Vă rog să-mi permiteți să mă adresez întotdeauna de la această tribună așa, pentru că și în mandatul trecut pe care l-am avut am fost tot coleg, și spun un coleg bun.
Sigur, chiar dacă, la această dată, așezarea mea este pe o altă parte a baricadei, vă asigur că voi continua să cred că împreună vom putea face lucruri bune.
În primul rând, mă bucur că putem da răspunsul la această moțiune simplă și cu argumentele pe care eu le-am găsit sau situația pe care am găsit-o la minister, și cu ceea ce trebuie să facem, sigur, în continuare.
Tematica fundamentală, precum și elementele punctuale ale moțiunii simple reiterează cu mici variații aceleași cerințe și afirmații făcute de-a lungul anului 2010 de către Grupul parlamentar al PSD+PC referitoare la problematica generală a realităților sectorului agricol românesc care pleacă de la multitudinea de probleme ce s-au acumulat în decursul ultimilor 20 de ani, dar pentru care, cu mici excepții, nu s-au găsit soluții adecvate de nicio guvernare, inclusiv de către semnatarii moțiunii, care au fost, la rândul lor, decidenți de două ori în Ministerul Agriculturii în ultimii 10 ani.
Marile probleme ale agriculturii românești din perioada de tranziție, proprietatea, cadastrul, structura exploatațiilor, funcționarea piețelor, finanțarea agriculturii și administrația agricolă au rămas în dimensiuni majore, rezolvarea lor nu se poate face în 9 luni, mai ales în contextul economicofinanciar actual.
De asemenea, cerințele pentru sprijinirea agriculturii după formele anterioare nu pot fi catalogate decât ca fiind anacronice, generate de necunoașterea statutului României de țară membră, de 4 ani, a Uniunii Europene.
Cerințele și afirmațiile făcute în diverse moțiuni depuse în acest an nu pot decât să ne conducă la concluzia că este nevoie pe viitor să ne apropiem mai mult de grupurile parlamentare pentru a explica filozofia sprijinului european pentru agricultură și marja de manevră referitoare la sprijinul posibil de acordat din fonduri naționale, pentru că, așa cum sunt expuse în moțiune, se poate concluziona că nu se cunosc principiile de bază ale Politicii Agricole Comune.
Într-adevăr, așteptările pentru anul agricol 2010 au fost mai mari, deoarece evaluările intermediare ale producției de grâu făcute de specialiști indicau acest lucru. Rezultatul înregistrat până acum la unele culturi poate fi imputat condițiilor meteorologice adverse din lunile iunie și iulie, care au afectat culturile de cereale în faza de maturitate și recoltare, și nu lipsei unui program de investiții în agricultură, coerent și fundamentat științific care, oricum ar fi fost implementat, ar fi avut aceeași finalitate în fața naturii.
Reamintim că România are un program de investiții oficial recunoscut de Uniunea Europeană și asumat, care este în derulare, și anume Programul național de dezvoltare rurală pentru perioada 2007–2013, al cărui buget depășește 10 miliarde de euro.
De asemenea, afirmațiile referitoare la necesitatea finanțării unui program sau altul ar trebui să fie bazate și fundamentate pe argumente și calcule de impact și eficiență a politicilor derulate până acum, iar orice decizie de finanțare viitoare trebuie să nu fie declarativă, ci fundamentată, precizându-se valoarea impactului potențial al măsurilor respective.
Afirmația că în anul agricol 2009–2010, Guvernul României nu a acordat agricultorilor niciun sprijin real nu este reală, deoarece nu se poate afirma că sprijinul acordat prin Politica Agricolă Comună nu este un sprijin real. Cu un exemplu: în 2010, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a făcut plăți de două miliarde de lei din bugetul național și peste un miliard de euro din bugetul european.
Însuși textul moțiunii, „Agricultorii români, sufocați de importuri și falimentați de politica agricolă a Guvernului Boc”, ar trebui revizuit și poate lărgit, deoarece agricultorii români sunt sufocați de importuri încă de pe vremea guvernărilor anterioare, din care unii semnatari ai moțiunii au făcut parte, și, precum și dânșii cunosc acest lucru, această problemă nu se poate regla peste noapte. Situația aceasta este foarte gravă, ținând cont de sumele alocate agriculturii în ultimii ani care nu au condus, așa cum era de așteptat, la diminuarea balanței comerciale.
