Leonida Lari-Iorga

Domnule pre∫edinte, Stima˛i colegi,

Aveam c‚ndva ∫i eu un frate, Leonard, care a fost iradiat Ón armata sovietic„. S-a stins la v‚rsta de numai 24 de ani. Pe vremea aceea, prin anii ’70, tinerii no∫tri rom‚ni din Basarabia Ó∫i f„ceau slujba pe teritoriul fostului imperiu al r„ului, U.R.S.S. Fie din nechibzuin˛„ sau pentru c„ avea caracter, a spus de la obraz, Ón chiar s‚nul imperiului, c„ nu exist„ limb„ moldoveneasc„, c„ limba nu se face dup„ zone geografice, altfel ar trebui s„ avem prea multe limbi, olteneasc„, b„n„˛ean„, bucovinean„, ardeleneasc„. Or, noi, rom‚nii, avem o singur„ limb„: limba rom‚n„.

De ce am Ónceput cu toate acestea? Œntotdeauna c‚nd vine Ón lume un profet, un poet, un preot, un soldat, chiar un om simplu, dar bun, for˛ele r„ului se agit„. For˛elor r„ului nu le plac profe˛ii, poe˛ii, preo˛ii, nici chiar oamenii simpli, care cred Ón divinitate.

A∫adar, profe˛ii, preo˛ii, poe˛ii, solda˛ii, toate aceste magistre figuri au un rol considerabil Ón via˛a unui neam, Ón genere, Ón via˛a lumii. Mi-au produs un val de sil„ domnii, dac„ le pot zice domni, Ivanciuc ∫i Dinescu, pe c‚nd debitau la diverse posturi de televiziune mizerii la adresa domnului senator Corneliu Vadim Tudor. Am prev„zut c„ se va ajunge la a∫a ceva, dat fiind c„ Vadim spune de la obraz despre sechelele ˛„rii noastre ∫i ale altor ˛„ri. Adic„ are caracter. Iar caracter Ónseamn„ curajul de a spune adev„rul, c‚nd al˛ii se tem.

De c‚nd Rom‚nia este Óntr-un mare dezastru, de c‚nd lumea moare pur ∫i simplu de foame, iat„ c„ se mut„ accentele de la problemele grave ale rom‚nilor pe umerii unui poet, Corneliu Vadim Tudor. El e îvinovat“ c„ se scumpesc gazele naturale, curentul electric, energia termic„, telefonia, mai cresc pre˛urile la benzin„, motorin„, p„cur„, c„ pleac„ tinerii no∫tri din ˛ar„, c„ ne mor copiii Ónainte de a se na∫te.

Acum, Ón Rom‚nia, s-a r„rit tagma profe˛ilor, s-au ascuns ∫i ei Ón mun˛i sau Ón sine, la fel ∫i adev„ra˛ii preo˛i, se ascund ∫i ei pe unde pot, neav‚nd leg„turi cu puterea lumeasc„. Acum, Ón Rom‚nia, s-au r„rit ∫i solda˛ii, au fost ra∫i pe capete. Au mai r„mas poe˛ii. Ei poart„ acum pe umeri ∫i povara profe˛ilor, ∫i a preo˛ilor, ∫i a solda˛ilor, ei mai ap„r„ chinuitul neam rom‚nesc.

Unul dintre ace∫ti poe˛i este Corneliu Vadim Tudor ∫i are o misiune grea: s„ lupte pe frontul nimicniciei omene∫ti Óntru ap„rarea unor idealuri de mult pierdute de al˛ii. Nu era greu de intuit ∫i faptul c„ Vadim va fi atacat, Óns„ nu chiar Ón modul acesta cumplit. Ni∫te chestii aberante: preacurvie, homosexualism, pedofilie, zoofilie etc. BineÓn˛eles, atacurile au fost organizate Óntr-un ritm concertat: din ziarul antina˛ional îAcademia Ca˛avencu“, urmat mai apoi de îEvenimentul zilei“.

Unul dintre exponen˛ii acestei îAcademii Ca˛avencu“ — se numea Ivanciuc — a Óntrecut orice m„sur„ ∫i, Ón loc s„

MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 12/22.II.2005 caute b‚rna din ochii lui, precum cum spune Biblia, caut„ paiul din ochii altora.