Codrin ™tef„nescu

Domnule pre∫edinte, Stima˛i colegi,

Domnul Emil Constantinescu s-a trezit. Nu mai este pre∫edinte, lucru de care, desigur, ∫i-a dat ∫i d‚nsul seama, dar nici Ón viitor nu Óntrevede vreo raz„ de speran˛„... ™i a devenit furios. Extrem de furios. At‚t de furios, Ónc‚t nu pot dec‚t s„-l acuz c„ este furios. V„ acuz, domnule Constantinescu, c„ sunte˛i furios!

V„ acuz c„ vorbi˛i vrute ∫i nevrute!

V„ acuz c„ nu oferi˛i dec‚t solu˛ii fanteziste!

V„ acuz c„ nu a˛i f„cut nimic Ón patru ani, c‚t timp a˛i fost pre∫edintele Rom‚niei!

V„ acuz de sl„biciune!

V„ acuz pentru e∫ecul guvern„rii C.D.R.!

V„ acuz pentru false acuze!

Nu Guvernul P.S.D. se dovede∫te a fi îo piedic„ Ón calea ader„rii Rom‚niei la Uniunea European„“, ci dumneavoastr„, domnule Emil Constantinescu, prin aceste ie∫iri anormale, teatrale, patetice, deveni˛i o piedic„ Ón calea uit„rii perioadei de co∫mar ’96—2000, la care cet„˛enii au fost martori f„r„ voie!

™i, v„ mai acuz, domnule Constantinescu, c„, dup„ celebrul incident din final de mandat, nu v-a˛i asumat albastrul situa˛iei cet„˛eanului de r‚nd! V-am fi uitat, desigur, dar a˛i fi r„mas Ón istorie cunoscut drept îEmil-Barb„-Albastr„“, iar nepo˛ii no∫tri v-ar fi privit cu simpatia de care nu v-a˛i bucurat niciodat„!