Pentru clarificare, am dori să precizăm unele aspecte referitoare la sprijinul acordat agriculturii în perioada de după aderare și referitoare la demersurile întreprinse în acest an.
În perioada 2007–2009, statul român a subvenționat puternic agricultura prin toate instrumentele folosite până la momentul aderării, atât prin fonduri de la bugetul național, cât și prin fonduri europene, a căror valoare a crescut gradual de la un an la altul, începând din momentul aderării.
Valoarea sprijinului total efectiv acordat anual agricultorilor a fost de aproximativ 1,3 miliarde de euro de la bugetul de stat, la care se adaugă sumele de la Uniunea Europeană în creștere graduală până la circa 700 de milioane de euro în anul 2009. Acestea nu includ și sumele acordate prin programele SAPARD și PNDR. La 31 decembrie 2009 a expirat perioada de tranziție în care, conform Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, România putea continua să acorde subvenții care nu erau conforme cu regulile concurenței și cu ajutoarele de stat din Uniunea Europeană. Au încetat astfel să mai existe 56 de scheme de ajutor de stat, în locul cărora nu s-a pregătit nimic în schimb în cei trei ani postaderare, deci nici în anul trecut.
România, și implicit decidenții, ar fi trebuit să se pregătească pentru anul 2010 și să reducă progresiv formele vechi de sprijin folosind întreaga perioadă de tranziție de trei ani pentru înlocuirea treptată a ajutoarelor neconforme cu altele conforme pentru a pregăti și atenua șocul schimbărilor, repercutat asupra fermierilor, măsuri care ar fi trebuit acompaniate de informarea fermierilor.
Strategia aleasă, să nu dăm acum, când mai putem, cât mai mult, facilitată și de o situație economică favorabilă, își arată în acest an efectul. Pe lângă faptul că o serie de instrumente de sprijin nu mai pot fi acordate în formele anterioare, se adaugă conjunctura economică nefavorabilă care diminuează radical resursele disponibile la bugetul național.
Ministerul Agriculturii a fost în anul 2009 într-o situație de interimat de 9 luni și o guvernare de 3 luni, în care Guvernul demis prin moțiunea de cenzură a asigurat numai funcționarea curentă, neputând emite acte normative pentru definirea unor noi politici și a pierdut un timp prețios, ultimele luni ale anului 2009, în care să mai adopte măsuri legale necesare evitării unei întreruperi bruște a regimului tranzitoriu a ajutoarelor de stat în agricultură.
Există o responsabilitate politică comună care nu poate fi imputată doar Guvernului sau Ministerului Agriculturii, ci întregii clase politice, inclusiv semnatarilor moțiunii.
Nevoile reale de sprijin al agriculturii României, cât și alocările bugetare consistente aprobate în această perioadă de Guvern și Parlament în diferitele lor compoziții politice au făcut ca în fiecare din ultimii trei ani să nu poată fi onorate la timp toate angajamentele față de fermieri, instituindu-se – și accentuez acest lucru – un proces conștient, dar absolut nesustenabil de rostogolire a datoriilor din anul curent în contul bugetului anului următor, astfel că, în condițiile unui buget de austeritate, totalitatea resurselor bugetare ale anului 2010 să fie utilizate aproape exclusiv pentru plata angajamentelor anului trecut.
Menționăm că restanțele corespunzătoare anilor 2007–2009 au fost între 200 și 400 de milioane de euro. Din 2,02 miliarde de lei bugetate în anul 2010 pentru subvenții, 1,8 miliarde au reprezentat datoriile anului 2009. Au rămas astfel pentru politici naționale pentru anul 2010 doar 220 de milioane de lei, în limita cărora au putut fi pregătite, aprobate și notificate noile forme de ajutor de stat. Chiar dacă România nu ar fi fost afectată de criza financiară mondială, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu ar fi putut continua subvenționarea agriculturii cu bani de la bugetul național în formele și la nivelul la care s-a făcut în anii anteriori.
