Permiteți-mi, vă rog, să dau răspuns la problematica pe care o ridică moțiunea simplă împotriva ministrului și a agriculturii, până la urmă, și unde am să prezint punctul de vedere și al ministerului, și, implicit, al Guvernului pe care îl reprezint.
Realitățile sectorului agricol românesc pleacă de la multitudinea de probleme ce s-au acumulat în decursul ultimilor 20 de ani, printre care le pot aminti cel puțin pe acelea pentru care nicio guvernare, inclusiv semnatarii moțiunii, care au fost la rândul lor decidenți, nu au găsit soluțiile adecvate, și anume modul de exploatare a terenurilor agricole, evidențiat în numărul mare de ferme mici, în paralel cu fermele mari – de altfel, există un nonsens: multe ferme mici și multe ferme mari, iar la mijloc un gol –, de fărâmițare a terenurilor agricole, un număr mare de exploatații de subzistență și forță de muncă îmbătrânită în agricultură, care influențează negativ competitivitatea acestui sector al economiei naționale și pentru care responsabilitatea politică este comună, și nu poate fi imputată doar Guvernului, ci întregii clase politice, inclusiv semnatarilor moțiunii.
Aș vrea să fac o precizare, poate pentru prima dată public. Niciodată nu am recunoscut toți cei care am contribuit la apariția Legii nr. 18/2001 că ea nu a fost o lege de retrocedare a proprietății, ci a fost o lege de reformă agrară, și încă cu un caracter social.
Și acum răspunsurile la principalele probleme evidențiate în moțiune.
1. Scumpirea galopantă a alimentelor, necultivarea terenurilor.
Faptul că piața produselor agricole și alimentare din România funcționează după aceleași reguli ca și ale pieței unice europene din care face parte, cu aceleași evoluții excepționale ale prețului la unele dintre produsele de bază, precum pâine, carne, lapte, ulei vegetal și zahăr, și la nivel european, și mondial, reprezintă o realitate care nu este imputabilă ministrului agriculturii sau Guvernului României, așa cum consideră semnatarii moțiunii.
Spre exemplu, cotațiile mondiale la unele dintre produsele de bază au înregistrat creșteri în luna februarie 2011, față de aceeași perioadă a anului 2008, de 93% la grâu, 85% la porumb, 92% la floarea-soarelui, 113% la zahăr, 57% la carnea de porc.
În ceea ce privește suprafața de teren necultivată, cifra de 3 milioane de hectare, care se vehiculează, nu are acoperire în realitate, atâta vreme cât suprafața însămânțată în toamna anului 2010, de peste 3,4 milioane de hectare, însumată cu cea propusă a se însămânța în această primăvară, de circa
5 milioane de hectare, reprezintă aproximativ 8,4 milioane de hectare cultivate într-un an agricol.
Problema terenurilor nelucrate nu mai este o chestiune de actualitate, în această primăvară suprafața necultivată coborând mult sub un milion de hectare – certitudinea o vom avea la încheierea campaniei de primăvară. Acest lucru se datorează viziunii asupra agriculturii, valorificării superioare a producției agricole din anul 2010, protecției producătorilor de produse primare, elemente esențiale în politica agricolă a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a Guvernului.
Apoi, creșterea exportului per total cu 40,7%, în timp ce importurile au înregistrat numai 2%. Balanța comercială cu produse agroalimentare s-a modificat în sens pozitiv față de anul 2009, deficitul comercial s-a redus de la 1,3 miliarde de euro la doar 724 de milioane de euro.
Asigurarea subvenției la timp, 98% din fermieri au primit banii în cont – și pe suprafețe, și pe animale. La sfârșitul lunii februarie, marea majoritate a fermierilor aveau acești bani în cont, atunci când ei încep campania de primăvară.
Este de neînțeles cum semnatarii moțiunii se referă la terenuri nelucrate a căror mărime a crescut după anul 2000, fără ca cei care au gestionat destinele agriculturii, unii fiind chiar miniștri, să fi luat vreo măsură ca aceste terenuri să fie atrase pentru a fi cultivate.
Aceasta se datorează conceptului de agricultură promovat de către semnatari, conform căruia România trebuie să producă în agricultură doar cât consumă. Ceea ce lipsește este de o importanță deosebită și se importă. Sunt afirmații publice.
