Becsek-Garda Dezsö-Kálmán

Domnule pre∫edinte, Doamnelor ∫i domnilor deputa˛i,

Transilvania medieval„ reprezenta ˛ara autonomiilor Ón perioada regatului maghiar. Organizarea cnezatelor ∫i voievodatelor reprezenta bastioanele autoguvern„rii rom‚ne∫ti. Sa∫ii care s-au a∫ezat Ón timpul regelui Géza al II-lea (1141-1162) Ón Ardeal prin Diploma regelui Andrei al II-lea din 1224, cunoscut„ sub numele de Andreanum, se bucurau de autonomie teritorial„, institu˛iile c„ruia s-au men˛inut p‚n„ la mijlocul secolului al XIX-lea. De∫i armenii s-au a∫ezat numai Ón cursul secolului al XVII-lea Ón Ardeal, organizarea lor Ón Armenopolis (Gherla), Gheorgheni, Frumoasa ∫i Dumbr„vioara, p„n‚-n anii 60 ai secolului al XIX-lea s-au organizat pe baza autonomiei teritoriale.

Cea mai specific„ organizare teritorial„ autonom„ Ón Ardeal o reprezenta autonomia secuilor. Primele men˛iuni despre libert„˛ile secuie∫ti le avem din secolul al XIII-lea. Œn secolul al XIV-lea secuii s-au opus cu succes tendin˛elor de Óngr„dire a autonomiei de c„tre regii Károly Róbert de Anjou ∫i Ludovic cel Mare ∫i au z„d„rnicit impunerea dona˛iei regale pe teritoriul secuiesc Ón anii 1324 ∫i 1359—60. Œn secolul al XV-lea regele Sigismund

de Luxemburg, Iancu de Hunedoara, precum ∫i regele Mathias au Ónt„rit drepturile ∫i libert„˛ile speciale ale secuilor prin care au fost recunoscute principiile autonomiei secuie∫ti.

O dat„ cu transformarea Transilvaniei Óntr-un principat autonom, libert„˛ile secuilor au fost Óngr„dite de c„tre principii Ioan Sigismund, ™tefan Báthory ∫i Sigismund de Báthory. Pentru revenirea la vechile libert„˛i colective secuii s-au r„sculat Ón anii 1562, 1571, 1575 ∫i 1596. Œn anul 1599 au luptat de partea lui Mihai Viteazul cu ocazia b„t„liei de la ™elimb„r. Ca recompens„, voievodul rom‚n a recunoscut Ón mod oficial libert„˛ile colective ale secuimii. Œn cursul secolului al XVII-lea, fiecare principe, cu ocazia urc„rii pe tron, a recunoscut libert„˛ile speciale ale secuimii, care, Ón termeni moderni, nu Ónseamn„ altceva dec‚t autonomia teritorial„. Habsburgii, dup„ cucerirea Transilvaniei, prin Diploma Leopoldin„, au legalizat situa˛ia special„ a secuimii, recunosc‚nd drepturile ∫i libert„˛ile colective. Œn cursul secolului al XVIII-lea ∫i prima jum„tate a secolului al XIX-lea situa˛ia juridic„ a ˛inutului secuiesc era respectat„ de c„tre Curtea de la Viena, c‚t ∫i de Guvernatorul Transilvaniei.

Œn anul 1873, prin desfiin˛area scaunelor secuie∫ti, autonomia secuiasc„ s-a desfiin˛at. Œncerc„ri de a reveni la autonomia acestei regiuni au avut loc Ón anul 1919, iar Ónfiin˛area Ón anul 1952 a Regiunii Autonome Maghiare reprezenta o form„ cu numeroase Óngr„diri a autonomiei teritoriale Ón Rom‚nia.

Œn prezent, secuimea, popula˛ie cu identitate na˛ional„ maghiar„, este majoritar„ Ón f nutul Secuiesc, motiv pentru care revendic„ autonomia teritorial„ a acestei regiuni, Ón conformitate cu prevederile documentelor interna˛ionale ∫i cu practica Ón acest domeniu din statele Uniunii Europene. M-a∫ referi la Recomandarea nr. 1201/1993 a Consiliului Europei, care prevede la art. 11 dreptul persoanelor apar˛in‚nd unei minorit„˛i na˛ionale de a avea autorit„˛i autonome sau locale sau statut special Ón acele regiuni unde sunt Ón majoritate ∫i dispun de condi˛ii istorice ∫i teritoriale specifice.