Astfel, acest lucru îl cunoșteau și membrii Parlamentului care au votat Programul de guvernare și bugetul aferent acestuia, după cum, probabil, îl cunoșteau și cei care nu au votat respectivele documente.
În condițiile alocărilor bugetare limitate din anul 2010, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și-a propus să gestioneze cât mai bine fondurile naționale și europene pentru a asigura îndeplinirea prevederilor Programului de guvernare, să rezolve într-un timp scurt probleme administrative, organizatorice și funcționale ce așteptau de mai bine de un an să fie rezolvate, ca urmare a interimatului prelungit – în 9 luni s-au pregătit și aprobat 41 de proiecte de
acte normative, 59 de ordine de ministru – și să finalizeze reglementarea sprijinului sectorului pentru a reda coerența actului guvernamental.
Pentru a nu vă plictisi cu enumerarea tuturor actelor normative aprobate și a acțiunilor întreprinse de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în ultimele 9 luni, am decis să vă anexez la material, la prezentul răspuns, un raport de activitate succint, și cine este interesat poate să-l consulte.
Doamnelor deputate și domnilor deputați,
Permiteți-mi acum să răspund pe scurt la fiecare dintre problemele indicate în moțiunea simplă.
Referitor la afirmațiile de la punctul 1 – recolta de grâu din campania 2010 afectată de nefinanțarea tratamentelor fitosanitare și a motorinei pentru uscare, abrogarea Legii nr. 381 și așa mai departe.
Producția de grâu a anului 2010, conform ultimelor date operative, tabelul nr. 1, pe care-l aveți – și n-am să mă aplec asupra cifrelor –, este de circa 5,7 milioane de tone, 81% din producția potențial menționată în textul moțiunii de 7 milioane de tone.
Precizăm că în anul 2010, dacă vreți datele precise, și cu ultimele evaluări ale Institutului de Bioresurse Alimentare, producția de grâu este de circa 5,699 milioane de tone, din care 40% – am văzut azi aceste date – este grâu de panificat, foarte bun pentru panificație, 20% este grâu bun de panificație, inclusiv circa 5-10% care se pretează anumitor utilizări și domenii pentru panificație.
Precizăm că în anul agricol 2009–2010, peste 200 de mii de hectare cultivate cu grâu au fost afectate de fenomene meteorologice adverse – îngheț, grindină, ploi abundente și inundații –, ceea ce a condus la diminuarea cantitativă a recoltei și a influențat în mare parte calitatea grâului recoltat. Cantitatea pierdută este estimată la circa 540 de mii de tone, la o producție medie de 2,7 tone pe hectar. Chiar dacă grâul potențial pierdut din calamități s-ar vinde cu 200 de euro pe tonă, pierderea ar fi de circa 100 de milioane de euro, și nu de 280 de milioane, așa cum s-a precizat sau este precizat în textul moțiunii.
Apreciem că recolta de grâu a anului 2010 asigură necesarul de consum intern. Dacă luăm în calcul estimările privind necesarul de consum enumerate în textul moțiunii, ar exista chiar și un excedent de 2,1 milioane tone pentru export.
Referitor la pierderea datorată prețului grâului, menționăm că prețul la nivel național este dictat de piață, fiind de obicei influențat și de condițiile meteorologice ale anului agricol, respectiv calitate, practic de oferte și de ciclul de producție, dar și de evoluția pieței mondiale.
Anul acesta, pe piețele reprezentative – Banat, Muntenia, Oltenia –, prețul mediu franco depozit la grâu pentru panificație a înregistrat o creștere de la 441 de lei pe tonă la data de 1 iulie 2010 la 564 de lei pe tonă la data de 10 august 2010, creștere de 28%, la 1 septembrie înregistrându-se 600 de lei pe tonă. Se poate spune că prețul a fost unul mare comparativ cu cel de anul trecut.
Având în vedere evoluțiile pe piața mondială a grâului care influențează implicit și prețurile de pe piața internă, se poate aprecia că în perioada următoare prețul grâului în România va păstra o tendință temperată de creștere.
În sectorul de morărit-panificație, asociații patronale au comunicat o tendință similară de creștere a prețurilor în perioada 1 iulie – 10 august 2010, prețul la făină a crescut cu circa 40%, la pâine prețul s-a menținut relativ constant, circa 2,8 lei/kg, sau 0,85 lei/bucată, cu posibile tendințe de creștere în următoarea perioadă.
