George Mihail Pruteanu

Domnule aprig pre∫edinte de ∫edinþ„, Stimate colege, Stimaþi colegi,

De la o vreme parc„ e un f„cut, am ∫ansa sau ne∫ansa s„ vorbesc tot la urm„, dar sper s„ m„

MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 21/7.III.2002 Óncadrez, s„ m„ Ónscriu Ón semnificaþia dictonului englezesc îLast but not lest“ (Cel din urm„, da’ poate nu ultimul ca pondere).

Dup„ ce aþi ascultat senzaþionalele dezv„luiri de culise din P.R.M., venite chiar din partea P.R.M., dup„ ca aþi ascultat o stranie luare de poziþie a unui senator liberal Ómpotriva intenþiei Guvernului de a face un recens„m‚nt — ca ∫i cum aceasta ar fi o culp„ —, este profund bizar venind din partea unui liberal, dup„ ce aþi ascultat un substanþial schimb de idei, o adev„rat„ dezbatere intelectual„ pe seama separ„rii puterilor Ón stat dus„ de doi frunta∫i, pe de o parte, a P.N.L.-ului, pe de alta, a P.S.D.-ului, v„ rog s„ aveþi bun„voinþa de a asculta, condensate, punctele mele de vedere.

Œn primul r‚nd, sunt dator s„ fac o clarificare. A ap„rut prin mass-media, din cauza deform„rii unui reporter provincial dornic de senzaþional, ideea c„ eu a∫ fi cerut demisia ministrului Ónv„þ„m‚ntului. Nu am cerut demisia nim„nui. La Bistriþa, Óntr-o conferinþ„ de pres„, am fost Óntrebat despre tichetele de mas„. Am spus c„ Ón calitatea mea de membru al partidului de guvern„m‚nt — partid de care nu m„ dezic, Guvern de care nu m„ dezic —, m„ simt jenat, crispat Ón faþa acestei situaþii, care const„ Ón aceea c„ nu ne þinem cuv‚ntul. Reporterul m-a Óntrebat: îDac„ aþi fi ministrul Ónv„þ„m‚ntului aþi demisiona?“. M-am hazardat ∫i am r„spuns: îNu ∫tiu. Poate c„ da!“ Vorbeam Ón orice caz despre mine ∫i nu m„ erijam Óntr-un fel de Brucan, d„t„tor naþional de sfaturi sau un fel de instanþ„ moral„ care, o spun cu toat„ seriozitatea, ar da indicaþii mini∫trilor ce s„ fac„. Cu at‚t mai mult cu c‚t ministrul educaþiei ∫i cercet„rii este un om pe care Ól preþuiesc, e un om harnic, un om de treab„, nu e o boieroaic„, e o femeie care pune um„rul, care chiar se implic„ suflete∫te ∫i trage c‚t poate. Œn fond, lucrurile, de la un punct Óncolo, nu mai depind de ea, ci de Finanþe, ∫i nici prin cap nu mi-a trecut s„-i cer demisia.

Pe de alt„ parte, Óns„, r„m‚n cu aceast„ st‚njeneal„ c„ nu ne þinem cuv‚ntul. Oric‚t am majora cu 5%, oric‚t are dreptate domnul Dan-Mircea Popescu c„, de fapt, e mai mult, prin faptul c„ acest 5% se d„ ∫i vara, adic„ Ón concediu, Ón vacanþ„ — ceea ce nu era cazul bonurilor de mas„ —, era mai bine ∫i este mai bine s„ ne þinem cuv‚ntul a∫a cum l-am dat. Promettre c’est noble, tenir c’est P.S.D., c’est bourgeois. Trebuia s„ ni-l þinem a∫a cum l-am dat ∫i asta ar fi soluþia.

Am luat leg„tura ieri cu toþi cei 4 lideri ai confederaþiilor sindicale. Cu domnul Chilom de la îSpiru Haret“, cu domnul C„t„lin Croitoru de la FEN, cu domnul Bobulescu de la îAlma Mater“ ∫i cu domnul Cornea de la F.S.N.I. ™i, cam la unison, de∫i am vorbit separat cu fiecare, mi-au confirmat fermitatea lor pe aceste poziþii. ™i numai de aruncat ∫coala Ón aer nu mai avem nevoie acum, c‚nd, ∫i a∫a, ea este at‚t de zdrenþuit„ ∫i de lipsit„ de autoritate moral„ ∫i intelectual„. Cred c„ soluþia bun„ era, totu∫i, s„ ne þinem cuv‚ntul care este dat numai dasc„lilor, a∫a Ónc‚t argumentul c„ ∫i alte categorii sociale ar putea pretinde — deschiz‚ndu-se o cutie a Pandorei — nu e just, Óntruc‚t, acelora le-am promis. Ceilalþi sunt Ón situaþia de a nu beneficia de o promisiune.