Kovács Csaba-Tiberiu

Domnule pre∫edinte, Stima˛i colegi,

Trebuie s„ m„rturisesc c„ prima dat„ c‚nd am citit expunerea de motive am r„mas Ónc‚ntat, Óns„ dup„ aceea am devenit un pic dezam„git, pentru c„, a∫a cum spunea un coleg nu demult, cu vreo dou„ s„pt„m‚ni Ón urm„, nu expunerea de motive are for˛„ juridic„, ci norma juridic„ aprobat„ Ón Parlament.

Prima fraz„ care face introducerea la expunerea de motive precizeaz„ c„ îactele de stare civil„ se Óntocmesc Ón interesul statului ∫i al persoanei“. Or, tocmai aici avem deficien˛„ serioas„ la aceast„ Lege nr. 119/1996.

Din p„cate, legea din 1996, de∫i s-a Óndep„rtat cu ceva de legisla˛ia din anii 1960 ∫i 1970, totu∫i a p„strat Ón mare parte condi˛iile restrictive din acele acte normative. Eu salut aceste modific„ri care s-au f„cut, dar vizavi de acest interes al statului ∫i al persoanei, eu a∫ dori s„ subliniez faptul c„, Óntr-un stat de drept, datoria legiuitorului este s„ protejeze Ón primul r‚nd persoana, ∫i nu statul. La ce anume m„ refer? Nu am insistat ca aceste amendamente s„ apar„ la amendamente respinse, pentru c„ Óntreaga lege mai trebuie modificat„ ∫i reg‚ndit„, dar doresc s„ semnalez acest lucru.

Dac„ la art. 42, dup„ alin. 1 am introdus dou„ alineate prin care d„m o facilitate cet„˛enilor rom‚ni afla˛i Ón str„in„tate, ale c„ror acte de stare civil„ au fost Ónregistrate de c„tre autorit„˛ile str„ine, s„ le transcrie direct la misiunea diplomatic„, la art. 43 nu mai respect„m, la alin. 3 ∫i 4, aceast„ facilitate pe care tocmai am acordat-o Ón articolul precedent. Aici, la alin. 3, Ón teza a doua, c‚nd se spune c„: îTranscrierea actelor de stare civil„ ∫i Ónscrierea men˛iunilor primite din str„in„tate se efectueaz„ cu aprobarea Ministerului Administra˛iei ∫i Internelor“, introducem sau p„str„m o restric˛ie din anii ’60 ∫i ’70, care Ón acest moment nu se mai justific„. Dac„ Ón teza urm„toare Ól oblig„m pe cet„˛eanul rom‚n ca Ón termen de 6 luni de la Óntoarcerea Ón ˛ar„ sau de la primirea din str„in„tate a certificatului s„-∫i cear„ transcrierea acestuia pentru

autoritatea central„, nici nu ne g‚ndim ca eventual s„ fix„m un termen Ón care s„-l oblig„m s„ efectueze aceste acte de verificare. Iar Ón secolul al XXI-lea ar fi at‚t de simplu ca printr-o re˛ea computerizat„, cu cele 42 de servicii de stare civil„ de la fiecare consiliu jude˛ean ∫i al capitalei cu Ministerul Administra˛iei, s„ se realizeze aceste verific„ri pe cale electronic„, nu Ón interval de s„pt„m‚ni sau de luni, ci Óntr-un interval de c‚teva ore. Ar fi de dorit acest lucru.

Iar la punctul 5, la art. 42, termin„m fraza c„ îÓnscrierea se face cu aprobarea ∫efilor misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare, iar refuzul acestora se motiveaz„“. Dac„ mergem pe ideea, deci g„sim necesar„ inserarea Ón norma juridic„ a cuprinderii refuzului, a posibilit„˛ii refuzului, de ce nu ne g‚ndim la posibilitatea unei c„i de atac pentru cel refuzat, pentru c„ un refuz care apare este ridicat Ón acest moment la rang de lege, poate s„ fie nejustificat, poate s„ fie neÓntemeiat. Or, peste tot Ón Legea nr. 119 avem asemenea lacune, deci, v„ repet, ar fi cazul ca Ón aceast„ legislatur„ Óntreaga lege s„ fie reg‚ndit„ ∫i Óndep„rtat„ de acel spirit din anii ’60—’70.