În condițiile de piață menționate anterior, nu se susțin afirmațiile din textul moțiunii privitoare la posibilele pierderi pe care le înregistrează fermierii la vânzarea grâului. Referitor la afirmația că s-au vândut două milioane de tone de grâu sub 100 de euro/tonă pentru că fermierii au fost nevoiți să vândă imediat comercianților recolta obținută, menționăm că anul trecut a fost lansat Programul „Primul siloz”, care dă posibilitate fermierilor care nu dețin spații de depozitare adecvate să păstreze producția realizată pe o perioadă mai îndelungată și să o valorifice pe piață în condiții avantajoase, nu în orice condiții și atunci când prețul este scăzut. În schimbul mărfii depozitate, fermierul primește certificatul de depozit, care constituie titlul de credit negociabil, reprezentativ, al mărfii la ordin transmisibil, fără limită de restricții.
Pe lângă faptul că programul oferă posibilitatea de stocare pentru a putea fi valorificat în condiții avantajoase, accesarea sistemului certificatului de depozit dă posibilitate fermierului:
– să obțină un credit bancar pentru reluarea ciclului de producție;
– să achiziționeze input-uri în schimbul certificatului de depozit;
– să tranzacționeze marfa pe piață, inclusiv în cadrul bursei de mărfuri.
Totodată, acest mecanism constituie o garanție pentru fermieri asupra mărfii depozitate, garanție asigurată de administrația schemei de garantare, Fondul de Garantare a Creditului Rural.
În anul 2009, au fost depuse cereri în vederea acordării licențelor de depozit pentru semințe de consum, pentru capacitate de depozitare de circa 5.352 de mii de tone. Comisia pentru acordarea licențelor de depozit a eliberat un număr de 174 de licențe de depozit pentru 95 de operatori economici, capacitatea de depozitare licențiată în prezent fiind de 3.747 de mii de tone, reprezentând 70% față de capacitatea solicitată prin cererile înregistrate la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Până în prezent, au fost distribuite din cele 10.000 de certificate tipărite de Fondul de Garantare a Creditului Rural, un număr de 1.220 de certificate de depozit pentru 12 operatori economici, care dețin o capacitate licențiată de circa 796.495 de tone, reprezentând 21% din capacitatea totală licențiată până în prezent, de 3.786.598 de tone aferente celor 95 de operatori economici licențiați de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
În scopul stimulării utilizării acestora pentru obținerea de credite bancare, s-a semnat protocolul de colaborare între Bursa Română de Mărfuri, CEC Bank – SA, Fondul de Garantare a Creditului Rural pentru crearea posibilităților de creditare pe baza certificatului de depozit și a utilizării mecanismului de tranzacționare la bursă a certificatelor de depozit. În același timp, depozitele licențiate, care au avut la dispoziție certificatele de depozit, au pus în circulație un
număr de 90 de certificate de depozit pentru cantitatea de 98.212 tone de semințe, cu o valoare actualizată, la data de 20 mai 2010, de 58.587.697 RON. Pe seama acestor certificate de depozitare au primit credite bancare în valoare de 10 milioane de euro, corespunzătoare cantităților semințelor de consum, evidențiate pe certificate de depozit.
Punctul 2. În ce privește producția de rapiță, precizăm că producția medie de 1.589 kilograme pe hectar înregistrată în anul 2010 se situează în marja producțiilor medii din ultimii șase ani, drept pentru care apreciem ca nesustenabile mențiunile din textul moțiunii privitoare la pierderile de o tonă pe hectar la cultura rapiței.
Punctul 3. Referitor la floarea-soarelui și porumb, considerăm ca nefondate afirmațiile privind pierderile la aceste culturi atât timp cât recoltatul la floarea-soarelui s-a realizat pe doar 30% din suprafață, iar la porumb, la această dată, aproape 50%, iar la porumb abia a început.