Schimbarea, dacă vreți, a conceptului actualului Guvern și a conceptului Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, că prin sectorul agricol România trebuie să devină țară net exportatoare, concept care stimulează producția agricolă, asigura durabilitatea câtorva domenii, și anume securitatea alimentară internă, întărirea economică a fermierilor și, sigur, poziționarea parteneriatelor agriculturii românești cu piața internațională.
S-au asigurat sursele financiare pentru plata la timp a formelor de sprijin pentru fermieri. Astfel, dacă în anul 2010 subvențiile alocate anului 2009 au fost acordate la un nivel scăzut și în afara perioadei optime de utilizare a acestora, pentru producția agricolă din 2010–2011, alocațiile pe suprafață sau animale au fost acordate în proporție de 80% până la sfârșitul lunii februarie 2011.
Sursele financiare – și nu puține – au fost puse la dispoziția fermierilor la începutul campaniei agricole din primăvară.
La această dată, sumele sunt neplătite, din cauza teledetecției, pentru aproximativ 4.000 de fermieri, dintr-un număr total de aproximativ 1.100.000 de fermieri. Pentru anul 2009, subvențiile acordate s-au depus până la jumătatea anului 2010. La sfârșitul lunii iunie 2010 încă mai erau restanțe de plată, ceea ce a redus gradul de utilizare a subvențiilor în agricultură.
Mai mult, nu sunt susținute de argumente solide nici afirmațiile legate de programul de însămânțări de toamnă și nici campania din această primăvară.
În toamna anului 2010, s-au semănat peste 1,922 milioane de hectare de grâu, față de 1,8 milioane de hectare, cum se afirmă. Aceste date sunt singurele certe în acest moment, restul de date prezentate în textul moțiunii sunt rezultatul
unor simple operațiuni aritmetice, și nu al estimărilor oficiale asupra producției de grâu în 2011.
Putem opinia totuși că, în condițiile unui an agricol normal, recolta de grâu din acest an va asigura atât necesarul intern de consum, cât și disponibilități importante pentru export.
Aceleași considerente sunt valabile și pentru culturile de primăvară. Lucrările agricole din această primăvară sunt în grafic, iar condițiile meteo favorabile din ultima perioadă permit recuperarea în timp a unor întârzieri obiective date de condițiile climatice înregistrate la unele culturi cum este porumbul.
Cu toate acestea, comparând cifrele acestui an cu cele din primăvara anului 2009, când ministeriatul agriculturii era asigurat de altă formațiune politică, constatăm că suprafața însămânțată la data de 27 aprilie 2011 este de 2.744.000 de hectare, față de 2.497.000, aferentă anului trecut.
În aceste condiții, cum putem afirma că lucrările stau mai rău?
Referitor la afirmația că datele recensământului general agricol sunt descurajatoare, comparativ cu cele ale recensământului din 2004, și la cifrele comparative prezentate, sunt surprins să constat că, în calitate de președinte al Comisiei Centrale pentru Recensământul General Agricol 2010–2012, mă văd în imposibilitatea de a infirma sau confirma acestea, deoarece, la ora actuală, procesul de prelucrare și validare a datelor colectate, repet, validarea datelor colectate în perioada decembrie 2010 – ianuarie 2011 este în plină desfășurare. În conformitate cu calendarul, primele date provizorii se vor publica la finele lunii iunie 2011 și cred că nu este bine să ne jucăm cu unele cifre.
În aceste condiții, cât de credibile pot fi datele invocate?
Referitor la afirmația că ministrul și Guvernul sunt responsabili pentru situația precară din agricultură – și nu există indicatori de redresare –, așa cum s-a mai precizat, situația agriculturii trebuie asumată de către toții decidenții politici care au gestionat acest sector economic.
În mod particular, având în vedere evoluțiile și efectele crizei economice mondiale, se poate aprecia că reacția sectorului agricol la factorii perturbatori care au afectat viața în ultimii doi ani, respectiv volatilitatea ofertei de produs, volatilitatea prețurilor, mai nou, reducerea cererii din cauza crizei financiare, nu a răspuns suficient provocărilor generate de evoluțiile piețelor.
Cu toate acestea, există premise favorabile de depășire a acestei situații, fapt confirmat de indicatori precum creșterea producției cerealiere a anului 2010, față de anul 2009, cu 12,6%, în contextul reducerii suprafețelor cultivate cu 3,9%.
Apoi, creșterea exporturilor de produse agroalimentare în medie cu 45% în anul 2010 față de anul 2008. Pentru exemplificare, se poate menționa creșterea exporturilor de cereale în 2010 față de 2009, respectiv 2,48 milioane de tone, față de 1,03 milioane de tone, și 2,05 milioane de tone, față de 0,74 milioane de tone la porumb.
