™tefan L„p„dat

Domnule pre∫edinte, Domnilor deputa˛i,

Declara˛ia mea politic„ se intituleaz„: îMai merit„ P.S.D.-i∫tii s„ fie vota˛i? Nu!“.

Atrag aten˛ia Guvernului asupra cre∫terii periculoase a datoriei externe a ˛„rii noastre: dac„ Ón decembrie 1989 aceast„ datorie era zero, Ón decembrie 2003 ea era de 20 miliarde de dolari. Pur ∫i simplu, c‚t n-a reu∫it s„ se Óndatoreze regimul comunist Ón 45 de ani — fiindc„ nivelul maxim a fost de 17 miliarde de dolari Ón anul 1970 — a reu∫it regimul a∫a-zis democrat Ón doar 14 ani.

Cu un spor de îaccelera˛ie“ pentru Guvernul N„stase, care a preluat ˛ara Ón decembrie 2000, la 10,5 miliarde de dolari datorie extern„, a reu∫it Ón doar 3 ani s„ mai fac„ datorii de 9,5 miliarde de dolari. Mai ales anul 2003 a fost devastator din punctul de vedere al Óndator„rii externe: cea mai gr„itoare dovad„ a faptului c„ economia real„ nu func˛ioneaz„ ∫i c„ totul nu e dec‚t o propagand„ de∫„n˛at„ a îechipei de zgomote“ a Guvernului o reprezint„ deficitul comercial Ónregistrat Ón 2003, adic„ diferen˛a dintre valoarea importurilor ∫i cea a exporturilor, suma fiind de 6,4 miliarde de dolari!

O alt„ oglind„ a falimentului de partid ∫i de stat o constituie incapacitatea Guvernului de a garanta siguran˛a alimentar„ a popula˛iei. Astfel, o cantitate de 70% din necesarul de hran„ al rom‚nilor provine din import. Asta ca s„ nu mai vorbim de faptul c„ tot mai multe categorii de cet„˛eni nu-∫i mai pot procura alimentele ∫i produsele de baz„ care erau accesibile oamenilor s„raci ∫i pe timpul vl„guirii ˛„rii de c„tre U.R.S.S., Ón anii ’50, Ón contul datoriilor de r„zboi.

Œn anul 2003, importul de cereale s-a dublat fa˛„ de cel din anul 2002. S-a adus gr‚u din Statele Unite ale Americii, Canada, Brazilia, Fran˛a, Ucraina ∫i din alte ˛„ri, importuri care continu„ ∫i Ón prima parte a anului 2004.

Totul ne cost„ de ne usuc„, av‚nd Ón vedere c„ Ón anul 2002 o ton„ de gr‚u ni se vindea cu sume variind Óntre 95 ∫i 110 dolari, ast„zi, aceea∫i ton„ de gr‚u a ajuns Óntre 216 ∫i 230 de dolari. Pre˛ul cerealelor s-a dublat pe plan interna˛ional, iar aceast„ situa˛ie ne prinde total descoperi˛i.

Concomitent cu dezastrul industriei gr‚ului, s-a Ónregistrat ∫i dezastrul industriei zah„rului. Dintr-un mare exportator de zah„r, Rom‚nia a ajuns, Ón numai c‚˛iva ani, un mare importator de zah„r, de fapt cel mai mare importator din aceast„ zon„ a Europei.

Se aduce zah„r Ón Rom‚nia de pe tot globul. Œn anul 1990 aveam 33 de fabrici de zah„r. Ast„zi mai func˛ioneaz„ numai 10 fabrici, iar din acestea doar 4 sunt preg„tite s„ fac„ fa˛„ concuren˛ei din Uniunea European„.

La ora actual„, Rom‚nia mai produce doar 12% din consumul intern. Interesant este c„, prin zonele considerate a fi defavorizate, intr„ pe pia˛a rom‚neasc„ zah„r scutit de taxele vamale. Asta este o afacere de peste 120 milioane de dolari pe an, pe care nimeni n-o deranjeaz„, ba, dimpotriv„, sunt destui cei care o Óncurajeaz„.