Referitor la afirmațiile că s-au irigat numai 50 de mii de hectare din totalul de 1,5 milioane pentru anul 2010, ANIF a încheiat contracte cu beneficiarii pentru o suprafață de circa 422.643 de hectare, din care 418.126 de hectare cu organizațiile utilizatorilor de apă. Până la data de 31.08.2010, culturile agricole au primit cel puțin o udare, suprafața irigată fiind de circa 75.000 de hectare.
Referitor la întârzierile la plata penalităților datorate la energia electrică, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a plătit aceste penalități și datorii în mai 2010.
Au mai rămas de plătit penalități la consumul de energie consumată după data de 30 septembrie 2009, care, potrivit legii, trebuiau decontate de către organizațiile utilizatorilor de apă. E o problemă căreia trebuie să-i găsim rezolvarea. Menționăm că subvenția pentru energie electrică pentru irigații nu mai poate fi acordată, fiind un ajutor de stat neconform, și asta știm cu toții. Soluția pentru reducerea costului irigației este finanțarea proiectelor de investiții pentru tehnologii de irigare ce economisesc apa și energia și au un impact favorabil asupra mediului înconjurător și producției agricole.
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale are în curs de finalizare un program cu Banca Mondială pentru reabilitarea sistemului de irigații în valoare de 80 de milioane de dolari. Prin acest program au fost reabilitate trei sisteme de irigații, Sadova–Corabia, Tecuci și Terasa Viziru. Sistemele reabilitate au fost selectate în funcție de eficiență. Nu au fost incluse sisteme care, din cauza tehnologiei, chiar reabilitate, au costuri mari de exploatare.
În curs de pregătire este strategia privind irigațiile pentru care se elaborează un plan de acțiune pentru ca irigațiile să se concentreze în zonele viabil economic și să se asigure exploatarea sistemului de irigații astfel încât să se prevină folosirea ineficientă a energiei, a apei, a fondurilor publice care se alocă pentru reabilitare. Și doi, să se prevină excesul de umiditate, eroziunea și poluarea solului.
Pe lângă acestea, a fost lansată și Măsura 1.2.5. prin care organizațiile utilizatorilor de apă își pot achiziționa echipamente de udat și-și pot reabilita canalele și pompele aflate în folosință.
În sesiunea 15 mai – 15 aprilie 2010, 36 de organizații ale utilizatorilor de apă au depus proiecte care au în exploatare
infrastructuri de irigații de pe un teritoriu cu o suprafață de 161 de mii de hectare.
În cea de a doua sesiune de depunere a proiectelor pentru măsura menționată, care se va organiza în perioada 15 octombrie – 15 noiembrie 2010, vor fi alocate fonduri nerambursabile în valoare de 148.774.185 de euro.
În vederea micșorării costurilor pentru 1.000 de m³ de apă pompată pentru irigații a fost aprobată Hotărârea Guvernului nr. 408/2010 privind aprobarea acordării unui ajutor de stat pentru motorina utilizată în agricultură. Astfel, organizațiile utilizatorilor de apă, precum și membrii acestora, care irigă prin intermediul pompelor acționate cu motoare pe motorină, pot achiziționa motorina cu acciza redusă de la 293,215 euro/1.000 de litri la 21 de euro la 1.000 de litri de motorină, în limita a 50 de litri pentru fiecare mie de metri cubi de apă pompată pentru irigații.
Cantitatea de motorină pentru irigații, achiziționată cu acciză redusă până la data de 30 iunie 2010, a fost conform cererilor eligibile de 40 de tone.
Punctul 4. În anul 2010, producția de tomate cultivate în câmp a fost diminuată din cauza precipitațiilor abundente din lunile iunie–iulie, acestea favorizând în mod deosebit apariția unor boli criptogamice, precum mana. Pierderile datorate acestei boli sunt estimate la circa 70-80%. De aceea, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a creat o schemă de subvenționare a primelor de asigurare, astfel încât în anii următori veniturile fermierilor să nu mai fie diminuate substanțial din cauze similare.
