Și vă mulțumesc pentru invitație. Vă mulțumesc că, prin faptul că-mi dați ocazia să vorbesc în fața dumneavoastră,
putem clarifica niște lucruri, putem să progresăm și să găsim împreună soluții.
Sunt mai multe teme și toate sunt de mare importanță. În măsura în care vor rămâne amănunte nelămurite, voi reveni și vă rog frumos să-mi cereți clarificări de fiecare dată. Am să le iau în ordine.
Salarizarea – primele două puncte se referă la salarizarea personalului medical și situația, în mod particular, a personalului mediu sanitar.
Trebuie să vă spun de la bun început că, încă de la începutul mandatului, am avut întâlniri – și avem în mod constant – cu toți actorii implicați în această situație, în speță cu sindicatele; toate sindicatele implicate. Problema, dacă ar fi să o rezum, se arată în felul următor: un sistem care în 25 de ani a suferit transformări succesive, care au încercat de fiecare dată, poate, să găsească soluții pentru probleme care au apărut în mod punctual, dar care, în mod evident, nu pot să facă față progresului medicinii, progres care vine cu un cost. Astfel încât în acest moment ne aflăm în situația în care ne dorim – și este firesc să fie așa – o medicină performantă, ca și în țările Europei de Vest, dar avem un buget care, oricum l-am calcula, este maximum 20% din bugetul acestor țări.
Unde se reflectă acest lucru? Dacă echipamentele medicale și consumabilele costă aproximativ la fel, salariile sunt mult, mult mai mici. În același timp, finanțarea spitalelor este, pe cale de consecință, mult mai mică decât acolo.
Ce reclamă profesioniștii din sănătate? Evident, salarii mai bune.
Dar acest lucru nu este de ajuns. Ieri am avut discuții cu un sindicat care anunță anumite acțiuni în perioada imediat următoare și acești oameni, asistenți, asistente medicale, medici, nu cer de azi pe mâine o creștere neapărată de salarii, deși este un lucru foarte important. În primul rând, doresc ca inechitățile din sistem să dispară, deoarece, prin aplicarea consecutivă a diverselor modificări la Legea nr. 284, au apărut aceste situații care, în acest moment, fac ca diferența dintre diverse categorii de profesioniști din sănătate să fie foarte mică sau să nu existe, creând, astfel, false conflicte.
Ce am făcut în ianuarie 2016 la sediul Ministerului Muncii? Am avut întâlniri cu membrii grupului de lucru constituit în vederea elaborării Proiectului de lege privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Ca urmare a acestor întâlniri, a fost solicitată și transmisă Ministerului Muncii, precum și Ministerului Finanțelor Publice situația completată individual pe funcții, grade, trepte profesionale, pe surse de finanțare, pe nivel de studii, gradații, clase de salarizare a următoarelor drepturi: a salariului de bază, a sporurilor și a altor elemente.
Patriciu Andrei Achimaș-Cadariu · 15 martie 2016 · monitorul.ai
În mod evident, toate aceste lucruri au fost centralizate și există un draft al acestei legi pe care-l așteptăm cu interes și care sperăm că va rezolva în primă instanță măcar aceste inadvertențe.
În ceea ce privește situația personalului mediu, în acest moment există anumite clase, categorii: soră medicală, tehnician și asistent medical. Și, în același timp, la poziția asistent medical sunt prevăzute patru niveluri de salarizare:
studii medii, postliceale, superioare de durată scurtă, studii superioare.
Există suprapuneri în acest moment și credem că o nouă lege unitară va putea rezolva și aceste inadvertențe.
Care este consecința problemei salariale și a lipsei de bani din sistem?
Consecința este exodul medicilor și depopularea pe anumite specialități. Sigur că aici va trebui să găsim soluții cât mai rapide și una dintre probleme, pe care o exemplific, este cea a personalului de laborator. Asistenții de laborator sunt în număr foarte mic și, în același timp, prin aplicarea directivei, generaliștii nu pot să îndeplinească acest rol, astfel încât, aici, va trebui să venim cu o soluționare cât mai rapidă și, probabil, aceasta va consta într-un program de specializare.
Mergând mai departe la analiza asupra relației cost-eficiență și implicarea asupra salarizării personalului medical, ar trebui să pornim de la ideea de eficiență, însemnând servicii de calitate într-un interval de timp optim și care să identifice din faza inițială diagnosticul și schema terapeutică acordată.
Sigur că în centrul tuturor preocupărilor noastre stau pacienții. Dar haideți să ne uităm cum sunt privite lucrurile în alte sisteme.
