentã absolut specialã, absolut definitorie? Aceastã suferinþã este oarecum menþionatã în decretul din 6 martie 1945.

Prin urmare, domnilor, este ceva cu totul diferit. Este vorba de o suferinþã a întregului popor, iar suferinþa celor care au avut parte de aceastã dramã extraordinarã poartã o amprentã specialã, care se confundã cu însãºi suferinþa întregului popor român.

Domnilor, prin urmare, nu faceþi un amestec de soiul acesta între þigani Ñ împotriva cãrora nu am nimic de obiectat referitor la suferinþa lor sau la altã suferinþã de altã naturã, politicã Ñ ºi suferinþa aceasta care are, repet, o coloraturã cu totul specialã.

Vreþi sã atenuaþi suferinþele celorlalþi? Foarte bine. Faceþi, domnilor, o lege specialã. Separaþi lucrurile acestea pentru cã poporul român trebuie sã-ºi onoreze într-adevãr pe aceia care, conform istoriei lui, a suferit împreunã cu el.