Valer Dorneanu

## **Domnul Walter Schwimmer** _— secretar general al Consiliului Europei_ **:**

Domnule Pre∫edinte al Rom‚niei, domnule Ion Iliescu, Domnule pre∫edinte al Senatului,

Domnule pre∫edinte al Camerei Deputa˛ilor,

Doamn„ vicepre∫edinte al Parlamentului European, Distin∫i membri ai Parlamentului,

Sesiunea solemn„ a fost deschis„ cu Imnul na˛ional al Rom‚niei ∫i cu Imnul european, introdus Ón urm„ cu c‚˛iva zeci de ani de c„tre Consiliul Europei, ∫i, dup„

MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 127/18.X.2003 cum ∫ti˛i, Imnul european este îOd„ a bucuriei“ compus„ de c„tre Ludwig Van Beethoven. Nu ar fi fost mai potrivit dec‚t s„ deschidem aceast„ sesiune solemn„ cu o od„ a bucuriei, Óntruc‚t, Ón urm„ cu 10 ani, Rom‚nia a Óntreprins primii pa∫i Ón familia democra˛iilor europene. Ast„zi, dumneavoastr„ p„∫i˛i cu Óncredere, iar apartenen˛a ˛„rii dumneavoastr„, domnule pre∫edinte, dup„ cum a˛i men˛ionat, apartenen˛a la Consiliu a Rom‚niei a fost o ∫coal„ de democra˛ie. fiara dumneavoastr„ nu mai este un student Ón Colegiul Europei, al democra˛iei, ci a absolvit ∫i ∫i-a luat toate gradele cu onoare.

Iat„, cum a˛i men˛ionat, domnule pre∫edinte, Rom‚nia s-a schimbat, s-a schimbat Ón bine. F„c‚nd acest lucru, de asemenea, s-a schimbat ∫i Consiliul Europei. Œnainte de c„derea zidului Berlinului, Consiliul Europei era un cerc restr‚ns al democra˛iilor occidentale, un organism care ap„ra valorile Ón lupta cu cei de pe partea cealalt„ a diviziunii noastre continentale.

Œn 1990 a fost primul organism european care ∫i-a deschis por˛ile c„tre ˛„rile eliberate de trecutul totalitar. Œn 1993, un nou capitol s-a deschis Ón istoria Consiliului Europei, misiunea ∫i m„surile de lucru s-au schimbat, men˛in‚nd standardele, ceea ce continu„ s„ fie important, Óns„ nu mai este suficient. O mare majoritate a membrilor Adun„rii Parlamentare de care am apar˛inut atunci au considerat c„ organiza˛ia noastr„ nu trebuie doar s„ arbitreze, dar trebuie s„ Ónceap„ s„ Óncurajeze activ procesul de reforme democratice.

S-a decis s„ nu a∫tept„m p‚n„ c‚nd ˛„rile candidate ∫i-au Óndeplinit toate condi˛iile de aderare, ci mai degrab„ s„ le aducem mai devreme Ón organiza˛ie, pentru a le ajuta s„ Ó∫i Óncheie sarcinile care includeau sistemul de monitorizare. Nu a fost o decizie u∫oar„ c‚nd miza era istoria ∫i nu folosesc foarte u∫or aceste cuvinte, deciziile sunt importante, iar decizia a fost cea corect„ ∫i sunt m‚ndru c„ am participat la acest proces.

Aderarea Rom‚niei Ónaintea summitului primului consiliu de la Viena a fost un caz de testare a noului mod de abordare. Mul˛i au ezitat, ne-am concentrat asupra lipsurilor ∫i s-a ar„tat faptul c„ reformele de abia Óncepuser„, institu˛iile democratice erau slabe, iar legile nu corespundeau standardelor ∫i nu erau aplicate Ón mod adecvat. ™i trebuie s„ admitem c„ aveau dreptate. Al˛ii au folosit acelea∫i argumente pentru a ap„ra punctul de vedere opus. Rom‚nia, spuneau, trecea prin reforme politice ample Ón Ómprejur„ri economice dificile. L„s‚nd o ˛ar„ s„ lupte cu toate acestea, putea s„ duc„ la o cre∫tere a posibilit„˛ii de e∫ec, spuneau ace∫tia ∫i aveau dreptate, c„ci, Ón urm„ cu 10 ani, posibilitatea de revenire la totalitarism, nu numai Ón Rom‚nia, era la fel de real„; Óns„, Ón final, a existat o mare speran˛„ ∫i energia rom‚nilor a Ónvins. Ei au Ón˛eles c„ o democra˛ie real„ era singura ∫ans„ pentru o via˛„ mai bun„ ∫i mai decent„ ∫i era foarte clar c„, dup„ toate suferin˛ele ∫i sacrificiile, erau hot„r‚˛i s„ profite de aceast„ posibilitate. Aderarea Rom‚niei nu era un joc de noroc, era un aspect legat de credin˛„, era o investi˛ie Ón viitorul ˛„rii dumneavoastr„ ∫i al continentului nostru ∫i, de asemenea, a dat multe rezultate.