™tefan L„p„dat

## Domnule pre∫edinte, Stima˛i colegi,

Declara˛ie politic„ intitulat„ îAdev„rul istoric trebuie respectat“.

Œnf„ptuirea reformei agrare din 1864 a declan∫at procesul de diferen˛iere a ˛„r„nimii, ceea ce a dus, pe de o parte, la cre∫terea propriet„˛ii mo∫iere∫ti ∫i chiabure∫ti, iar pe de alt„ parte la pierderea p„m‚ntului de c„tre p„turile de jos ale ˛„r„nimii.

Dup„ unele statistici ale anilor 1903 ∫i 1905, Ón vechiul Regat 91,9% din popula˛ie tr„ia la sate, din care 7.790 de mari proprietari funciari posedau o dat„ ∫i jum„tate mai mult dec‚t 957.287 de gospod„rii ˛„r„ne∫ti luate la un loc, 423.403 familii aveau p‚n„ la 3 hectare, iar 300.000 de familii de ˛„rani nu aveau p„m‚nt deloc.

Lipsa de p„m‚nt, cre∫terea exploat„rii ˛„ranilor prin instituirea unui ∫ir nesf‚r∫it ∫i Ómpov„r„tor de obliga˛ii ∫i priva˛iuni de tot felul, setea de libertate a acestora au declan∫at la 8/21 februarie 1907 marea r„scoal„ Ón satul Fl„m‚nzi, din nordul jude˛ului Boto∫ani, ce avea s„ cuprind„ Óntreaga Moldov„, Muntenia ∫i Oltenia, limita de vest fiind satul Fl„m‚nda din jude˛ul Mehedin˛i.

Guvernul liberal, sprijinit de primul-ministru Dimitrie A. Sturdza, a reprimat violent r„scoala, folosindu-se chiar ∫i artileria pentru pacificarea unor sate. Num„rul victimelor este dificil de precizat cu exactitate. Ion I. C. Br„tianu men˛iona Ón Parlament num„rul de 419 ˛„rani uci∫i. Ziarele patronate de Constantin Mille, îAdev„rul“ ∫i îDiminea˛a“, dau cifre de 12.000—13.000 de victime. Regele Carol I declara ministrului Angliei la Bucure∫ti c„ era vorba de mai multe mii.

Contra interven˛iei violente au protestat intelectuali de seam„ ai vremii, Óntre care Nicolae Iorga, Ion Luca Caragiale, Constantin Stere, Radu Rosetti, Constantin Dobrogeanu-Gherea ∫i al˛ii.

Marea r„scoal„ de la 1907 a constituit o impresionant„ m„rturie a capacit„˛ilor ∫i a poten˛ialului de energie revolu˛ionar„ a ˛„r„nimii noastre, a prilejuit o puternic„ manifestare a rolului hot„r‚tor pe care l-a avut de-a lungul veacurilor la pl„m„direa poporului rom‚n ∫i la f„urirea istoriei patriei.

Œn discursul de recep˛ie rostit cu prilejul primirii Ón Academia Rom‚n„, Liviu Rebreanu afirma: îDestinul nostru, ca neam ∫i ca purtare cultural„, at‚rn„ Ón cantitatea de aur ce se afl„ Ón sufletul ˛„ranului, de felul Ón care va fi utilizat ∫i transformat acest aur Ón valori externe.“ La r‚ndul s„u, Mihail Sadoveanu, eviden˛iind rolul Óndeplinit de ˛„r„nime Ón tot cursul experien˛ei poporului rom‚n, spunea urm„toarele: îNe d„ p‚ine ∫i ne ap„r„ de du∫mani. Nu Ónt‚mpl„tor, cuv‚ntul «˛„ran»

provine de la «˛ar„», iar ˛„ranii au fost socoti˛i de-a lungul veacurilor talpa ˛„rii.“

Consider ca fiind impardonabil„ atitudinea unor autori de manuale ∫colare de istorie, de a insera Ón doar c‚teva r‚nduri marele eveniment cu repercusiuni sociale, economice ∫i politice de mare anvergur„ Ón societatea rom‚neasc„ de la Ónceputul secolului al XX-lea, fie pentru a ascunde adev„rul istoric, pentru c„ apar˛in politic de partidul care se afla la guvernare Ón preajma anului 1907, fie din necuno∫tin˛„ de cauz„, datorit„ unei preg„tiri superficiale ∫i, de ce nu, de˛in„tori de doctorate ob˛inute Ón perioada de tranzi˛ie.