Monica Maria Iacob Ridzi

## Domnule pre∫edinte,

## Doamnelor ∫i domnilor deputa˛i,

Peste dou„ zile, Ón s„rb„toarea sf‚nt„ a Œn„l˛„rii, dup„ un obicei mai vechi, patria Ó∫i comemoreaz„ eroii. S„ ne amintim de ei, cu pios respect, ∫i noi, corpul legiuitor.

La temelia statului de drept vegheaz„ spiritele eroilor acestui neam. S„ le cinstim memoria cum se cuvine.

Œntru pomenirea lor vor bate clopotele Ón toat„ ˛ara ∫i se vor ridica spre cer imnuri de slav„.

Dac„ istoria este Pantheonul nepieritor la unei na˛iuni, atunci eroii sunt puternicele sale coloane. Cu c‚t istoria este mai bogat„, cu at‚t mai str„lucitoare sunt faptele eroilor.

Œn existen˛a at‚t de fr„m‚ntat„ a neamului rom‚nesc, num„rul eroilor este de necuprins. Cei mai mul˛i sunt anonimi ∫i sacrificiul lor se pierde Ón noaptea Ónceputului.

Amintirea eroilor st„ruie Ónc„ Ón firele de iarb„ de la Rovine, Ón frunzele stejarilor din Codrii Cosminului, Ón spicele de gr‚u de pe C‚mpia Turzii.

Sunt mul˛i. Din trupurile lor se puteau zidi mun˛i Ónal˛i, din care s„ curg„ r‚uri de s‚nge. Ei Ó∫i dorm somnul imemorial Ón p„m‚ntul pentru care au luptat ∫i numai v‚ntul le ∫tie numele.

Œi g„sim peste tot: sub crucea Ónalt„ de la C„lug„reni, Ón mausoleul de la M„r„∫e∫ti, sub dealurile Plevnei, Ón stepele de la Cotul Donului, Ón cimitirul Revolu˛iei din Decembrie.

Ei sunt eroii acestui popor, cet„˛eni ai Rom‚niei eterne. Nemuritori. Ve∫nic tr„itori Ón amintirea celor vii. V„ mul˛umesc.