Octavian Bot

## Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor,

Față de situația în care ne aflăm – și nu spun „vizavi” de situația în care ne aflăm, cum spun unii pretențioși –, încep prin a mă întreba dacă nu ar trebui să modificăm art. 1 din Constituția României și să nu mai spunem că în România respectarea Constituției este obligatorie. Am putea spune, simplu, respectarea Constituției este aleatorie.

Ne aflăm, din nou, în fața unei angajări a răspunderii sau a asumării răspunderii – diferența semantică este evidentă – a Guvernului, și, până aici, nimic nou. A devenit de pe acum o practică curentă acest mod de legiferare. Ne-am obișnuit deja cu inversarea rolurilor între Parlament și Guvern.

Cred că, tot în această logică, ar trebui să modificăm și art. 69 din Constituția României, în care se spune că: „În exercitarea mandatului, deputații și senatorii sunt în serviciul poporului”. Am putea spune mult mai simplu: „În exercitarea mandatului, deputații și senatorii sunt în serviciul Guvernului” sau, de ce nu, și mai și, „în serviciul președintelui”. Ce popor? Ce treabă are poporul cu asta? Ce contează democrația reprezentativă?

Gândind în aceeași logică, cred că și art. 73 din Constituție ar trebui modificat. Se spune că Parlamentul adoptă legi, și se enumeră ce legi – constituționale, ordinare, organice. Am putea spune mult mai simplu: „Parlamentul ascultă angajări sau asumări de răspundere, după caz”. Iar pentru așa ceva nu cred că am avea nevoie de două Camere ale Parlamentului. Ar fi nevoie de o singură Cameră, și asta poate prea mult, după cum gândește cineva.

Dar să revenim la oile noastre și să vorbim pe ce își asumă răspunderea Guvernul. Este corect a spune „își asumă”, pentru că, dacă și-ar angaja răspunderea, Guvernul ar trebui să riște și să-și pună pielea la bătaie, dar așa...

Văd că s-a hotărât ca cei de la putere să nu voteze. Asta echivalează, după părerea mea, cu un mandat imperativ, interzis de Constituție.

Invocând urgența, Guvernul își asumă răspunderea asupra legii privind comasarea alegerilor, lege din start neconstituțională. Care urgență?, mă întreb. Pentru că am aflat, cumva, peste noapte, că peste un an, anul viitor, vor avea loc alegeri? Știam încă din 2008 că la epuizarea mandatului de 4 ani va trebui să se organizeze alegeri.

Sigur că problema nu este atât de gravă, cu toate că este grav că se comasează alegerile, dar și că se încalcă Legea administrației publice locale, Legea nr. 215/2001, prin care se încearcă prelungirea mandatelor aleșilor locali, ceea ce este interzis expres de lege. Legea prevede doar situații speciale în care se poate prelungi acest mandat.

Se vorbește, într-adevăr, și am auzit mari specialiști ai puterii care dau ca argument în favoarea prelungirii mandatului de 4 ani că un consiliu local sau un primar, un președinte de consiliu județean își poate continua mandatul până când se constituie noul consiliu local sau până depun jurământul ceilalți. Atenție, în Legea nr. 215/2001 se vorbește și se dă posibilitatea prelungirii mandatului numai până la constituirea noului consiliu ales, și repet și subliniez: noul consiliu ales! Așadar, ar trebui să se aleagă un nou consiliu, un nou primar, un nou președinte de consiliu județean și abia atunci s-ar putea prelungi acest mandat, dar legea limitează doar la maximum 20 de zile, până când se constituie legal noul consiliu.