Deficitul comercial în anul 2010, care a fost de 724,4 milioane de euro, este în scădere, de la 1,345 de miliarde, reprezentând o reducere de 65% față de valoarea înregistrată în anul 2008. Această reducere a deficitului comercial se datorează creșterii exporturilor și reducerii importurilor în 2010 față de anul 2008.
Excedentul comercial, în valoare de 102,6 milioane de euro, în urma relațiilor comerciale cu țări din afara Uniunii
Europene, datorat creșterii semnificative a exporturilor de produse cu o pondere valorică mai mare în export...
La porumb: +132%, semințe de rapiță: +507,5%, animale vii, specia bovină, ovină sau caprină: +84,6%, semințe de floarea-soarelui: +7,3%.
Referitor la TVA pentru principalele produse agricole și alimentare, acest subiect este în dezbatere publică încă din anii 2005–2007. Și atunci, și acum considerăm că propunerea de aplicare a bazei de impozitare căreia să i se aplice cota redusă de TVA de 5% pentru sectoarele menționate ar putea avea ca efecte reducerea corespunzătoare a prețurilor de vânzare cu amănuntul la produsele respective doar dacă ar fi aplicată pe întreaga filieră de produs, de la produsul primar până la cel procesat.
Opinăm că, în caz contrar, TVA-ul dedus numai pentru produsul brut poate conduce la o creștere a cererilor de rambursare a TVA sau la facilități de finanțare a sectoarelor de procesare pe seama diferențelor de cote de TVA la materiile prime în cauză, în comparație cu produsele procesate din acestea.
În ceea ce privește scumpirea inputurilor, aceasta este o problemă a întregii economii naționale, nu numai a agriculturii, care preocupă actuala guvernare.
Un exemplu în acest sens îl constituie sprijinul care se acordă la motorina utilizată în agricultură, prin care statul suportă un sfert din prețul plătit la pompă de fermier pentru litrul de motorină utilizat în diversele sectoare ale agriculturii.
2. În ceea ce privește creșterea evaziunii fiscale, problematica evaziunii fiscale și a distorsiunilor în funcționarea normală a piețelor agricole și alimentare este în atenția conducerii Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în limita competențelor stabilite prin legislația în vigoare atât structurilor centrale, cât și celor teritoriale cu atribuții în desfășurarea acțiunilor permanente de control și verificare a operatorilor economici de pe întreaga filieră de produs, respectiv producător, depozitar, comerciant și procesator.
Pentru exemplificare, începând cu anul 2010, inspectorii din cadrul direcțiilor agricole pentru agricultură județene și a municipiului București au efectuat controale în echipe mixte, constituite din inspectori ai inspectoratelor județene de poliție, ai Gărzii Financiare județene și ai direcțiilor județene de drumuri și poduri, în cadrul planului de acțiune „Silozul”.
În cadrul acestor controale, inspectorii direcțiilor pentru agricultură județene au efectuat un număr de 2.481 de controale, după cum urmează: 977 depozite de cereale, 337 societăți care procesează cereale, 92 de unități de comercializare a pâinii și 245 de producători agricoli, persoane fizice și juridice.
Luând în considerare amploarea acestui fenomen, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale manifestă deplina disponibilitate de a susține inițiativele legislative care au ca scop reducerea evaziunii fiscale, precum și continuarea acțiunilor de control în teren, menite să conducă la reducerea acesteia.
Referitor la afirmația că cercetarea agricolă este privată de atenție și sprijin, precizăm că Legea nr. 45/2009, inițiativa legislativă, nu a putut fi aplicată în totalitate, deoarece prezintă anumite imperfecțiuni referitoare, în principal, la suprafețe.
Cercetarea agricolă a fost sprijinită, conform legislației în vigoare, prin planul sectorial, valoarea totală a contractelor
de cercetare din planul sectorial al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru perioada 2006–2010 a fost de 85.455.000 lei, și vă confirm că a fost achitată în totalitate, plătindu-se toate referatele finale.
Prin efectul Legii nr. 45/2009, cu modificările ulterioare, la finele anului 2010, în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 103/2010, s-a rectificat bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și s-a alocat suma de 154.336.000 de lei pentru plata datoriilor unităților de cercetare-dezvoltare din subordinea și coordonarea ASAS către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, datorii înregistrate până la data de 30 noiembrie 2010, însă 47% din această sumă au reprezentat majorări și penalități.
