Vasile Horga

Domnule pre∫edinte, Doamnelor ∫i domnilor senatori,

Dup„ mai bine de 12 ani curbele de sacrificiu la care a fost obligat s„ se supun„ cet„þeanul rom‚n de c„tre toate guvern„rile democratice sunt Ónc„ departe de a se fi Óncheiat.

Cu fiecare guvernare care s-a succedat Ón aceast„ perioad„, speranþa cet„þeanului rom‚n pentru mai bine este tot mai mult o iluzie, o himer„ Ón care, chiar ∫i cei mai optimi∫ti, au Óncetat s„ cread„.

Orizontul de a∫teptare al cet„þeanului rom‚n Óntr-un trai viitor mai bun a fost sistematic distrus prin promisiuni neonorate ale tututor guvernelor. Acest lucru nu numai c„ cet„þeanul l-a simþit p‚n„ acum din plin, dar, mai mult, viaþa lui s-a degradat zi de zi, ajung‚nd azi, pentru majoritatea lor, un fel de blestem. Fiecare grupare aleas„ s„ le conduc„ destinele le-a dat sloganuri precum: îCa s„ ne fie m‚ine mai bine, trebuie s„ ne fie azi mai r„u“, îCre∫terea zero“, îMai aveþi r„bdare doar ∫ase luni, dup„ care veþi simþi c„ sacrificiul nu a fost Ón zadar.“

Cre∫terea economic„ s„n„toas„ reflectat„ prin produsul intern brut ∫i altele… ca ∫i cum m„car unul dintre ele le-ar fi adus o raz„ de speranþ„ Óntr-o viaþ„ mai bun„. Dup„ mai bine de un an de guvernare social-democrat„, cet„þeanul rom‚n constat„, din nou, c„ a votat cu m‚na st‚ng„ o grupare de dreapta.

Ce a adus aceast„ grupare cet„þeanului rom‚n din ∫irul lung de promisiuni electorale? Nimic altceva dec‚t Ónc„ o lung„ perioad„ de a∫teptare. Numai c„, la aceast„ dat„, cet„þeanul nu mai poate ∫i nu mai vrea s„ a∫tepte. El este con∫tient c„ trebuie s„ lupte acum pentru viaþa ∫i existenþa lui.

Cum v„ puteþi Ónchipui, stimaþi membri ai Guvernului, c„ mai poate tr„i ast„zi cineva dintr-un salariu sau o pensie cuprinse Óntre 50 ∫i 75 de dolari, c‚nd aproape toate preþurile la bunurile de consum au niveluri occidentale sau poate mai mari?! Ca ∫i cum aceast„ povar„… Timpul nu este expirat!

ale apei, c„ldurii, salubrit„þii, transporturilor ∫i altele, astfel ca cet„þeanul s„ fie coco∫at de-a binelea. Datorit„ acestor cre∫teri aberante, cet„þeanul a devenit captiv Ón propria-i colivie de bloc, mulþi au renunþat la aceste servicii, mulþi nu au nici o alt„ alternativ„, toþi Óns„ au primit facturi ce cuprind aproape valori ameþitoare, raportate la pensiile sau salariile lor.

Problema se pune c‚nd ∫i de unde vor pl„ti aceste valori care, din p„cate, nici m„car nu au rotunjit veniturile societ„þilor de distribuþie sau prestatoare de servicii, aproape Ón exclusivitate ale statului, ci veniturile celor care au furnizat sau au facilitat furnizarea materiilor prime ∫i materialelor c„tre acestea.

Dup„ lege, este evident c„ cet„þeanul ar trebui s„ le pl„teasc„, iar acesta, este foarte clar pentru oricine, nu are cu ce s„ le pl„teasc„.

Veþi avea sufletul, cei ce guverneaz„ ast„zi, s„ le scoateþi locuinþele la v‚nzare celor care nu au cu ce pl„ti aceste cheltuieli cu Óntreþinerea ∫i s„-i l„saþi hoinari, s„ umple str„zile ∫i canalele ora∫elor?!