La punctul 5 din moțiunea simplă. În sectorul viticol și în ce privește băuturile fermentate, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a elaborat și promovat succesiv trei ordine de ministru, 192/2008, 334/2009 și 766/2010, în scopul asigurării cadrului legal pentru producerea și comercializarea acestor tipuri de băuturi. La această dată, ordinul comun al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, ministrului sănătății și autorității naționale pentru protecția consumatorilor nr. 766/1.594/675/2009 este suspendat în instanță, din păcate. Până la suspendarea acestui ordin, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a elaborat un nou proiect de ordin, care a urmat procedura de notificare a Comisiei Europene și care, în prezent, se află în avizare interministerială – este la Agenția Națională pentru Protecția Consumatorilor. După publicare acest ordin va avea șanse minime să fie suspendat, deoarece a fost respectată procedura de avizare internă și externă conform legislației europene.
Pentru o monitorizare mai riguroasă a procedurii producerii și comercializării băuturilor fermentate liniștit, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a susținut accizarea acestor tipuri de băuturi.
În ceea ce privește susținerea financiară a sectorului, viticultorii români beneficiază anual de un pachet financiar național de 42,1 milioane de euro, indiferent de forma de organizare sau de suprafața pe care o dețin și exploatează, în principal pentru înființarea de plantații viticole și promovarea vinurilor pe terțe piețe. La acestea se mai adaugă sume disponibile prin APDRP.
Punctul 6. Pierderile înregistrate de crescătorii de porci nu sunt din cauza lipsei sprijinului, ci lipsei de competitivitate în acest sector. După cum știți, în Uniunea Europeană nu se
acordă niciun fel de sprijin direct pentru acest sector, singura formă de subvenționare fiind cea pentru investiții.
Referitor la pierderile pe care le au fermierii crescători de porci „deoarece nu au primit niciun sprijin financiar pentru bunăstare”, menționăm că este o afirmație inexactă, deoarece ar însemna că deja fermierii asigură măsurile de bunăstare și nu mai pot fi eligibili pentru acest sprijin și probabil că nu mai au nevoie de acest sprijin care, de fapt, reprezintă o compensare a pierderilor de venit datorate asigurării condițiilor de bunăstare.
Menționăm că acesta este un angajament multianual care trebuie respectat și nu se acordă sprijin pentru măsurile aplicate anterior aprobării măsurii. Acest sprijin va fi accesibil doar din ultimul trimestru al anului 2010.
Sprijinul pentru bunăstare la porcine a fost instituit prin Hotărârea Guvernului nr. 839 din 2010 privind aprobarea normelor metodologice de acordare a ajutoarelor de stat pentru realizarea angajamentelor asumate în favoarea bunăstării și protecției porcine. Acest act normativ intră în vigoare de la data emiterii deciziei Comisiei de autorizare a acordării ajutorului de stat. Se estimează că această decizie va fi emisă până la sfârșitul lunii septembrie 2010, având în vedere corespondența comisiei pe acest subiect și acordul de principiu cu privire la această formă de ajutor de stat.
Cu privire la achizițiile de purcei din alte țări, menționăm că nu poate fi responsabil ministrul Dumitru de lipsa unităților de reproducție și a celor pentru creșterea purceilor de la 7 la 25 de kilograme, aceasta fiind o problemă apărută după Revoluție. Pentru că a fost identificată această problemă în 2010, s-a modificat planul național de dezvoltare rurală astfel încât investițiile unității de reproducție să fie prioritare, acordându-li-se punctaje în plus.
Această modificare nu va avea desigur impactul imediat, dar va duce la apariția de unități de reproducție și astfel se va diminua importul de purcei în viu în perioada următoare.
Este acuzat Guvernul actual pentru politica de acum șase ani, când s-au finanțat unități mari de prelucrare și abatorizare, în loc să se încurajeze unitățile mici, care să deservească anumite zone.
Ca urmare a acelor decizii, s-au finanțat capacități imense, care, acum, în contextul crizei economice, nu mai au puterea financiară să importe materie primă și nu pot funcționa la capacitatea prevăzută, iar ca să nu lucreze în pierdere, mai bine stau închise. Având aceste date și informații, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a luat decizia, în 2010, de a nu mai finanța prin Planul național de dezvoltare rurală crearea de unități noi de prelucrare, ci doar modernizări.
La punctele 7, 8, este acuzat ministerul pentru problemele din sectorul sanitar veterinar tocmai de cei care au scos ANSVSA din subordinea și chiar din coordonarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale...
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.