De asemenea, la această dată, este în desfășurare propunerea de lansare a Planului sectorial de cercetaredezvoltare în domeniul agricol pentru perioada 2011–2014, care este de circa 10.900.000 de lei pentru anul 2011, iar pentru următorii ani se estimează în jur de 11.193.000 de lei pe anul 2012, 11.493.000 de lei pe 2013 și 11.815.000 lei pe anul 2014, un total de 45.401.000 lei.
În ceea ce privește afirmațiile dumneavoastră privind scăderea efectivelor de animale, vă informăm că, spre exemplu, efectivele de bovine din România urmează același trend descrescător înregistrat începând cu anul 1984 în toate țările membre ale Uniunii Europene.
Spre exemplificare, în România, în anul 2004, efectivele de bovine erau de 2.808.000, în 2010, 2.303.000.
În Uniunea Europeană, în anul 2004, aveam 18.749 de mii de capete, pentru ca în 2010 să se ajungă la 17.636 de mii de capete.
Specializarea și redimensionarea economică a exploatațiilor sunt criterii naturale de selecție a producătorilor și de menținere pe piață cu produse la standardele unitare comunitare.
Conform datelor operative ale Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, efectivele de bovine, exploatațiile în care se produce lapte, s-au diminuat, în perioada 2007–2010, în medie cu 5–7% anual.
Diminuarea efectivelor de bovine este semnificativă pe segmentul exploatațiilor foarte mici, una-două capete. Numai în ultimul an numărul acestora a scăzut cu 14%, în aceeași perioadă consolidându-se însă, lucru extrem de benefic, exploatațiile comerciale de dimensiune mijlocie spre mare.
Dacă în anul 2004 numărul vacilor de lapte din exploatațiile de dimensiuni medii, 10 până la 100 de capete, era de 80.000 de animale, în anul 2010 numărul acestora a ajuns la 160.000 de capete. Numărul exploatațiilor cu peste 100 de vaci a crescut de la 163 în 2004 la 297 în 2010, efectivul de bovine înregistrând o creștere în aceste exploatații de peste 70%.
Trebuie precizat că, din fonduri europene, crescătorii de bovine beneficiază de o susținere financiară după cum urmează:
– sprijin prin sistemul plăților naționale complementare directe (CNDP), în valoare de 410 lei pe cap de bovină;
– sprijin pentru retehnologizarea și organizarea exploatațiilor pentru producția de lapte. Constituie în continuare o prioritate pentru România, producătorii pot beneficia de susținere financiară în cadrul Programului Național pentru Dezvoltare Rurală 2007–2013;
– sprijin pentru îmbunătățirea potențialului de producție la rasele de animale, respectiv pentru implementarea programelor de ameliorare elaborate de asociațiile de crescători;
– sprijin pentru efectivele de vaci de lapte crescute în zonele defavorizate ale României, de până la 250 de euro pe cap de vacă.
3. Referitor la descentralizarea defectuoasă și politizarea funcției publice, în ceea ce privește afirmația semnatarilor moțiunii, încă din anul 2009 și până în prezent, au fost emise acte normative care au politizat funcția publică, și țin să vă împrospătez memoria și să vă reamintesc că, înainte de apariția Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 264 din 22 aprilie 2009, mai exact în februarie 2009, a fost înregistrată la Senatul României o propunere legislativă a domnului deputat Mircea Dușa, aparținând Grupului parlamentar al PSD, având ca obiect tocmai desființarea funcțiilor publice de la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerului și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și înființarea în locul acestor funcții publice a posturilor de directori coordonatori.
De asemenea, vă reamintesc că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 a fost inițiată de Ministerul Administrației și Internelor, condus la acea dată de domnul deputat al Grupului parlamentar al PSD, Dan Nica.
După apariția deciziilor Curții Constituționale nr. 413 și nr. 414 din anul 2010, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu a făcut altceva decât să pună în aplicare prevederile acestor decizii, care stipulează foarte clar că „lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora, respectiv contracte de management, acte administrative date în aplicarea celor două ordonanțe de urgență”.
Astfel, în baza prevederilor menționate, ministerul a repus în funcție toate persoanele care anterior apariției Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 au deținut funcția publică de director executiv. Și nu vreau să citesc aici, am o listă întreagă de directori în funcție care sunt din alte partide politice decât cele care constituie actuala echipă de guvernare, coaliție de guvernare.
