Viorel ªtefan

## **Domnul Viorel ªtefan:**

Cu câteva zile în urmã asistam la o emisiune televizatã în cadrul cãreia un distins coleg de-al nostru, din Senat, explica cetãþenilor din România cã viaþa de parlamentar este condamnatã a se desfãºura într-un mod superficial, cã noi niciodatã nu avem timp sã intrãm în intimitatea unei probleme, s-o dezvoltãm ca atare.

Iatã cã, astãzi, aici am avut o surprizã plãcutã, raportul pe care l-a prezentat comisia de anchetã, poziþiile pe care le-au avut membrii comisiei parlamentare în completarea raportului ºi, probabil, ceea ce va urma, poziþiile reprezentanþilor grupurilor parlamentare seamãnã mai mult cu niºte prelegeri care meritã sã fie auzite în aula Universitãþii, deci sunt puncte de vedere pertinente, analize duse pânã la capãt ºi sunt convins cã ºi concluziile care se vor desprinde la sfârºitul dezbaterii vor fi ca atare.

Nu pot sã nu remarc un lucru care nu s-a spus: contribuþia substanþialã la redactarea acestui raport, la analiza efectuatã ºi redactarea raportului a unui distins reprezentant al grupului nostru parlamentar, domnul senator Marin Stelian, în calitate de secretar al comisiei de anchetã.

Dar asta nu înseamnã cã totul este perfect sau nu putem aborda în mod perfectibil subiectul.

La o sumarã analizã a raportului, eu aº avea sã-i fac urmãtorul reproº: suferã de o oarecare asimetrie. Raportul este foarte bogat în informaþii, în analize, în concluzii atunci când face trimitere în zona persoanelor de drept privat ºi devine brusc sec, cu concluzii urmare unor deducþii logice ºi bazate mai puþin pe informaþii atunci când face trimitere la instituþiile ºi persoanele publice. Evident, citind raportul, mi-am pus întrebarea: de ce? Un rãspuns îl gãsim într-unul din capitolele raportului, cred cã e vorba de cap. VIII, în care se dezvoltã ideea despre cum a colaborat comisia cu organele statului. Mai multe ne-a spus domnul senator Vornicu, membru al comisiei, ºi de aceea eu mã voi limita în a relua dezvoltarea acestui subiect ºi voi spune doar urmãtorul lucru: oricât de mult aº vrea sã nu am dreptate, nu pot sã numi exprim teama cã este vorba nu despre o desconsiderare a Parlamentului, nu despre un dezinteres faþã de cetãþenii României din partea instituþiilor abilitate, ci despre o acþiune concertatã menitã sã ºteargã urmele acestei incredibile escrocherii ºi sã-i protejeze pe cei care au pus-o la cale.

De aceea, aº vrea sã se reþinã ca o propunere din partea grupului nostru parlamentar: comisia de anchetã nu trebuie sã-ºi înceteze activitatea o datã cu aprobarea raportului. Mai sunt obiective care nu au fost atinse în aceastã anchetã, mai sunt teme care nu au fost abortate. Consider cã ancheta trebuie extinsã. Trebuie, evident în comisia de specialitate sau, oricum, ulterior, sã se elaboreze o tematicã care, în mod obligatoriu, sã dezvolte controlul în instituþiile publice, sã intrãm în intimitatea fenomentului ºi sã înþelegem de ce Banca Naþionalã nu este interesatã sã dãm de urma banilor furaþi, de ce domnul general Neagu a deconspirat demersul de extrãdare a doamnei Ioana Maria Vlas. Sunt chestii aproape incredibile!