Mihai Ungheanu

Domnule pre∫edinte, Domnilor colegi,

Se ∫tie c„ Ón cazul inunda˛iilor, la cererea repetat„ a partidelor politice ∫i a opiniei publice, pre∫edintele Traian B„sescu a refuzat s„ instituie starea de urgen˛„. A fost Óns„ mai ascult„tor atunci c‚nd circa 300 semnatari i-au cerut s„ condamne comunismul.

Pre∫edintele Traian B„sescu consider„, desigur, aceast„ ac˛iune o urgen˛„. A condamna o idee este Óns„ absurd! Modul Ón care o idee este cobor‚t„ pe p„m‚nt, felul Ón care este transformat„ Ón realitate este Óns„ altceva.

Se pot condamna fapte, ∫i nu idei!

Pre∫edintele Traian B„sescu a stabilit ∫i persoana care va Ónf„ptui condamnarea: un t‚n„r n„scut Ón Rom‚nia Ón 1951, care avea 20 de ani Ón 1971, a absolvit facultatea Ón ˛ar„, dup„ care s-a expatriat, transmi˛‚nd pe unde scurte ascult„torilor din lume ∫i din Rom‚nia opiniile lui despre marxism ∫i adev„r.

Œn cei 45 ani de regim comunist Ón Rom‚nia, t‚n„rul comentator a cunoscut, ca fiu al burgheziei ro∫ii postbelice, Ón direct, etapa comunismului postdejist, complet‚nd-o cu amintirile unei familii de comuni∫ti moscovi˛i transplanta˛i Ón Rom‚nia.

Pre∫edintele Rom‚niei Traian B„sescu va fi ˛inut seam„, probabil, de reclama insistent„ pe care un cor de voci o face lui Vladimir Tism„neanu, c„ci despre el este vorba, ca istoric al comunismului Ón Rom‚nia.

S„-i vedem Óns„ lucr„rile.

Trei c„r˛i ar putea fi luate Ón discu˛ie Ón acest caz: îFantoma lui Gheorghiu-Dej“, îReinventarea politicului“, îStalinism pentru eternitate“, cu subtitlul îO istorie a comunismului rom‚nesc“, c„r˛i care con˛in aceea∫i materie informativ„ ∫i acelea∫i teze.

Autorul lor nu a intrat niciodat„ Ón arhive, cartea pe care o scrie urm‚nd cercet„rile Institutului de Istorie al P.C.R. de la Bucure∫ti ∫i o îIstorie a comunismului rom‚nesc“ de Gheorghe Ionescu. îStalinismul pentru eternitate“ este, mai ales, o istorie de ecouri, receptacolul unei istorii orale de familie sau de clan bol∫evic fascinat de ceea ce se petrece la centru.

Subiectivismul, fie ∫i involuntar, anecdotica, aten˛ia pentru intrig„, pentru senza˛ional, deplaseaz„ îStalinismul pentru eternitate“ din sfera ∫tiin˛ific„ Ón aceea a literaturii. Accentul se pune peste tot pe psihologie. Autorul ne prezint„, ca un romancier, sentimentele pe care le atribuie personajelor de care se ocup„, de obicei Ón dezavantajul acestora. Œn istorie conteaz„ Óns„ documentele, ∫i nu impresiile autorului.

Istoriografia modern„, care refuz„ s„ se ocupe exclusiv de marile figuri politice ∫i de evenimentele Ónso˛itoare, caut„ s„ descopere via˛a cotidian„ a oamenilor: ce produc, cum se hr„nesc, ce edific„, care

este sufletul ∫i mentalitatea societ„˛ii. Nimic din toate acestea Ón cartea pomenit„ sau Ón c„r˛ile pomenite, din ele lipsind tocmai societatea, oamenii de zi cu zi ∫i experien˛a lor. Nu este o istorie, ci un comentariu la ce ar fi putut fi o istorie, este o b‚rf„ sub˛ire, Ón care recunoa∫tem exigen˛ele Cominternului fa˛„ de partidele comuniste din ˛„rile satelite Moscovei.