Varujan Pambuccian

## Domnule pre∫edinte, Stima˛i colegi,

Popoarele sunt vii, a∫a cum este fiecare dintre noi. De aceea, istoria are ∫i o conota˛ie personal„, mai mult sau mai pu˛in vizibil„, dar asumat„ ∫i tr„it„ de c„tre fiecare om. Evenimentele, fie ele fericite sau tragice, din via˛a unui popor ne afecteaz„ propria via˛„ ∫i determin„ Ón mare m„sur„ felul Ón care suntem alc„tui˛i ca indivizi. Iar atunci c‚nd evenimentele sunt suficient de recente ∫i c‚nd ele dep„∫esc prin tragismul lor destinul individual, ele nu pot fi uitate genera˛ie dup„ genera˛ie.

M„ refer la evenimentele tragice petrecute Ón Imperiul Otoman Ón anul 1915, evenimente care prin amploarea lor ∫i prin modul coordonat ∫i sistematic prin care au fost duse la Óndeplinire Óntrunesc caracteristicile unui genocid. Ele s-au petrecut Ón perioada tulbure a Primului R„zboi Mondial ∫i a destr„m„rii imperiului. Œntr-o conjunctur„ Ón

MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 59/4.V.2007 care au primat pulsiunile ira˛ionale, ∫i realitatea unei convie˛uiri normale Óntre oameni care nu ar fi avut nimic de Ómp„r˛it a fost deformat„ Ón mod grotesc.

Œn anii trecu˛i am vorbit despre statistic„ ∫i istorie, am vorbit despre Ónt‚mpl„rile Óngrozitoare prin care a trecut familia mea, despre fericitele Ónt‚mpl„ri prin care bunicii mei ∫i copiii lor au sc„pat cu via˛„, despre urgia care s-a ab„tut cu moarte asupra unui num„r uria∫ de armeni Ón acele vremuri. Am vorbit despre recunoa∫tere ∫i nerecunoa∫tere politic„ sau pur uman„ a genocidului.

Anul acesta, m„ g‚ndesc, pentru c„ suntem mult prea aproape de s„rb„torirea Œnvierii Domnului, c„ se cuvine s„ vorbesc despre recuno∫tin˛„, recuno∫tin˛a mea de armean, urma∫ al unei familii care a supravie˛uit genocidului, fa˛„ de oamenii simpli, Ón marea lor majoritate musulmani de etnie turc„ sau arab„, care ne-au ajutat, pe pu˛inii supravie˛uitori ai urgiei, s„ supravie˛uim. Œn aproape fiecare familie de armeni care a reu∫it s„ scape din convoaiele care se Óndreptau care de∫ertul mor˛ii exist„ o asemenea poveste. Oamenii ace∫tia, cet„˛eni ai imperiului, ne-au ajutat s„ supravie˛uim, Ón pofida interdic˛iei explicit formulate de autorit„˛i de a o face. Mai mult, oamenii ace∫tia, Ón majoritatea lor turci ∫i arabi, ne-au ajutat s„ supravie˛uim, risc‚ndu-∫i propria via˛„, pentru c„ legea care le interzicea s„ ne ajute le r„spl„tea Ón felul acesta ajutorul.

Œn istoria familiei mele exist„ dou„ asemenea persoane care ne-au asigurat supravie˛uirea. ™i chiar dac„ probabil c„ nu le vom cunoa∫te niciodat„ urma∫ii, nici eu, nici al˛i armeni care au fost ajuta˛i Ón felul acesta, azi se cuvine s„ le mul˛umesc, pentru c„ str„mo∫ii lor au Ónvins teama ∫i au ales s„ r„m‚n„ oameni.

Anul acesta se cuvine s„ le mul˛umesc rom‚nilor pentru c„ Rom‚nia a fost unul dintre primele state care ne-a oferit ad„post Ón vremurile Ón care totul p„rea nesigur ∫i lipsit de viitor.

Anul acesta se cuvine s„ le mul˛umesc tuturor celor care au privit cu simpatie tragedia poporului meu ∫i care, afl‚nd c„ asemenea lucruri s-au petrecut, au avut un g‚nd bun pentru cei care au disp„rut sau au suferit Ón locuri poate exotic de Óndep„rtate de locul Ón care ei tr„iesc.