Avem extremele din Europa și ele sunt într-un fel, dacă facem o analiză atentă, date și de finanțare. La o extremă, Marea Britanie, care cheltuiește cel mai puțin pentru sănătate, procentual, din produsul intern brut și unde există liste de așteptare care se întind pe luni de zile... În această țară sistemul privat este plătit din buzunar și reprezintă un procent foarte mic.
Extrema cealaltă este Germania, unde un sistem de asigurări concurențial, practic, conduce întregul sistem de sănătate, care, însă, fiind organizat de o așa manieră, produce bani, deoarece în Germania există numeroase capacități de producție în ceea ce privește aparatură medicală, consumabile și altele. Deci interesul în Germania este tocmai de a roda acești bani și a produce plusvaloare cu ei.
Unde ne plasăm noi? Ne plasăm într-un sistem care, în acest moment, este hibrid și care, sigur, se reflectă în mod direct și nefast asupra salarizării.
În mod evident, o lege unitară ar trebui să soluționeze inechitățile și pe urmă, în mod treptat, în funcție de posibilitățile bugetului, să crească salariile profesioniștilor din sănătate.
Cum am putea să motivăm financiar, în acest moment, profesioniștii și cum să-i diferențiem, deoarece, analizând diverse spitale sau chiar același spital, vedem că sunt oameni care lucrează mult, oameni dedicați și oameni care lucrează mult mai puțin.
Am discutat cu Asociația Rezidenților, oameni tineri, activi, care-și doresc să rămână în această țară, și vreau să vă mărturisesc că am învățat de la ei foarte multe lucruri – nu sunt nici eu departe de acea perioadă în timp –, dar mentalitatea este mult schimbată, sunt oameni mult mai antreprenoriali decât eram noi la momentul respectiv și înțeleg altfel viața.
Una dintre soluții și pe care o vom explora în continuare este un așa-numit card al medicului. Nu vreau să vă sperii,
știu că numai această denumire trezește anxietăți, darămite anagrama. Dar ce ar putea rezolva acest card? Ar putea urmări medicul de la absolvirea facultății și până la pensie și ar putea înregistra activitatea clinică a acestuia, deoarece ce facem în acest moment în toate evaluările pe care le aplicăm, fie că o face Colegiul Medicilor, fie alte organisme profesionale, se referă la orice, dar nu la activitatea clinică. Mă refer la clinicieni.
Ce s-ar putea face consecutiv acestui lucru? Pe de o parte, o salarizare diferențiată; pe de altă parte, stimulente acordate celor care se ocupă, într-adevăr, de rezidenți, deci formatorilor. Am putea să avem o imagine foarte clară, punând cap la cap cardul rezidentului cu cel al formatorului, cine se ocupă de rezident, deoarece este un model pe care nu l-am inventat, dar care funcționează în numeroase țări. Există un punctaj care se acordă medicilor formatori. În același timp, sigur, pe seama activității clinice vom putea evalua activitatea lor și-i vom putea încadra în categoria formatorilor.
Revin. Cum se măsoară activitatea formatorilor în funcție de timpul pe care-l acordă tinerilor medici. În ce fel? Atunci când execută ei înșiși o operație, primesc un punctaj, să zicem 2 puncte; atunci când ajută primesc 1 punct și atunci când ajută un tânăr coleg să facă o operație primesc 3 puncte sau, sigur, alternative ale acestui sistem. În acest fel, putem ca, pentru cei care, într-adevăr, își dedică viața tinerilor colegi, formării lor, să-i putem stimula.
Am să trec mai departe la un punct care este legat de cel anterior, și anume pregătirea în rezidențiat, nomenclatorul specialităților și curricula de pregătire.
Există deja un grup la nivelul Ministerului Sănătății, coordonat de ministrul secretar de stat Victor Strâmbu, care lucrează la nomenclatorul specialităților. Nu trebuie să inventăm gaura la macaroană și, în mod evident, există și aici o uniune a asociațiilor medicilor specialiști, la nivelul Uniunii Europene, care stabilește foarte clar care sunt specialitățile și, sigur, trebuie să ne afiliem acestui lucru, ca să avem echivalența. Am _in extenso_ această situație. Lucrurile trebuie rezolvate atât la nivel de denumire, cât și la nivel de curriculă, deoarece încă există inadvertențe, cum vă ziceam, colegii mei sunt foarte implicați și au progresat deja în acest sens.
Ca o paranteză, la nivelul comisiilor de specialitate vom încerca să aducem cei mai buni profesioniști și, de asemenea, colaborarea noastră cu societățile profesionale este demarată și va continua în acest sens.
