Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor colegi,
Stimați reprezentanți ai Ministerului Afacerilor Interne*,
Moțiunea simplă ce constituie baza dezbaterii de astăzi este prilejul cel mai potrivit* și necesar de a adresa întrebări și a primi răspunsuri la unele dintre cele mai arzătoare aspecte legate de modul în care Guvernul Orban a gestionat o situație fără precedent în istoria recentă a României – pandemia provocată de coronavirus*.
Pe măsură ce știri din cele mai alarmante inundau mass-media și rețelele de socializare, am așteptat de la Guvernul României, în primul rând, lămuriri oficiale. Un plan de acțiune bun poate fi întocmit numai pornind de la o cunoaștere cât mai amplă a faptelor, de la o bună cunoaștere a realității. Această cunoaștere trebuie să fie temeinică și cât mai puțin denaturată de erori. Doar astfel vom putea folosi resursele de care dispunem cu cele mai bune rezultate.
Fiind militar de carieră, știu că, în fața unei amenințări iminente, prima condiție pentru a putea pune la punct un răspuns eficient sau o ripostă eficace este să-ți cunoști foarte bine adversarul. De aceea, am așteptat în fiecare zi explicații clare de la factorii guvernamentali responsabili, în care să ne fie prezentate fără ezitări natura și dimensiunile pericolului pe care îl avem în față ca națiune și din aceste expuneri să putem înțelege cu toții că ne confruntăm cu un inamic invizibil, imprevizibil și, prin aceasta, extrem de periculos.
Trebuia să ni se comunice în mod responsabil și asumat faptul că nu se cunoșteau multe lucruri certe despre modul de transmitere a acestei maladii, după cum nu se cunosc nici acum. Trebuia să fie evidențiată cu precădere amenințarea pe care o reprezintă, în special, persoanele asimptomatice, dar contaminate și care au devenit astfel cei mai periculoși agenți de transmitere a bolii către indivizi sănătoși, cu o rată de răspândire exponențială. Iar după toate aceste clarificări ar fi trebuit să urmeze decizii politice bazate pe dovezi și fapte certe, pe cele mai sigure date pe care știința le putea oferi în fiecare moment. Dar nimic din toate acestea nu s-a întâmplat.
În schimb, am asistat uluiți la o serie interminabilă de erori și orori decizionale12, cărora le-au căzut victime nu numai cetățeni obișnuiți, dar și cei care, prin profesia lor, aveau datoria supremă să lupte în prima linie a epidemiei pentru sănătatea oamenilor, pe de o parte, și, pe de altă parte, pentru menținerea respectării legalității*, într-un climat de ordine și siguranță.
Acestea erau, după părerea mea, cele două direcții principale în care trebuia acționat. Ce a urmat de fapt știm cu toții. Am văzut ordonanțe militare cu prevederi contradictorii, am asistat cu toții la declarații oficiale guvernamentale contradictorii. Cine ar putea obiecta că după război toți ne arătăm viteji și că ar trebui, cu toate acestea, să sesizăm din timp?
Vă pot răspunde deschis. Tocmai pentru că am văzut pericolul care plana asupra noastră, a tuturor, l-am atenționat pe ministru imediat ce am sesizat faptul că lucrurile alunecă într-o direcție primejdioasă. Domnul ministru este aici de față și poate confirma.
În tot acest timp de la declararea stării de urgență i-am adresat mereu întrebări, i-am cerut să-mi comunice numărul actualizat al cadrelor militare și al polițiștilor testați, contaminați, izolați, vindecați sau chiar dacă au fost situații de decese. Am dorit să cunosc câți cetățeni români din Italia, Spania, Franța, Germania și Marea Britanie au revenit în România după 31 ianuarie 2020. Câți dintre ei au fost testați, câți au fost trimiși în carantină și câți în izolare? Ce măsuri a luat Guvernul pentru a se asigura că persoanele aflate în izolare la domiciliu în mediul rural respectă condițiile impuse și la ce valoare se ridică cheltuielile bugetare efectuate pentru cazarea, masa, transportul cetățenilor români întorși în țară și trimiși în carantină? Și lista întrebărilor nu se oprește aici, dar ele pot constitui o exploatare utilă a textului moțiunii. Am adresat toate aceste întrebări nu pentru mine și, chiar dacă vizează aspecte tehnice sau de detaliu, consider că fiecare dintre ele ar merita să primească un răspuns.
