Virgil Popa

Domnule coleg, cu tot respectul pe care vi-l port, poziþia dumneavoastrã nu corespunde spiritului funcþionãrii acestei instituþii. Aici ne-am adunat, este un forum democratic, care trebuie sã dezbatã în profunzime orice element care poate aduce o îmbunãtãþire unui text de lege.

Aºa încât vã rog, domnule preºedinte, sã þineþi seama ºi de regulament, dar ºi de dreptul pe care îl au parlamentarii de a-ºi expune punctele de vedere în legãturã cu textele care sunt în discuþie. Nu putem îngrãdi dreptul la dezbateri în acest forum, pentru cã asta este esenþa activitãþii în aceastã instituþie.

Vã mulþumesc.

Domnule preºedinte de ºedinþã, Doamnelor ºi domnilor senatori,

Am sã mã refer la art. 1 alin. 1, cu privire la care s-au susþinut aici douã amendamente fãcute la comisie ºi respinse, ºi anume eliminarea referirii la organizaþiile cooperatiste ºi eliminarea referirii la Legea nr. 139/1940.

Considerãm cã amândouã aceste referiri trebuie pãstrate în continuare, în textul art. 1 alin. 1, pentru urmãtoarele argumente.

În ceea ce priveºte menþionarea organizaþiilor cooperatiste este Ñ aºa cum s-a arãtat aici Ñ foarte posibil ca anumite bunuri sã fi fost preluate de cãtre acestea sau, dacã nu, de cãtre stat ºi predate organizaþiilor cooperatiste, aflându-se astãzi în detenþia acestora.

Drept urmare, eliminarea lor ar lipsi de acoperire juridicã Ñ dacã-mi permiteþi sã mã exprim aºa Ñ astfel de situaþii.

În ceea ce priveºte Legea nr. 139/1940, ºi aceastã referire la acest act normativ trebuie pãstratã, deoarece, chiar dacã legea a intrat în vigoare anterior ºi chiar dacã legea prevedea, aºa cum s-a subliniat aici, în art. 6 ultimul alineat, cã imobilele nu pot fi rechiziþionate decât în folosinþã, sunt situaþii, în practicã, în care imobile preluate în temeiul acestui act normativ au rãmas ulterior în posesia statului, chiar dacã niciodatã nu s-a mai emis nici un act normativ care sã reglementeze situaþia lor specificã.

Existã însã douã acte normative la care trebuie sã facem referire aici ºi care pot acoperi situaþia acestor imobile. Este vorba de Decretul nr. 218 din 1960, art. III, care, în epocã, a prevãzut o prescripþie specialã care opera cu efect retroactiv. Drept urmare, acel text, art. III, a fãcut ca asemenea imobile, posibil rechiziþionate ºi pãstrate de stat dupã 1940, pânã la intrarea în vigoare a art. III din Decretul nr. 218/1960 sã devinã, în spiritul acelui text, proprietate de stat, sã intre în proprietatea statului. A fost, ulterior, un alt act normativ. Decretul nr. 712/1966, care ºi el a fost menit sã acopere, în viziunea legiuitorului de atunci, astfel de stiuaþii, de preluare fãrã titlu a unor bunuri. Drept urmare, ºi în litera ºi spiritul acestui ultim act normativ este posibil ca imobilele rechiziþionate în folosinþã iniþial sã fi fost pãstrate ºi apoi sã devinã proprietate de stat.

Drept urmare, ambele referiri, atât cea la organizaþiile cooperatiste, cât ºi cea la Legea nr. 139 din 1940, trebuie pãstrate în art. 1 alin. 1 al legii.