Filip Georgescu

Domnule pre∫edinte, Stima˛i colegi,

Toate civiliza˛iile str„vechi care au marcat lumea de-a lungul multimilenarei sale existen˛e au l„sat Ón urma lor

m„rturii monumentale, prin care ∫i-au definit nu numai capacitatea de crea˛ie material„ ∫i spiritual„, dar ∫i unicitatea. Milioanele de monumente istorice ∫i situri arheologice care Ómp‚nzesc lumea sunt percepute ast„zi ca o mo∫tenire sf‚nt„ de care nimeni nu vrea s„ se despart„. Oare cum ar ar„ta Atena f„r„ Acropole, Roma f„r„ Coloseum, Parisul f„r„ Turnul Eiffel, Londra f„r„ Westminster Abby, Moscova f„r„ Kremlin, Beijingul f„r„ Palatul de var„ ori New Yorkul f„r„ Statuia Libert„˛ii? Asemenea crea˛ii monumentale ale trecutului se constituie ast„zi Ón veritabile c„r˛i de vizit„, cu ajutorul c„rora fiecare popor se legitimeaz„ Ón fa˛a omenirii. Cine nu are astfel de legitima˛ie apar˛ine popoarelor f„r„ istorie.

Noi, rom‚nii, nu ducem lips„ de asemenea comori, fiindc„ str„mo∫ii no∫tri care au tr„it Ón vatra noastr„ de azi au fost oameni harnici, inteligen˛i ∫i grijulii fa˛„ de urma∫ii lor. Din p„cate, o parte a bog„˛iei noastre s-a n„ruit sub ac˛iunea implacabil„ a timpului ∫i a multor nenorociri care s-au ab„tut peste milenara noastr„ vatr„. Am pierdut vestitele cet„˛i de la T‚rgovi∫te, Suceava, Neam˛, F„g„ra∫ ∫i multe altele de pe la fruntarii, pe meterezele c„rora au pierit mii ∫i mii de rom‚ni ap„r‚ndu-∫i glia str„bun„.

Cutremurele de p„m‚nt, incendiile, invaziile str„ine ∫i bombardamentele du∫mane au acoperit cu cenu∫„ ∫i moloz Curtea Domneasc„ din Bucure∫ti, Turnul Col˛ei, vestitele hanuri de odinioar„, Teatrul Na˛ional ∫i multe alte m„rturii ale trecutului nostru. Dar avem Ónc„ foarte multe monumente ∫i situri istorice care ne probeaz„ existen˛a noastr„ dintotdeauna Ón spa˛iul daco-getic. Este suficient s„ ne g‚ndim la Cetatea dacic„ de la Gr„di∫tea Muncelului, la Tropaeum Traiani, la Biserica din Densus, la Castelul Huniazilor, la m‚n„stirile din Bucovina ∫i din Oltenia ∫i la multe alte monumente din Maramure∫, fiara Cri∫urilor ori Dobrogea.

Trebuie s„ spunem, Óns„, c„ nenum„rate monumente istorice au fost l„sate Ón paragin„ din lipsa banilor, mereu aloca˛i pentru prezent ∫i viitor, dar ∫i din cauza nep„s„rii care ne caracterizeaz„, de la o vreme, pe noi, rom‚nii.

Destul„ ignoran˛„ ∫i nep„sare fa˛„ de soarta unor monumente istorice amenin˛ate s„ se degradeze manifest„ ∫i actualii guvernan˛i. Din noianul semnalelor de alarm„ pe care ziarele ∫i posturile de televiziune le-au tras Ón ultima vreme Ón leg„tur„ cu unele monumente istorice aflate Ón pericol, voi aminti pe cel legat de Cetatea Sighi∫oarei.

Œn mai multe r‚nduri, televiziunea na˛ional„ ne-a ar„tat, pe micul ecran, cum se macin„, zi de zi, sub ochii no∫tri, zidurile b„tr‚nei cet„˛i sighi∫orene, dar autorit„˛ile par ∫i ast„zi legate la ochi. Am v„zut cum au sistat s„p„turile arheologice de la Cluj-Napoca ∫i cum s-a Ónchis ∫antierul la cererea unora care, probabil, au tot interesul ca m„rturiile revelatoare despre Ardeal, ca vatr„ rom‚neasc„, s„ r„m‚n„ pentru totdeauna sub oboroc.