Încep prin a afirma că Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal va vota împotriva moțiunii simple supuse astăzi dezbaterii.
În plan personal, mărturisesc faptul că, lecturând documentul dumneavoastră, mi-a revenit în minte mottoul romanului lui Mateiu Caragiale, „Craii de Curte Veche”, de
altfel un citat dintr-un politician francez: „Ce vreți, noi suntem aici la porțile Orientului, unde totul este luat ușor.”
Faptul că nu votăm moțiunea este... nu este, bănuiesc, o surpriză. Ceea ce este însă important este că aceasta este o moțiune care nici măcar nu poate fi votată.
Și am să mă explic.
Primul lucru ce trebuie studiat cu privire la această moțiune este ce cer inițiatorii. Și citez: „Revocarea ordonanței de urgență guvernamentale.”
Revocarea, din punct de vedere juridic, poate privi numai actele administrative care nu au intrat în circuitul juridic civil. Probabil, inițiatorii, dacă ar fi înțeles ceva din dreptul constituțional, ar fi dorit să vorbească despre abrogare. Dar forma finală a moțiunii cere revocarea. Este un exemplu al faptului că, în ciuda aparențelor, nu oricine se pricepe la drept constituțional.
Despre „ordonanța de urgență guvernamentală”, din respect pentru instituția Parlamentului, dați-mi voie să nu comentez această formulare.
Cu toate acestea, să presupunem prin absurd că moțiunea ar trece. Evident, un guvern de bună-credință ar trebui să transpună hotărârea Parlamentului în practică. Ce ar trebui să facă Guvernul cu această moțiune? Să „revoce o ordonanță”? Așa cum v-am spus, așa ceva nu se poate. Să revoce „o ordonanță guvernamentală”? Așa cum știm cu toții, o astfel de ordonanță nu există.
Acesta este un prim motiv pentru care moțiunea, spunem noi, nu poate fi votată.
Un al doilea motiv, la fel de important, este acela că în întreg textul se prezintă o mulțime de argumente, mai mult sau mai puțin pertinente, privind constituționalitatea unor texte de lege.
Doamnelor și domnilor inițiatori,
Camera nu poate decide cu privire la neconstituționalitate.
Și aici, dacă moțiunea ar trece, am fi într-un conflict, într-un dublu conflict instituțional. Pe de o parte, Guvernul ne-ar acuza, pe drept cuvânt, că am declara neconstituționale niște texte dintr-o ordonanță, lucru pe care, așa cum v-am spus, nu-l putem face, pe de altă parte, Curtea Constituțională ne-ar spune că am uzurpa atribuțiile sale constituționale.
Parcă o văd pe doamna europarlamentar Macovei spunându-ne că aceasta nu este nimic altceva decât o lovitură de stat.
Regret că apostolii statului de drept susțin o astfel de moțiune.
Argumentele invocate arată că cei care au redactat moțiunea nu au prea multă legătură cu dreptul și cu mecanismele constituționale.
Firesc, se ridică o întrebare cu caracter general: cum puteți să protejați statul de drept atunci când nici măcar nu-l înțelegeți?
Spuneam mai devreme că moțiunea este tratată cu lejeritate. Vă rog să-mi permiteți să adaug că este tratată și cu superficialitate. Mi se aduc niște argumente, cifre din Raportul Doing Business 2013 al Băncii Mondiale. Aici trebuie să le dau dreptate colegilor noștri care au formulat moțiunea, însă îi rog să nu se grăbească să se bucure.
E adevărat, raportul respectiv declară că suntem pe locul 102 în lume în ceea ce privește procedurile insolvenței și pe ultimul loc în Uniunea Europeană. Ceea ce colegii noștri care au inițiat moțiunea nu au avut timp să verifice este la ce date se referă acel raport.
Și, cu titlu de cancan, vă spun că, pe pagina cu cuprinsul acelui raport, în stânga jos – dacă vreți să verificați –, se
stabilește, se spune foarte clar că datele utilizate sunt cele până la 1 iunie 2012. Ați auzit bine, 2012. De fapt, raportul privește întreaga perioadă 1 iunie 2011–1 iunie 2012.
Îmi pare rău, cred că în luna mai Guvernul Ponta a fost votat în Parlament.
De fapt, perioada aceasta de un an este perioada guvernelor Boc și Ungureanu.
Sunt de acord cu dumneavoastră, doamnelor și domnilor inițiatori, că cifrele acestea sunt dezastruoase. Culmea e că guvernele pe care le-ați susținut sunt cele ce fac obiectul raportului.
Dați-mi voie să vă felicit! Guvernele dumneavoastră, cu largul dumneavoastră sprijin, au reușit să falimenteze până și falimentul.
Felicitări, e o performanță!
Dincolo de aceste discuții, cifrele pe care le-ați citat în moțiune mai arată ceva: era cu adevărat nevoie de un nou Cod al insolvenței.
Cât despre manipularea democrației despre care vorbiți în moțiune, nu prea am înțeles la ce se referă textul moțiunii.
Vă pot spune însă cu certitudine că manipularea este un domeniu la care colegii din PDL, semnatarii moțiunii de astăzi, se pricep de minune, așa cum au demonstrat în perioada de guvernare 2009–2011, atunci când au încercat să ascundă prin astfel de metode incompetența în actul de guvernare.
