Monitorul Oficial·Partea II·6 aprilie 2007
Dezbatere proiect de lege · respins
™tefan Baban
Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea ∫i completarea
Discurs
Domnule pre∫edinte, Doamnelor ∫i domnilor deputa˛i, îS„ nu uit„m de ei...!“
Din ce Ón ce mai des, mass-media atrage aten˛ia asupra unui fenomen care, doar Ón doi ani de la apari˛ia sa, s-a ∫i cronicizat: p„r„sirea (involuntar spus) a copiilor de c„tre p„rin˛ii pleca˛i la munc„ Ón str„in„tate.
S„r„cia, grijile cotidiene, imposibilitatea asigur„rii unui trai decent au f„cut ca mul˛i p„rin˛i s„-∫i neglijeze obliga˛iile morale ∫i s„ plece, sper‚nd ca sacrificiile lor s„ aib„ o finalitate ∫i, Ón acela∫i timp, ∫i o scuz„ pentru puii de om r„ma∫i acas„, unii dintre ei av‚nd v‚rste foarte mici.
Nimeni nu a putut prevedea tragediile care urmau s„ se produc„: mul˛i dintre ace∫ti copii, pe umerii c„rora ap„sau responsabilit„˛i imense, fie au fugit de acas„, fie au luat-o pe c„i gre∫ite (droguri, b„utur„, ho˛ii etc.), fie au luat decizia final„ ∫i ireversibil„: au ales moartea. Aceste tragedii au deschis ochii p„rin˛ilor, dar este adev„rat c„ totul a fost foarte t‚rziu, iar regretele acestora nu au putut repara r„ul f„cut.
Chiar dac„ oficialit„˛ile rom‚ne s-au g‚ndit Ón ultimul an la m„suri de protec˛ie a copiilor l„sa˛i Ón ˛ar„, acestea sunt total ineficiente, pentru c„ evenimentele au ar„tat c„
fenomenele mai sus prezentate continu„ s„ se Ónt‚mple. Probabil c„ nu au fost abordate toate posibilit„˛ile legale sau c„ cei care au Ón Óngrijire ace∫ti copii nu prea sunt interesa˛i de via˛a acestora, ci mai mult de partea material„, at‚t din partea statului, c‚t ∫i din partea p„rin˛ilor.
Ve˛i spune, poate ironic, c„ nu conteaz„ c‚teva victime Ón plus fa˛„ de popula˛ia ˛„rii, av‚nd Ón vedere c„ puteau s„ moar„ ∫i din alte motive (accidente de circula˛ie sau boli!). Eu cred c„ totu∫i conteaz„, pentru c„ la aceast„ or„ sunt multe familii din aceast„ ˛ar„ care sunt rupte Ón dou„ sau lipsesc cu des„v‚r∫ire, unul sau ambii p„rin˛i fiind pleca˛i la munc„, iar Ón urma lor r„m‚ne ce se mai poate. Conteaz„ ca orice copil s„ ∫tie c„ are doi p„rin˛i, care-l iubesc a∫a cum pot ei, care-i asigur„ pu˛in din ceea ce-i trebuie acestuia, care se ceart„, care nu se mai iubesc, vor mai multe, dar care fizic sunt al„turi de el.
Din comoditatea noastr„ ancestral„, noi, martorii t„cu˛i, cei peste 20 de milioane de rom‚ni, d„m vina pe p„rin˛ii care au luat decizia proast„ de a pleca ∫i sluji la str„ini, pe ∫coal„, care nu-i atrage prin forme ∫i metode noi de educare, pe autorit„˛i ∫i pe to˛i cei din jurul celor ce clacheaz„, ne˛in‚nd cont de v‚rsta fraged„ pe care o au. ™i apoi uit„m, p‚n„ c‚nd, din eroare, mass-media ne trage de m‚nec„ ∫i ne aten˛ioneaz„ c„ iar s-a Ónt‚mplat!
C‚nd ace∫ti copii, pe care-i numim viitorul ∫i m‚ndria ˛„rii noastre, se hot„r„sc s„ moar„, suntem cu to˛ii vinova˛i ∫i trebuie s„ ne decidem ce facem, iar chemarea p„rin˛ilor lor acas„ cu oferte frumoase, dar pu˛in realizabile, nu este deloc o solu˛ie. Copiii r„ma∫i singuri acas„ au nevoie de programe de consiliere, au nevoie s„ se simt„ proteja˛i ∫i s„ fie ajuta˛i s„ treac„ peste aceast„ Óncercare provocat„ de cei adul˛i.