Nu am mai văzut niciodată până acum atâtea erori și greșeli grave în modul de acțiune al efectivelor Ministerului Afacerilor Interne. Toate aceste situații au apărut și ca urmare a unor grave vicii de procedură, rezultate în primul rând din felul în care au fost redactate actele normative care au definit specificul legal al aplicării stării de urgență și de alertă, vicii girate de conducerea Ministerului Afacerilor Interne, de însuși ministrul.
Dar modul în care a fost gestionată această pandemie nu este întâmplător. Nu pot uita cum la cele trei audieri din Parlamentul României pentru funcția de ministru am auzit aceeași poezie despre ce-o să facă, dar n-a făcut nimic din ce a spus acolo, nici în ce privește pregătirea, dotarea logistică, aderarea la spațiul Schengen, procedurile în domeniul ordinii și siguranței publice, armonizate la nivelul Uniunii Europene.
Cu toate că Ministerul Afacerilor Interne are un personal cu capabilități și de o valoare deosebită, acest potențial, pe care-l cunosc foarte bine, nu a fost utilizat la adevăratul lui nivel de competență. Încă de la preluarea conducerii ministerului am putut vedea toate limitele actualului deținător al portofoliului. A ieșit de multe ori în mass-media cu tot felul de fumigene, fără ca aspectele prezentate public să fie fondate, ci, bineînțeles, pentru imaginea Domniei Sale.
O măsură care a grevat și grevează în continuare buna funcționare a structurilor ministerului a fost blocarea posturilor rămase vacante pentru ocuparea funcțiilor din Ministerul Afacerilor Interne.
Măsura a fost luată în luna octombrie 2019 și a rămas în vigoare și în momentul de față, creând mari dificultăți în ceea ce privește partea managerială și de conducere la nivelul structurilor. Este o ilustrare vie a infatuării fără limite, prin aceea că a golit de conținut ideea de ministru*, delegându-și principalele atribuții către un secretar de stat.
Pentru prima oară în istoria ministerului, cu excepția celerității de a desecretiza documentele Ministerului Afacerilor Interne privind Dosarul „10 august”, nu a realizat niciuna din măsurile propuse a fi operaționalizate pe termen scurt în programul de guvernare. Din contră, au fost ocupate cu precădere funcții neoperative – atractive, bineînțeles –, din birouri, ceea ce a făcut în prezent dificilă distanțarea socială pentru evitarea îmbolnăvirii cu COVID-19.
Nu s-a făcut niciun pas înainte pentru reducerea deficitului de personal, iar, pe fondul nediferențierii salariale și a altor drepturi, personalul operativ preferă plecarea natural din sistem sau prin transferuri ori pensionare. Fără o protecție legislativă reală, numărul cazurilor de ultraj în rândul cadrelor Ministerului Afacerilor Interne a crescut în ultimele două luni exponențial, în contradicție cu programul de guvernare liberal, care dorește reducerea lor.
În rest, programul de guvernare pe domeniul ordinii și siguranței publice a rămas doar vorbe goale, îmbrăcate în haina de piele a unui ministru devenit doar o imagine pe micile ecrane, dar fără nicio atribuție specifică unui înalt demnitar a cărui fișă a postului înseamnă cu totul altceva.
A sacrificat adevărații profesioniști pentru vinovății asumate de o echipă, și nu de un singur om – a se vedea problemele de la frontiera vestică, care trebuiau anticipate la nivelul ministerului, și nu al unei arme. Și aș adăuga aici un exemplu concret de management administrativ defectuos la nivelul județului Hunedoara, unde actualul prefect, Vasilică Potecă, a desemnat ca spital COVID Spitalul Județean de Urgență Deva, un spital cu o capacitate de 1.200 de locuri, din care au fost folosite în perioada pandemiei circa 200.
Pentru toate aceste motive, consider un gest de normalitate și de onoare ca ministrul afacerilor interne să-și asume responsabilitatea, ca urmare a lipsei de viziune demonstrate de practica zilnică, și să facă necesarul pas înapoi. Nu văd nicio altă soluție pentru situația în care ne aflăm acum: domnule ministru, demisia!*
Marker
Cadru
Justificarea îmbină interesul public (sănătatea) cu principii procedurale (legalitatea).
„pentru sănătatea oamenilor, pe de o parte, și, pe de altă parte, pentru menținerea respectării legalității”