Vintilã Matei

## **Domnul Vintilã Matei:**

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor colegi,

La sfârºitul sãptãmânii trecute, în judeþul Vâlcea, în douã localitãþi vecine, s-au petrecut douã evenimente pe care aº vrea sã vi le aduc în fugã aminte.

Joi, 5 septembrie, la Horezu, s-au sãrbãtorit 515 ani de atestare documentarã, dar formele ceramicii horezene sunt asemãnãtoare cu descoperirile arheologice din neolitic pânã în epoca fierului, ceea ce dovedeºte marea vechime ºi continuitatea populaþiei pe aceste meleaguri.

Noi nu am venit de nicãieri. Noi, ca neam, ne-am nãscut ºi format pe acest teritoriu danubiano-carpatic. De altfel, istoricii occidentali au consemnat în documentele lor faptul cã traco-geþii, stãmoºii noºtri, sunt cea mai veche populaþie a perioadei postglaciaþiune, care s-a nãscut ºi format pe acelaºi teritoriu. În acest þinut mirific, din care îmi trag ºi eu seva, se pãstreazã tradiþiile de veacuri ale neamului nostru ºi poate nu este lipsit de interes sã amintesc faptul cã prima capitalã a statului centralizat dac a fost Buridava, sub Burebista, la o aruncãturã de bãþ de Horezu, acum având denumirea de Ocnele Mari. Practic, Horezu este situatã în epicentrul românismului. Horezu este situatã pe coordonatele globului, la intersecþia dintre paralela de 45¼ ºi 59Õ latitudine nordicã ºi la întretãierea cu meridianul 23¼ ºi 59Õ, adicã la jumãtatea distanþei dintre Ecuator ºi Polul Nord.

Frumoasa depresiune de la poalele Munþilor Carpaþi poartã chiar numele localitãþii, adicã Depresiunea Horezu. În zona Depresiunii Horezu îºi desfãºoarã viaþa aproximativ 25 de localitãþi, iar locuitorii sãi, chiar din momentul în care pãrãsesc zona, pleacã spre Vâlcea, spre Bucureºti sau spre Occident, nu spun cã sunt din Lãpuºata, din Slãtioara sau din Stroeºti, ci spun: ”Sunt de la Horezu de VâlceaÒ. Aceastã zonã mirificã este la întretãierea dintre drumurile care leagã Râmnicu-Vâlcea de TârguÐJiu, dar ºi o zonã de transhumanþã între Þara Româneascã ºi Transilvania. În aceastã zonã ºi-au gãsit, în momente vitrege, adãpost locuitorii, strãmoºii noºtri, din zona de câmpie, dar, de asemenea, ºi-au gãsit adãpost ºi românii din Transilvania. De altfel, în aceste zone, în acest plai de munte, s-au format câteva sate care îºi au originea în zona Sibiului, populaþia nemaiputând rezistând asupririi austro-maghiare.

Tot lângã Horezu, la sfârºitul sãptãmânii trecute, s-a petrecut a patra aniversare a Festivalului ”Eco-etno-filmSlãtioara 2002Ò. Din 35 de þãri de pe 5 continente, 85 de pelicule ale unor cineaºti începãtori sau de renume au prezentat filmele lor care redau viaþa la sate de pe toate meridianele globului. Dacã anul trecut câºtigãtorul a fost un american consacrat, anul acesta câºtigãtorul a fost un student în anul III de la o facultate din Bucureºti.

Aº vrea sã amintesc Fundaþia ”Niºte þãraniÒ, care organizeazã acest festival, pentru a scoate în evidenþã viaþa oamenilor la sate, Ñ viaþa grea, sã o conservãm sau sã avem grijã de oamenii care au rãmas în aceste vremuri grele în zonã, ca sã pãstreze tradiþiile noastre Ñ, dã burse la copiii de la þarã Ñ nu ºtiu ce alte fundaþii mai dau Ñ, anul trecut a asigurat 25 de burse, iar anul acesta va asigura 42 de burse. Toate fondurile pe care a reuºit sã le atragã le-a folosit numai pentru a proteja þinutul ºi a conserva tradiþiile noastre populare.