Avram Filipa∫

Domnule pre∫edinte ∫i stima˛i colegi,

A∫ vrea s„-mi spun ∫i eu punctul de vedere cu privire la aceast„ problem„, fiind necesar„, Óns„, Ónainte de aceasta, o men˛iune.

Sunt rector al unei universit„˛i particulare, dup„ cum cred c„ ∫ti˛i, universitate care a fost Ónfiin˛at„ prin lege, deci acreditat„, anul trecut, ca ∫i alte universit„˛i particulare. Deci pentru mine nu se pune problema, cel pu˛in teoretic, Ón leg„tur„ cu aceast„ reglementare. Pentru noi, mandatele curg de la aceast„ sesiune de alegeri.

Dar eu nu vreau s„ las s„ treac„ acest prilej ∫i s„ nu v„ spun c‚teva cuvinte Ón leg„tur„ cu ceva despre care am vorbit de nenum„rate ori Ón Senat, ceva la care ˛in foarte mult ∫i care face parte din sensul vie˛ii mele. Este vorba de autonomia universitar„. Convingerea mea ferm„ a fost ∫i este c„ autonomia universitar„ este unul dintre criteriile care definesc gradul de democra˛ie ∫i de civiliza˛ie al unei na˛iuni. Toate statele care au achiesat la acest punct de vedere ∫i au o autonomie universitar„ veritabil„ sunt ast„zi Óntr-o pozi˛ie pe care noi o invidiem ∫i ne lupt„m din toate puterile s„ ajungem ∫i noi acolo. ™i, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom ∫i ajunge acolo, dar nu cu asemenea concep˛ii.

Deci de autonomia universitar„ — sunt tentat s„ vorbesc a∫a — nu trebuie s„ se ating„ nimeni. Œnv„˛„m‚ntul este ∫ansa civilizatoare a unei na˛iuni. Dac„ este l„sat s„ se desf„∫oare a∫a cum trebuie, pe baza principiilor constitu˛ionale despre care s-a vorbit aici ∫i pe baza principiilor care fundamenteaz„ statul de drept, atunci cu adev„rat universit„˛ile sunt v‚rful de lance care va sparge zidul timpului ∫i ne va duce Ón viitorul care ne a∫teapt„ ∫i pe care Ól merit„m.

Eu a∫a cred, c„ tendin˛a aceasta centralizatoare — nu vreau s„ vorbesc prea mult despre ea — trebuie s„ se opreasc„ la universit„˛i, acolo unde trebuie s„ se Ónve˛e carte, ∫i nu s„ se fac„ altceva.

Aceste comunit„˛i universitare, comunit„˛i academice, a∫a cum le nume∫te Legea Ónv„˛„m‚ntului, sunt acele colectivit„˛i alc„tuite din profesori, din personalul auxiliar ∫i din studen˛i. ™i studen˛ii fac parte din comunitatea universitar„. Ei s„-∫i aleag„, m„car ei s„-∫i aleag„, prin vot secret, a∫a cum spune legea, ∫i Ón conformitate cu principiile lor de via˛„ ∫i de activitate, pe cei care s„-i conduc„. Ei, ∫i nu altcineva. Profesorii ∫i studen˛ii s„-∫i aleag„ rectorul din acea universitate, ∫i nici o limitare s„ nu fie din acest punct de vedere. A∫a ar fi corect.

De altfel — s„ nu se supere nimeni! — eu a∫a am Ón˛eles c„ a vorbit ∫i domnul Solcanu mai Ónainte. Domnia sa nu a infirmat valoarea acestor principii pe care le-am expus ∫i eu mai Ónainte. Chiar a spus c„ Legea Statutului personalului didactic, Legea

MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 167/27.XII.2003 nr. 128/1997, este dep„∫it„. ™i a∫a este. ™tim cu to˛ii. Obiec˛ia a fost doar pe procedur„, ca s„ zic a∫a, dar aceast„ problem„ de procedur„, ∫i anume c„ se desf„∫oar„ deja alegerile universitare, poate fi rezolvat„. Putem g„si solu˛ii Ón acest sens, dar f„r„ s„ d„m Ónc„ un semnal din partea Senatului Rom‚niei c„ Ón Rom‚nia comunit„˛ile academice au limitat„ autonomia universitar„. Œn primul r‚nd, pentru c„ nu e a∫a. Din 1990 ∫i p‚n„ acum autonomia universitar„ Ón Rom‚nia a f„cut pa∫i importan˛i, pentru care trebuie s„-i felicit„m pe to˛i cei care, Ón decursul timpului, au contribuit la a∫a ceva. Acest proces, care se cheam„ reforma Ón Ónv„˛„m‚nt, continu„ ∫i sub ochii no∫tri ∫i continu„ Óntr-un mod fericit ∫i frumos.