În același timp, aceste funcții sunt ocupate și la celelalte instituții din subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2010 privind unele măsuri pentru reorganizarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, precum și a unor structuri aflate în subordinea acestuia, a fost creat cadrul legal pentru reducerea cheltuielilor bugetare, astfel încât cheltuielile materiale și de personal să se încadreze în disponibilitățile financiare ale bugetului de stat.
Reducerea cheltuielilor de personal la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a fost de 132,077 de mii de lei pe an, reprezentând o reducere de 26,4% din totalul cheltuielilor de personal necesare.
Constat încă o dată că afirmațiile dumneavoastră, cum că măsurile adoptate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale au afectat grav bugetul de stat prin cheltuieli nejustificate, sunt absolut tendențioase și lipsite de orice suport.
Țin să precizez faptul că atât prin prevederile ordonanței de urgență a Guvernului amintite, cât și prin prevederile actelor subsecvente emise în temeiul acesteia, ministerul a limitat efortul bugetar, limitându-se efortul contribuabililor în susținerea aparatului administrativ-central.
În ceea ce privește APIA, constat din nou că datele pe care le dețineți nu sunt cele reale. Restructurarea din anul 2010 a afectat un număr de 540 de posturi de la APIA, dar peste 100 de posturi dintre acestea erau vacante. La reducerea de posturi s-a avut în vedere un impact minim la nivelul personalului implicat în gestionarea măsurilor cu finanțare, lucru sesizat și de misiunile de audit ale Comisiei Europene.
În paralel, în 2010 s-au creat premisele promovării în grad a peste 1.500 de angajați, cu consecințe în creșterea calității activității derulate de aceștia la nivelul instituției. Nu am să vă dau evoluția plăților în perioada 2007–2010. Vă dau doar, comparativ, numărul fermierilor plătiți: 2008 – 12%; 2009 – 28%; 2010 – 61%, iar în 2011, la data la care am emis acest material, 96%.
Câteva dintre aceste date, care sunt edificatoare: pentru SAPS 2010 se află în flux de autorizare 1.071.000 de fermieri, reprezentând 98,7% din totalul de 1.088.000 de fermieri. Un număr de 1.034.563 de fermieri, fizic, sunt deja plătiți.
La sfârșitul lunii mai se preconizează demararea plăților Uniunii Europene pentru zonele defavorizate, respectiv pachetele de agromediu, care înseamnă o infuzie de peste 400 de milioane de euro din FEADR. În campaniile trecute, aceste plăți, atenție!, se demarau cel mai devreme în luna septembrie, respectiv SAPS 2009.
În anul 2010 s-a atins pentru prima dată, la 30 iunie, obiectivul de 96,1% de plăți SAPS din FEGA, eliminându-se astfel penalizările pentru plata cu întârziere a fermierilor, conform regulamentelor Uniunii Europene.
În anul 2010, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a atins, prin APIA, un procent de absorbție din FEGA de 99 din SAPS, respectiv 99,6 la „Măsuri de piață”, clasându-se printre primele state din Uniunea Europeană din acest punct de vedere.
În 2010 s-a reușit, pentru prima dată din perioada 2007–2010, demararea plăților regulare în luna decembrie, conform regulamentelor Uniunii Europene.
În 2010–2011, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a reușit, prin APIA, să închidă toate elementele din planul de acțiune stabilite în relația cu Comisia Europeană în anul 2009, ca urmare a deficiențelor Sistemului Integrat de Administrare și Control constatate la acel moment.
Menționăm că atingerea acestui obiectiv a eliminat pericolul iminent de blocare a oricărei plăți directe spre România din fondurile Uniunii Europene.
În anul 2010, APIA a reușit implementarea mecanismului de depunere electronică a cererii SAPS (IPA online), ceea ce a condus la scăderea cu 50% a ratei de supradeclarare încă din 2010, și a reușit să-și formeze o bază de date integral electronică cu parcelele fermierilor.
La acest moment, în campania SAPS 2011, din 760.000 de cereri depuse, 749.000 de cereri sunt depuse electronic, ceea ce înseamnă 98,5%. Ca suprafață, ponderea este de 99%.
În ceea ce privește plățile de la buget, au fost achitate integral plățile din bugetul național, din PNDC Zootehnie, neexistând la această dată restanțe.
Situația controalelor și a evoluției, un indicator esențial. Este vorba de rata de eroare.
V-aș da doar câteva dintre exemple.
În 2007, suprafața care a fost controlată prin cele două proceduri, clasic, respectiv teledetecție, a fost de 438.668 de hectare – clasic, iar prin teledetecție – 784.000 de hectare.
