Avram Filipa∫

## Domnule pre∫edinte, Stima˛i colegi,

Este necesar s„ revenim asupra unor aspecte care tind s„ creeze confuzii Ón Senat ∫i noi nu putem face a∫a ceva.

Œn primul r‚nd, v„ subliniez faptul c„ textul de lege vorbe∫te de dou„ realit„˛i juridice complet diferite. O realitate este inten˛ia ∫i cealalt„ este culpa sau gre∫eala. Reaua inten˛ie echivaleaz„ cu fapta inten˛ionat„. De aceea, termenul de rea-credin˛„ acoper„ numai aceast„ ipotez„, a faptei inten˛ionate. C‚nd vorbim de neglijen˛„, este vorba de cu totul altceva. Neglijen˛a acoper„ fapta

MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 97/5.IX.2003 produs„ din culp„, adic„ din gre∫eal„. Inten˛ia celor care au creat acest amendament a fost ca s„ cuprind„ ambele realit„˛i juridice — ∫i fapta inten˛ionat„ ∫i fapta comis„ din gre∫eal„ —, ∫i bine au f„cut c„ au f„cut a∫a. C‚nd este vorba de fapta inten˛ionat„ nu Ó∫i propune nimeni, Ón doctrin„, s„ stabileasc„, Ón ceea ce prive∫te textul de lege, redactarea lui, anumite grade de vinov„˛ie, pentru c„ aceast„ sarcin„ revine instan˛ei de judecat„. C‚nd este vorba de neglijen˛„, lucrurile niciodat„ nu au fost l„sate de legiuitor la aprecierea instan˛ei de judecat„. De ce? Pentru c„ este vorba de fapta din gre∫eal„ ∫i, atunci, vine legiuitorul, _ab initio,_ ∫i stabile∫te anumite niveluri de r„spundere.

Aceste niveluri de r„spundere creeaz„ r„spunderea juridic„. Eu sunt de acord cu ce s-a spus aici c„ nu vorbim numai de r„spunderea juridic„ penal„. Sigur c„ nu vorbim numai de r„spunderea juridic„ penal„. Vorbim de toate formele r„spunderii juridice, ∫i de cea civil„, ∫i de cea penal„, ∫i de cea creat„ Ón cadrul raportului juridic de munc„ ∫i a∫a mai departe.

Da, dar teoria vine din dreptul penal. Noi suntem forma˛i la ∫coala francez„ ∫i, prin aceasta, fac leg„tura cu ceea ce spunea Ón finalul interven˛iei sale domnul senator Frunda. Acoperim ∫i aceast„ parte — ca s„ zic a∫a — a dreptului comparat care ne este absolut necesar„ Ón acest moment. Ceea ce v„ spun eu acum este inclusiv opinia doctrinei ∫i g‚ndirii, practicii judiciare franceze.

A∫adar, r„spunderea juridic„ sub toate formele ei se na∫te din fapta inten˛ionat„ ∫i din gre∫eal„, fiind — dup„ cum am spus — realit„˛i juridice diferite, teoria ∫i defini˛iile lu‚ndu-se din dreptul penal, ele s-au luat deja, nu mai trebuie s„ valid„m noi acest lucru. Sediul materiei este cel penal, dar este vorba de un aspect teoretic, nu sub aspectul urm„rilor concrete. Urm„rile concrete apar˛in diverselor ramuri juridice, defini˛iile Óns„ le lu„m din locul pe care vi l-am spus. A∫adar, nu comitem nici un fel de gre∫eal„ — ∫i v„ propun s„ ne oprim aici cu aceast„ chestiune — dac„ vom vota textul a∫a cum este el aici. Nu se creeaz„ nici un fel de discriminare Óntre simplul cet„˛ean ∫i func˛ionarul care este judec„torul. De ce? Pentru c„, Ón concep˛ia juridic„ modern„, r„spunderea de serviciu a fost totdeauna o r„spundere distinct„ de r„spunderea juridic„ a simplului cet„˛ean. S-au stabilit criterii diferite ∫i urm„ri diferite. Avem, spre exemplu, Ón ceea ce prive∫te r„spunderea juridic„ a func˛ionarului care comite fapta Ón interes de serviciu — vede˛i luarea de mit„ — situa˛ii complet mai grave dec‚t dac„ aceea∫i fapt„, cu elemente asem„n„toare, s-ar petrece Ón alt„ parte.