Vizavi de rezidențiat și vizavi de situația care a fost creată la sfârșitul anului trecut – de ce acei tineri medici nu au reușit să ocupe acele posturi rămase vacante? Organizându-se la nivel de centre, rezidențiatul, pe subiecte diferite, în mod evident, performanțele dintr-un centru nu au putut fi echivalate cu cele din alt centru. Nota 7 de la Târgu-Mureș n-a fost echivalentă cu nota 7 de la Iași, deoarece subiectele, deși bibliografia a fost comună, subiectele au fost diferite, moment în care, deși au rămas posturi neocupate, nu am putut, conform metodologiei de examen, să facem
redistribuirea, deoarece nu ar fi fost cinstit și am fi dat naștere doar la noi probleme.
Cum rezolvăm această situație? În luna mai vom organiza o sesiune extraordinară tocmai pentru a ocupa aceste locuri rămase vacante. Ea va fi organizată într-un singur centru, evident, cu aceleași subiecte.
Ce ne gândim să facem la toamnă? Ne-am consultat cu asociațiile studențești și avem sprijinul marii... imensei majorități, se apropie de 90% din tinerii noștri colegi. Doresc, în continuare, să organizeze examenul pe centre.
Dar soluția pe care am găsit-o, de comun acord, este aceea a subiectelor unice. Cu alte cuvinte, din toate centrele din țară vor veni la București reprezentanți și, de comun acord, vor organiza, sigur, în colaborare cu STS-ul și Jandarmeria și celelalte instituții abilitate, subiecte unice care vor fi distribuite în toate centrele.
Astfel, dacă la sfârșit se va repeta situația creată anul acesta, nu vom avea probleme în a redistribui locurile vacante și, astfel, vom elimina și aceste probleme și, în același timp, vom face o economie, anul viitor, nu vom mai fi nevoiți să organizăm această sesiune extraordinară.
Merg mai departe – îmi cer scuze dacă m-am lungit cam mult – și ajungem la zona de prevenție, profilaxie, medicină școlară. Ar fi foarte multe lucruri de spus. Am să încerc să le grupez, așa cum domnul președinte a sugerat, și o să încep cu o temă generală, aceea a educației. Educația medicală face parte din profilaxia primară și se aplică în toate domeniile.
Vă cer sprijinul pentru a putea merge mai departe cu acest proiect, pentru a-l putea implementa în școli, deoarece este absolut necesar. Uitați-vă, toate știrile care apar și toate problemele pe care ni le asumăm vrând, nevrând și indicatorii la care stăm foarte, foarte rău. Dacă urmărim indicatorii ECHI, educația pentru sănătate este obligatorie.
În același timp, medicina școlară este într-o situație dramatică, aș putea să spun, deși nu-mi place să folosesc astfel de termeni, și locul medicilor școlari și al asistentelor medicale din școli este unul, în acest moment, definit destul de vag și, dacă vom continua în acest mod, mă tem că ei vor dispărea în scurt timp. Nu trebuie să permitem acest lucru.
O soluție pe care o propun este ca acești profesioniști să predea ei înșiși în școli partea de educație pentru sănătate. Cred că este mult mai ușor pentru profesioniștii în sănătate să parcurgă un modul de pedagogie și să predea aceste elemente, pentru a putea fi stimulați și financiar, pentru a le crește veniturile, decât să-i înlocuim cu alții.
Medicii școlari și asistentele medicale școlare cred că ar trebui să fie coordonate de la nivelul direcțiilor de sănătate publică.
În ceea ce privește..., așa, mă scuzați... Continui cu partea de profilaxie, în partea de..., în zona mamei și copilului. Sigur că aici sunt elemente deja în legislație. Ce facem în acest moment? Am anunțat și, nu numai că am anunțat, am demarat deja acțiunea privind mama și copilul.
Pe seama Strategiei 2014–2020, vom produce un plan de acțiune pentru această perioadă.
Prima întâlnire, în mod formal, a fost în 8 martie la Institutul Mamei și Copilului, când am anunțat bugetarea
pentru dotarea cu incubatoare a tuturor unităților din țară, atât cele aflate în subordinea Ministerului Sănătății, cât și cele aflate la autoritățile locale.
Am făcut și atunci, și fac și acum un apel, pentru acea contribuție de 10% din partea autorităților locale în acest scop.
Ce va prevedea acest plan de acțiune? În mod evident, etapizat, parcurgerea și introducerea, rând pe rând, a tuturor programelor care se impun în zona... și în zona profilaxiei în ceea ce privește nou-născutul, mama și copilul.
În zona bolilor cronice transmisibile și, în mod particular, în zona oncologiei, în 13–14 aprilie, cu reprezentanții Direcției de Sănătate a Comisiei Europene, vom lansa Planul integrat comprehensiv de control al cancerului, cu componenta de profilaxie primară și secundară, în mod evident, cu cele trei localizări care se pretează screeningului în țara noastră și cu planul pentru dezvoltarea acestor rețele în intervalul rămas până în anul 2020.
Trec mai departe și...
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.