În 2010 sunt 17.284 de fermieri și o suprafață de 639.000 de hectare care au fost supuse controlului clasic, respectiv 92.000 de fermieri și o suprafață de 788.000 de hectare care au fost supuse controlului prin teledetecție.
În 2010 a fost verificată cea mai mare suprafață din perioada 2007–2010, circa 1,42 milioane de hectare, dublu față de 2009, și, cu toate acestea, controlul clasic s-a încheiat la timp, respectiv luna octombrie 2010, iar la teledetecție s-a înregistrat un progres în finalizare de 90 de zile în anul 2010. Aceste elemente de progres au fost evidențiate și de Comisia Europeană.
Pentru ceea ce este extrem de important, vă dau rata de eroare la controale după raportul de control, și anume prin controlul clasic, în 2007, eroarea a fost de 16,27%, pentru ca în 2010 rata de eroare să coboare la 4,2%.
Prin teledetecție, în 2007 eroarea a fost 10,5%, iar în 2010 a fost de 3,92%.
Rata de eroare este un indicator extrem de important, din care rezultă și corecțiile financiare care se aplică fiecărui stat membru al Uniunii Europene. Anul 2010 arată însă un progres foarte mare calitativ care a fost înregistrat, creându-se, în egală măsură, premisele ca în 2011 să se ajungă, atenție!, la 2% rată de eroare acceptată de Uniunea Europeană și care elimină ideea de corecție financiară.
Elementele prezentate mai sus arată că restructurarea de personal nu a avut efecte negative asupra calității activității de control pe teren. Cifrele indică o creștere a calității controlului efectuat atât din punct de vedere al încadrării în termene, cât și din punct de vedere al indicatorilor de eroare.
4. În legătură cu politizarea camerelor agricole, Legea nr. 283/2010, stimați colegi senatori, privind camerele agricole pentru agricultură, silvicultură și dezvoltare rurală a fost, accentuez, adoptată cu unanimitate de voturi atât din partea membrilor partidului de guvernământ, cât și din partea membrilor partidelor aflate în opoziție.
Afirmația semnatarilor moțiunii simple referitoare la politizarea camerelor agricole, din cauza participării în Comitetul Național de Inițiativă a opt parlamentari, nu poate fi luată în considerare, având în vedere votul exprimat de membrii partidelor de opoziție la adoptarea acestei legi și respectarea în totalitatea a algoritmului politic de desemnare a Parlamentului în comitet, dar și faptul că acesta se dizolvă imediat după organizarea alegerilor.
Nu se poate vorbi de o politizare a camerelor agricole, deoarece în Comitetul Național de Inițiativă, pe lângă parlamentari – care nici măcar nu au participat la toate ședințele săptămânale –, mai sunt incluși și șapte reprezentanți ai formelor asociative din agricultură, din aproape toate domeniile reprezentative, precum și funcționari publici din ministerele de resort.
În cadrul Comitetului Național de Inițiativă toate hotărârile au fost adoptate democratic, în baza votului liber exprimat public de către membrii acestuia.
Precizez că toate neconcordanțele din cuprinsul legii la care se face referire în moțiune au fost corectate printr-un proiect de ordonanță de urgență a Guvernului, recent finalizat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ce urmează să fie adoptat cât mai curând de către Guvern.
De asemenea, au fost finalizate normele metodologice de aplicare a legii, iar acestea urmează să fie adoptate de Guvern într-un viitor foarte apropiat.
Apreciez că până în luna septembrie a acestui an noile camere agricole vor deveni funcționale.
5. Derularea necorespunzătoare a Programului Național de Dezvoltare Rurală.
Programul Național de Dezvoltare Rurală este un program de anvergură națională, fiind singurul program care abordează integral problemele mediului rural și, totodată, având cea mai mare alocare dintre toate programele derulate în România în perioada 2007–2013, de circa 10 miliarde de euro.
Prin intermediul Planului Național Strategic de Dezvoltare Rurală sunt sprijinite toate sectoarele din mediul rural, de la agricultură și industria alimentară la infrastructură și activități nonagricole.
Având în vedere faptul că, la nivelul european, politica de dezvoltare a unui sector presupune elaborarea unei strategii multianuale, România s-a aliniat cerințelor europene pentru crearea unei strategii de dezvoltare rurală ce acoperă perioada 2007–2013, astfel încât o renegociere a măsurilor din cadrul programului cu Comisia nu ar avea temei în acest moment.
Menționez că ministerul...
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.