Dumitru Bãlãeþ

## Domnule ministru,

Aveþi ºi dumneavoastrã dreptate, dar sã ºtiþi cã dreptatea este ºi de partea mea ºi vreau sã vã spun cã sunt în Parlament din 1993. De fiecare datã, în bugetul acordat Ministerului Culturii s-au acordat sume de la 10 miliarde lei în sus. Din nenorocire, conducerea Bibliotecii Naþionale, la presiuni externe, ale unor oameni care nu cunosc legile intrãrii în funcþiune a bibliotecilor, a dat banii pentru finalizarea depozitelor. Or, lucrul trebuia fãcut paralel, dacã nu prioritar, pentru sãlile de lecturã, care au ºi ele un depozit al lor în cadrul sãlilor. ªi eu, când am vizitat Biblioteca Naþionalã din Nant•res, conceputã în cadrul Universitãþii din Nant•res de lângã Paris, se construiserã sãlile de lecturã, în suprafaþã de aproape 10 mii de metri pãtraþi, depozitul era în centrul lor neterminat ºi universitatea, clãdirile administrative ºi sãlile, sã spunem, de curs, nu erau nici mãcar concepute, ceea ce însemna cã aceºti oameni, cu aºezare concretã pe valoarea spaþiului de culturã, au dat în folosinþã prioritar ceea ce poate fi dat în folosinþã pentru o bibliotecã. Noi am luat-o exact pe dos Ð ºi asta este vina conducerii bibliotecii ºi a fostului Minister al Culturii care, pur ºi simplu, habar n- au avut de modul cum trebuie pusã în folosinþã o asemenea bibliotecã.

De aceea, ne aflãm astãzi cu partea invizibilã a bibliotecii terminatã; depozitele sunt terminate 90%, dacã nu chiar mai mult; n-au lifturi ºi n-au aceste rafturi. În rest, totul este finisat ºi finisat într-un mod nepermis de mult. Eu ºtiu cã se pot lãsa la depozite spaþiul la roºu, dar ei le-au fãcut în aºa fel É pânã ºi w.c.-urile sau grupurile sanitare le-au fãcut ºi acum trebuie pãzite cu poliþia, pentru a nu fi furate de cãtre cei care lucreazã în pãrþile acestea.

Deci, iatã, lipsa de tacticã. Punându-i sã lucreze dupã normele internaþionale ºi dupã modul concret cum se poate lucra pentru finalizarea treptatã a unei biblioteci naþionale, dânºii mi-au demonstrat Ð ºi am aici, la mine, Ð cu 48 de miliarde, deci reducând o sumã de 20 ºi ceva de miliarde, care este datorie pentru anul trecut în cadrul bugetului pe anul acesta, dumnealor pot intra în folosinþã parþialã a bibliotecii. De ce sã construim o nouã bibliotecã, când aceasta este deja construitã ºi când, în jurul ei, existã spaþiu pentru extindere? Aceasta este o chestiune. Partea din spate a bibliotecii poate fi terminatã, cã este absolut cu iarbã în interiorul clãdirii, acea parte care a fost a I.N.I.D.-ului.

Vreau sã vã mai spun cã, prin intermediul UNESCO ºi al asociaþiilor de bibliotecari pe plan internaþional, noi putem obþine o finanþare care nu priveºte nici Guvernul, nici nimic, pentru sala centralã a bibliotecii, adicã acea aulã pe care o putem transforma în salã de conferinþe bibliotecare internaþionale, ºi putem merge cu aceastã investiþie fãrã a forþa bugetul de stat pentru o nouã clãdire.

În acelaºi timp, existã cel puþin 4-5 soluþii pentru a rezolva cu spaþiile existente ºi care nu sunt folosite în Bucureºti, pentru a rezolva problema Guvernului ºi a mutãrii lui. Am citat acest Palat al ªtiinþei, al Academiei, vizavi de Parlament, care este perfect adecvat pentru aceastã chestiune ºi, cu o investiþie minorã, poate fi adus Guvernul lângã noi ºi facem ºi o economie, sã spunem, de benzinã ºi de mijloace de transport. Avem soluþia Radio, acea clãdire destinatã Radioului, care este pe malul Dâmboviþei ºi care, iarãºi, este lãsatã în paraginã. La noi se procedeazã exact ca în fabula cu animalele bolnave din La Fontaine Ð unde este mai slabã, sã spunem, susþinerea la nivel înalt a unei activitãþi intelectuale ºi culturale, cum este aceea a Bibliotecii Naþionale, se recurge la o soluþie care este, poate, cea mai nepotrivitã dintre toate. Haideþi, sã ne mai consultãm!