Virgil Pop

## **Domnul Virgil Pop:**

„Cât ne costă, de fapt, împrumutul cu FMI?”

Că România a făcut un pas greșit când a decis să se împrumute substanțial de la FMI, în 2009, o știm cu toții acum. Cred însă că nimeni nu putea previziona că, la un an și ceva de la luarea acestei decizii, economia va merge și mai rău decât înainte, că Acordul cu FMI va fi în pericol, că autoritățile guvernamentale vor fi depășite de situație sau că România va fi efectiv sub patronajul oficialilor de la FMI. Mai mult, acordul ne costă enorm și din punctul de vedere al legilor cu impact major asupra calității vieții românilor, pentru că de frica pierderii împrumutului cu FMI, PDL este dispus să forțeze principii elementare democratice și să sacrifice nivelul de trai și voința electoratului pentru a promova legi proaste și insuficient dezbătute.

Nu vorbesc aici doar de legile care sunt absolut necesare pentru menținerea Acordului cu FMI, după afirmațiile oficialilor Fondului, și anume de legile salarizării, pensiilor și bugetului pe 2011, este vorba aici și de legea educației. Trocul cu UDMR este simplu și privește, de fapt, trecerea fără emoții a celorlalte acte normative fără de care Acordul cu FMI este pus în pericol. Or, Legea educației este un subiect mult prea important pentru a fi mai degrabă un mijloc de troc politic, de trecere a unor alte legi, decât un scop în sine.

Tot pentru menținerea acestui împrumut, PDL a sfidat pentru a nu știu câta oară Constituția prin asumarea Legii educației, deși mai exista un precedent nefavorabil cu privire la același subiect. Lucrurile se vor forța și mai abitir, pentru că, după spusele democrat-liberalilor, Guvernul intenționează să își asume răspunderea din nou pe Legea educației dacă motivarea Curții Constituționale cu privire la a doua respingere a actului normativ va permite acest lucru!

Legile care se vor trecute prin asumarea răspunderii sunt extrem de importante pentru refacerea economică a țării, pentru traiul de zi cu zi al românilor și chiar pentru viitorul copiilor noștri. Aceste acte normative nu pot fi trecute la grămadă, fără dezbateri, fără discuții și fără o minimă atenție acordată amendamentelor. Dar, după cum afirma și Băsescu, Guvernul „nu va avea ce să facă”, admițând, practic, neputința Executivului de a livra legi fundamentate. Iar din aceleași rațiuni ce privesc împrumutul cu FMI și din disperarea ca legile dorite să treacă, cum or fi, dar să treacă, se comit fraude fără precedent în istoria Camerei Deputaților, iar PDL girează aceste fărădelegi prin susținerea Robertei Anastase la șefia forului legislativ.

Măcar dacă aceste gesturi de disperare ar fi fost făcute cu gândul la bunăstarea românilor! Dar nu, românii nu vor beneficia, cu siguranță, de banii primiți de la FMI, pentru că aceste fonduri au alte destinații, și anume plata datoriilor sau satisfacerea clientelei politice abonate la banul public. Și, cu toate că românii nu vor vedea niciun sfanț din împrumut, ei vor fi cei care vor deconta până la ultimul bănuț acest acord încheiat prematur, fără analize substanțiale.