Să vă reamintesc cum ați manipulat voturile în această sală la Legea pensiilor? Eu sunt un parlamentar la primul mandat, dar vă mărturisesc că, în calitate de cetățean care vă vedea la televizor, am fost la fel de șocat, așa cum au fost o mulțime de colegi de-ai noștri din întreaga Europă.
Aduceți în discuție, iarăși, în mod greșit și nedocumentat, numărul mare de ordonanțe de urgență adoptate de guvernele Ponta I și Ponta II și criticați adoptarea codului prin ordonanță de urgență, de parcă dumneavoastră, cei de la PDL, ați fi fost sau ați fi niște sfinți în această materie. Mai mult, insinuați că pe timpul guvernării dumneavoastră numărul acestora ar fi fost mai mic.
În primul an și jumătate de mandat, guvernele Boc I și II au emis mai multe ordonanțe de urgență decât guvernarea USL în perioada similară, în condițiile în care aproximativ trei luni de zile – octombrie, noiembrie și decembrie 2009 – primul Cabinet Boc nu a emis nicio ordonanță de urgență, fiind demis prin moțiune de cenzură.
Vă dați seama că, dacă Parlamentul nu lua acea măsură înțeleaptă, legislația românească ar mai fi contabilizat câteva zeci de ordonanțe de urgență în cele aproximativ trei luni?
Precizez că acest calcul nu este făcut de doamna deputat Roberta Anastase, ci reiese din baza legislativă a Camerei Deputaților.
În fine, ultima afirmație mă intrigă.
Susțineți că extinderea legislației insolvenței la regiile autonome este un dezastru. De ce? Ce vă deranjează?
Vă reamintesc faptul că ani întregi ați promis FMI și Băncii Mondiale că veți restructura acest sistem și, de fiecare dată, fără excepție, ați amânat reformele.
E drept, ați promis și ați trecut imediat la tăieri de pensii și de salarii, dar de sectorul regiilor autonome nu v-ați atins.
Aș vrea să vă văd explicând oamenilor de ce disciplinarea regiilor și de ce îndepărtarea senzației că orice ar face cu banii nu se poate întâmpla nimic sunt incorecte.
Explicați-le oamenilor de ce verificarea deciziilor regiilor care vor intra în insolvență de către administratorul judiciar sub controlul judecătorului-sindic nu este bună; de ce nu e bine să atragem răspunderea vinovaților pentru insolvență și
de ce nu e corect să se verifice – repet – sub controlul judecătorului-sindic dacă transferurile patrimoniale din ultimii doi ani, înainte de declanșarea stării de insolvență, au fost sau nu în favoarea regiei.
Chiar nu vă interesează că toate pierderile acestor regii sunt plătite de noi toți? Nu vreți o economie concurențială în care cine nu este atent cu modul în care-și conduce afacerile plătește?
Nu vă interesează aceste lucruri și chiar nu doriți să se întâmple. De ce? Înțelege toată lumea.
Astăzi însă, când Guvernul USL spune „Stop joc!”, nu se mai poate așa cu regiile autonome, e timpul să le eficientizăm pentru a le da o șansă chiar cu prețul insolvenței, PDL sare ca ars și depune moțiune.
Atitudinea dumneavoastră privind acest subiect demonstrează faptul că un partid nu poate deveni de dreapta peste noapte și printr-un simplu vot într-un congres.
Trebuie să acceptați, în primul rând, principiile dreptei, iar protejarea liberei concurențe este unul dintre acestea. Mergeți și explicați-le firmelor private de ce lor trebuie să le fie aplicabile normele privind insolvența, iar regiilor autonome nu.
Spuneți-le că regiile pot întârzia orice plăți, chiar cele către firmele private, dar dacă firmele private întârzie vreo plată, vor intra în insolvență.
Spuneți-le că, în felul acesta, sprijiniți investitorii.
Nu-i așa că n-o credeți nici dumneavoastră?
PNL este conștient că preocuparea sa principală în actul de guvernare trebuie să fie sănătatea mediului de afaceri, sănătate care se va traduce printr-o situație economică mai bună a României.
În mod evident, creșterea economică sănătoasă și dezvoltarea unui mediu concurențial corect, care să stimuleze mediul de afaceri, nu pot fi gândite în afara respectării regulilor democratice și a întăririi statului de drept.
Consolidarea democrației nu poate fi concepută în niciun caz în afara asigurării unei depline libertăți a presei.
Partidul Național Liberal a precizat de la bun început că nu acordă credit niciunei încercări de îngrădire a presei.
Ordonanța de urgență vizată de moțiunea simplă a opoziției a intrat în dezbaterea Senatului și este supusă controlului Curții Constituționale în urma sesizării Avocatului Poporului.
Acest gest demonstrează încă o dată cât de importantă a fost votarea de către USL a unui avocat al poporului fără partizanate politice, în spiritul solicitărilor partenerilor europeni.
În mod cert, PNL va proteja libertatea de expresie și mediul de afaceri, indiferent de decizia Curții Constituționale.
În cazul în care Curtea va dovedi neconstituționalitatea prevederilor contestate, PNL va sprijini în Parlament, cu bună-credință, adoptarea măsurilor corecte.
Până la decizia Curții și până la dezbaterea parlamentară pe marginea acestui act normativ nu poate exista nicio altă soluție decât aceea ca superficiala dumneavoastră moțiune să fie respinsă.
Vă mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.