Emil Boc

Domnule ministru, Domnule preºedinte,

Partidul Democrat nu este împotriva abilitãrii Guvernului de a emite ordonanþe. Considerã faptul cã Guvernul trebuie sã fie abilitat sã emitã ordonanþe pe perioada vacanþei parlamentare; este o procedurã constituþionalã, a fost practicatã în toatã viaþa constituþionalã a României de dupã 1991, doar cã Partidul Democrat apreciazã cã aceastã abilitare trebuie fãcutã în anumite coordonate ºi în anumite limite.

Cu alte cuvinte, ne pronunþãm pentru abilitarea Guvernului, doar cã avem unele reþineri ºi unele amendamente în consecinþã.

În primul rând, Partidul Democrat apreciazã cã delegarea legislativã, adicã abilitarea Guvernului de a emite ordonanþe în perioada vacanþei parlamentare, nu trebuie sã fie aceastã delegare legislativã ca un cec în alb dat Guvernului de a reglementa în diverse domenii fãrã a avea specificãri clare.

Potrivit Constituþiei, monopolul activitãþii legislative în România îl are Parlamentul, iar atunci când Parlamentul decide sã delege o parte dintre prerogativele sale Guvernului, în vederea emiterii unor ordonanþe, aceastã delegare este expresã ºi precisã.

În consecinþã, noi ne opunem acelor prevederi din Legea de abilitare, prevederi care au un caracter vag ºi, practic, sub umbrela cãrora se poate ascunde orice.

Vã dau drept exemplu formulãri de genul: ”perfecþionarea cadrului legislativ privind realizarea creanþelor buge-

tareÒ, sau ”perfecþionarea cadrului legislativ în domeniul transporturilor în vederea alinierii la legislaþia comunitarãÒ.

Aceste expresii foarte largi pot ascunde foarte multe lucruri, sau în cadrul capitolului consacrat administraþiei publice centrale ºi locale, stabilirea statutului-cadru al unitãþii administrativ-teritoriale, sau stabilirea procedurii de atribuire ºi schimbare de denumiri. La ce denumiri, la ce proceduri ne referim? Simplu Ð ”stabilirea procedurii de atribuire ºi schimbare de denumiriÒ.

Deci aceste formulãri foarte largi exced, dupã pãrerea noastrã, prevederilor Constituþiei ºi, în consecinþã, nu ar putea fi acceptate. Mai ales, în ceea ce priveºte administraþia publicã localã, avem o amintire tristã din vacanþa parlamentarã de iarnã, atunci când a fost Ordonanþa nr. 21, ordonanþã prin care primarilor li se impuneau anumite sarcini, anumite obligaþii, care excedeau prevederilor legale ºi constituþionale, ºi mã refer la posibilitatea sancþionãrii primarilor de cãtre împuterniciþii ministrului administraþiei publice dacã nu este curãþatã zãpada de pe trotuar sau nu sunt foarte bine, din punct de vedere estetic, nu se realizeazã foarte bine clãdirile din unitatea administrativ-teritorialã respectivã.

A fost, dupã pãrerea noastrã, un abuz; s-a legiferat în perioada vacanþei parlamentare ºi credem noi cã asemenea legi, cu impact direct asupra vieþii comunitãþilor noastre, nu pot fi realizate prin procedura delegãrii legislative.